Mănăstirea Surpatele

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 12 iulie 2020 05:50, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (diacritice noi (cu virgulă))
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Surpatele
Biserica Mănăstirii Surpatele
Jurisdicție Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
Tip călugăriţe
Înființată 1703
Ctitori Doamna Maria, soția Sf. Constantin Brâncoveanu
Stareț Eftimia Constantin
Mărime aprox. 30 călugărițe
Localizare   Comuna Frâncești, județul Vâlcea
Limba liturgică română
Cântarea
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sfânta Treime
Site web oficial

Mănăstirea Surpatele este o mănăstire de maici din România, situată în comuna Frâncești, județul Vâlcea. Ansamblul actual al Mănăstirii Surpatele, datat la 1703-1706, este monument istoric al României[1], ctitorul ei fiind Doamna Maria, soția Domnitorului martir și sfânt Constantin Brâncoveanu. Această mănăstire Brâncovenească are hramul "Sfânta Treime". Stareța mănăstirii este actualmente (2011) Monahia Eftimia Constantin.

Situare

Mănăstirea Surpatele este situată într-un loc frumos și retras de pe Valea Otăsăului, sub pădure, lângă satul cu numele Surpate (de unde mănăstirea și-a primit numele), ținând de comuna Frâncești, județul Vâlcea. Mănăstirea se află la doar la 3 km distanță de un alt lăcaș monahal cunoscut din Vâlcea, Mănăstirea Dintr-un Lemn.

Istoric

Prima mărturie scrisă despre existența acestui așezământ istoric datează din 1512, din vremea domniei lui Neagoe Basarab. Zidirea a fost atribuită boierilor din neamul Buzeștilor, mai precis logofătului Tudor Drăgoescu, fratele său Stanciu și preot Dumitru Bălașa. Era o construcție de lemn care nu mai există astăzi și despre care se știu puține lucruri.

În anii 1703-1706, Doamna Maria Brâncoveanu a refăcut din temelie biserica și a zidit în jurul ei clădirile necesare unei importante mănăstiri, înzestrate cu odoare scumpe și moșii, după cum era obiceiul timpului în privința ctitoriilor. Domnul Constantin Brâncoveanu donează mănăstirii o Evanghelie cu coperți placate cu argint poleit, pe care dăinuie înscrisul de donare cu semnătura marelui domn cărturar și martir[2].

Fiind mănăstire de călugărițe și fiind mai retrasă, modesta Doamnă Marica a făcut din această ctitorie cel mai plăcut loc de petrecere a lunilor de vară. În timpul văduviei, a fost pentru aceasta locul de mângâiere și reculegere sufletească, trăind aici multă vreme alături de văduva clucerului Ianache Văcărescu, sfetnic al lui Constantin Brâncoveanu, care fusese jupuit de piele și omorât, împreună cu Vodă Brâncoveanu la Constantinopol, în anul 1714.

Biserica a fost repictată în anul 1815 de către un zugrav al vremii, Gheorghe Gherontie din Hurezi.

Boierii Jieni au avut strânse legături cu mănăstirea, ea fiind loc de închinare și de consolare a familiilor lor, mai ales în timpul stareței Agapia Jianu, sora mamei Jienilor. Mai mult, se povestește că boierul haiduc Iancu Jianu ar fi jurat în fața preotului de aici, Antonie Bazaclin - Zugravul, să lupte până la moarte împotriva ciocoilor de neam fanariot ce asupreau poporul român.

În 1820, Domnul Tudor împreună cu toată oastea sa, a jurat pe Drapel, Evanghelie și Cruce, în prezența Preasfințitului episcop Ilarion al Argeșului (1820-1823) spre a duce la capăt lupta pentru eliberarea poporului de fanarioți. Cam în aceeași perioadă a fost înmormântată Florica, sora boierului Jianu, logodnica lui Tudor Vladimirescu, pe care o furase și o batjocorise Cârserdarul Stoica, guvernatorul Olteniei, chiar în noaptea logodnei. Pentru această faptă, el a fost prins, adus aici, judecat și omorât pe mormântul Floricăi de însuși fratele ei, boierul-haiduc Iancu Jianu[3].

Până în anul 1872-1873, Mănăstirea Surpatele a avut o bogată activitate, atât în plan duhovnicesc, cât și în domeniul cultural-artistic: au funcționat ateliere bisericești, iar scriitorul și muzicologul Anton Pann a activat aici și la Mănăstirea Dintr-un Lemn ca profesor de muzică și ca traducător de cărți religioase în perioada 1837-1850.

Una din cele mai importante mărturii despre Mănăstirea Surpatele aparține cunoscutului geograf și pictor francez D. A. Lancelot (1860), care a realizat mai multe gravuri și o descriere amănunțită a mănăstirii, a ritualului bisericesc, a portului maicilor. Tot în anul 1860 lăcașul a fost vizitat și de către scriitorul și istoricul de artă Alexandru Odobescu, care rămâne profund impresionat de frumusețea lui.

