Mărturia mincinoasă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Caracterizare generală)
(→‎Mărturia mincinoasă: completare)
Linia 6: Linia 6:
 
:În cartea Deuteronomului se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe [[mărturia]] a cel puţin doi [[martori]].<ref>Deut19.15</ref><ref name="Concordanţă"/>
 
:În cartea Deuteronomului se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe [[mărturia]] a cel puţin doi [[martori]].<ref>Deut19.15</ref><ref name="Concordanţă"/>
  
−
==Mărturia mincinoasă==
+
==Martori mincinoşi şi mărturii mincinoase==
−
În caz de mărturie falsă, autorii vor îndura aceeaşi [[pedeapsă]] cu aceea pentru care au depus mărturie falsă, pentru a sluji de [[exemplu]] celorlalţi<ref>Deut19.15-21</ref><ref name="Concordanţă"/>.  . [[Martorul]] care tăinuieşte vreo informaţie îşi ia asupra lui [[păcat]] şi va trebui să aducă o [[jertfă]] de vină ispăşitoare<ref>Lev5.1-13</ref>
+
:În Exod există interdicţia de a ne uni cu cel rău pentru a face o mărturie mincinoasă pentru el.<ref>Exod23.1</ref> Solomon avertizează împotriva martorilor mincinoşi şi înşelători care sunt „ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită” şi împotriva martorilor stricaţi ,„care îşi bat joc de dreptate”<ref> Prov 12.17, 14.5,25, 19.5,9,28, 21.28, 24.28, 25.18</ref> Psalmistul se plânge de martorii mincinoşi şi nedrepţi care s-au ridicat împotriva lui<ref>Ps26.18, 27.12, 34.10, 35.11</ref><ref name="Concordanţă"/>.  
−
:Martorul mincinos, om înşelător, care-şi bate joc de dreptate şi nenoroceşte oamenii, nu va rămâne nepedepsit<ref>Exod23.1, Prov 12.17, 14.5,25, 19.5,9,28, 21.28, 24.28, 25.18, Ps26.18, 27.12, 34.10, 35.11</ref><ref name="Concordanţă"/>. Mărturiile mincinoase aduc în multe cazuri [[moartea]] unor nevinovaţi (cazul lui [[Nabot]] acuzat pe nedrept de blasfemie de martorii tocmiţi de Izabela<ref>1Imp cap21</ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Ştefan]], acuzat pe nedrept de [[hulă]]<ref>FA6.8-15</ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Isus]], acuzat că ar fi zis că distruge [[templul]] şi că-l va ridica la loc în trei zile,când, de fapt, el se referea la distrugerea şi reînvierea trupului său (ca templu al Duhului Sfânt<ref>Mc14.53-65, Ioan 8.12.24</ref><ref name="Concordanţă"/>,<ref name="Anania"/>)
+
:Mărturiile mincinoase aduc în multe cazuri [[moartea]] unor nevinovaţi. Este cazul lui [[Nabot]] care este acuzat pe nedrept de blasfemie de martorii tocmiţi de Izabela şi ucis pentru ca Ahab, soţul Izabelei şi regele Samariei, să poată pune mâna pe o vie pe care Nabot nu vroia s-o vândă pentru că era moştenirea părinţilor lui.<ref>1Imp cap21</ref><ref name="Concordanţă"/>Bătrânii şi cărturarii găsesc nişte martori mincinoşi care-l acuză pe Ştefan de hulă, mai precis cum că ar fi zis că Isus va dărâma locaşul Templului (când, de fapt, Ştefan se referise la trupul Lui Isus, ca Templu, care va fi distrus, dar va învia din morţi) şi că ar mai fi zis că Isus va schimba obiceiurile date de Moise (când, de fapt, Isus spusese că a venit să împlinească Legea, nu s-o strice<ref>Mt5.17</ref>). Ştefan este ucis cu pietre<ref>FA6.8-15</ref><ref name="Concordanţă"/>. [[Isus]] este acuzat că ar fi zis că distruge [[templul]] şi că-l va ridica la loc în trei zile, când, de fapt, el se referea la distrugerea şi reînvierea trupului său (ca templu al Duhului Sfânt<ref>Mc14.53-65, Ioan 8.12.24</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>)şi de blasfemie şi anume că ar fi spus că este Hristos, Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt26.64, Mc14.61</ref>, ceea ce era însă adevărat.
 +
 