În a doua jumătate a secolului al XIX mănăstirea a suferit din cauza cutremurelor, intemperiilor și a alunecărilor de teren, ajungând într-o stare de ruinare materială care le-a obligat pe maici să o părăsească în 1872 sau 1873. Călugărițele s-au mutat la Mănăstirea dintr-un lemn, Mănăstirea Surpatele fiind părăsită timp de 57 de ani.

În anul 1926 un grup de cinci maici, inspirate de Bunul Dumnezeu, dintre care 3 erau strănepoate ale fostelor schimnice, se rup din soborul Mănăstirii Dintr-un Lemn și vin să reînvie viața monahală în vechiul lăcaș monahicesc din dealul Surpatele. Cu mijloace reduse, îndurând mari lipsuri, ele au reușit să degajeze locul de dărâmături. În anii 1927-1928, cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, s-au reconstruit colțurile din partea de sud-est și latura de sud a incintei, întocmai după ctitoria Brâncovenească, cunoscută din gravura lui Lancelot. Lucrare de restaurare a întregului complex monahal se termină în anul 1935, amenajându-se și chilii pentru 17 maici.

Arhitectură și pictură

Biserica Sfintei Mănăstiri este monument de arhitectură tipic Brâncovenească, cu pictură originală și neretușată de mare valoare, realizată în 1707 de renumiții zugravi Andrei, Iosif Ieromonahul, Hrănite și Ştefan. Se remarcă la intrare Icoana Hramului Bisericii, înfățișând Sfânta Treime în chipul celor trei îngeri pe care Avraam i-a ospătat la Stejarul Mamvri.

În pronaos ies în evidență portretele ctitorilor și anume: "Bunul și înțeleptul... Io, Constantin Voievod, Ştefan Voievod, Radu Voievod, Matei Voievod". Pe același perete, în dreapta ușii: "Doamna Maria, fata postelnicului Neagului, fecior al lui Antonie Vodă", cu cele șapte domnițe: Stanca, Maria, Ilinca, Safta și ale trei ale căror inscripții lipsesc. Pe peretele dinspre sud, Papa-Postelnicul Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu, cu jupâneasa lui, Stanca. Pe peretele din nord: Neagul Postelnicul, tatăl Mariei Doamna, cu jupâneasa lui, Ilinca. Apoi, "Io, Antonie Voievod".

Biserica mănăstirii se remarcă printr-o catapeteasmă și uși sculptate în stil Brâncovenesc.

În iconografia bisericii se remarcă o scenă mai rar întâlnită, și anume împărțirea hainelor lui Iisus.

În interiorul bisericii se păstrează nenumărate lucrări de preț, cum ar fi:

  1. Ușa de la intrare, frumos sculptată de Filip Tâmplarul;
  2. Tâmpla bogat sculptată, o dantelă în lemn de tei, splendid exemplar de artă Brâncovenească, cu icoane originale de mare preț;
  3. Candele de argint din fața tâmplei, unele având încrustat pe ele numele Doamnei Maria;
  4. Policandrul cel mare, dăruit tot de Maria Doamna, cu aceeași încrustație;

O bogată zestre de odoare din care, o parte au luat muzeele, altele se află încă la mănăstire. Astfel, la Muzeul de Artă din București, se află Evanghelia tipărită la București în anul 1693, ferecată în aur, lucrare de o rară frumusețe. Tot la acest muzeu se află o candelă de argint aurit, dăruită mănăstirii de Ancuța, fiica lui C. Brâncoveanu, la 3 ani după moartea mamei sale, Maria Doamna; un disc de argint se află la Muzeul de Artă Brâncovenească - Mogoșoaia; tot aici poate fi admirată și o amforință de argint, bogat ornamentată, înfățișând Sfânta Treime.

În anii 1984 și 1986, Biserica a fost consolidată și învelită cu tablă de plumb, din îndemnul și sub conducerea Înaltpreasfințitului Gherasim (Cristea), Arhiepiscopul Râmnicului.

În memoria eroilor neamului și a martirilor Brâncoveni care astăzi au fost canonizați, s-a ridicat o Sfântă Troiță la 12 iulie 1991, zi de mare prăznuire a Sfintei Icoane a Maicii Domnului - făcătoare de minuni, ce se află în Biserica Sfintei Mănăstiri Surpatele.

Adresa și contact

Sfânta Mănăstire Surpatele
Frâncești Jud. Vâlcea; cod 247195

Telefon: 0722 946 683; 0752 169 176[4]

Note

  1. Ansamblul Mănăstirii Surpatele înscris în lista monumentelor istorice ale României la poziția nr. 39. B. 1322.
  2. La vremea respectivă Constantin Brâncoveanu era doar vel-spătar.
  3. După mărturia stareței Eftimia Constantin, de acest mormânt știau maicile care au venit în 1926 să refacă clădirile.
  4. Numerele de telefon sunt reproduse ca atare după pliantul oficial de prezentare a mănăstirii (2011).

Surse

  • pliant de prezentare
  • ro.wikipedia.org