 
==Mărturii adevărate==  
 
==Mărturii adevărate==  
 
:Mărturiile adevărate sunt temeiuri pentru [[credinţă]]. Astfel oamenii care l-au văzut şi cunoscut pe [[Isus]] sunt martori ai existenţei Lui<ref>Is43.8-13</ref> , [[apostolii]] sunt martori ai [[învierii]] Lui<ref>Lc24.36-48</ref><ref name="Anania"/> , [[Dumnezeu]] stă ca martor într-o mulţime de situaţii<ref>Fac31.50, Mal2.14, Ier29.23, 1Sam20.23, Flp1.8, 2Cor1.23,1Tes2.5</ref>, [[îngerul]] păzitor este martorul nostru din cer<ref>Ps89.37, Iov16.19</ref>, [[Saul]], prigonitorul creştinilor este ales de Dumnezeu ca  slujitor al [[evangheliei]] şi ca martor<ref>FA26.13-18</ref><ref name="Anania"/> , [[Ioan Botezătorul]] a fost trimis şi ca martor al venirii lui [[Hristos]]<ref>Ioan 1.7</ref>,<ref name="Anania"/> [[Isus]] a venit să dea mărturie despre [[adevăr]]<ref>Ioan 18.37</ref>. Mărturiile adevărate pot fi şi baza încheierii unor tranzacţii sau a unor contracte oficiale (vânzări de terenuri, [[căsătorii]]<ref>Ier32.6-12, Rut4.9-12</ref>)
 
:Mărturiile adevărate sunt temeiuri pentru [[credinţă]]. Astfel oamenii care l-au văzut şi cunoscut pe [[Isus]] sunt martori ai existenţei Lui<ref>Is43.8-13</ref> , [[apostolii]] sunt martori ai [[învierii]] Lui<ref>Lc24.36-48</ref><ref name="Anania"/> , [[Dumnezeu]] stă ca martor într-o mulţime de situaţii<ref>Fac31.50, Mal2.14, Ier29.23, 1Sam20.23, Flp1.8, 2Cor1.23,1Tes2.5</ref>, [[îngerul]] păzitor este martorul nostru din cer<ref>Ps89.37, Iov16.19</ref>, [[Saul]], prigonitorul creştinilor este ales de Dumnezeu ca  slujitor al [[evangheliei]] şi ca martor<ref>FA26.13-18</ref><ref name="Anania"/> , [[Ioan Botezătorul]] a fost trimis şi ca martor al venirii lui [[Hristos]]<ref>Ioan 1.7</ref>,<ref name="Anania"/> [[Isus]] a venit să dea mărturie despre [[adevăr]]<ref>Ioan 18.37</ref>. Mărturiile adevărate pot fi şi baza încheierii unor tranzacţii sau a unor contracte oficiale (vânzări de terenuri, [[căsătorii]]<ref>Ier32.6-12, Rut4.9-12</ref>)

Versiunea de la data 17 august 2010 14:56

Caracterizare generală

Porunca a 9-a din Decalogul primit de Moise pe muntele Sinai incriminează mărturia mincinoasă.[1][2][3][4].

Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, Isus foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, şi include printre ele şi mărturia mincinoasă.[5][2][4] ,
Solomon, căruia Dumnezeu i-a dat o minte înţeleaptă şi pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el şi nu va avea nimeni după el [6], ne încredinţează că păcatul mărturiei mincinoase se numără printre cele şapte lucruri urâte de Domnul.[7][2][3]
În cartea Deuteronomului se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia a cel puţin doi martori.[8][2]

Martori mincinoşi şi mărturii mincinoase

În Exod există interdicţia de a ne uni cu cel rău pentru a face o mărturie mincinoasă pentru el.[9] Solomon avertizează împotriva martorilor mincinoşi şi înşelători care sunt „ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită” şi împotriva martorilor stricaţi ,„care îşi bat joc de dreptate”[10] Psalmistul se plânge de martorii mincinoşi şi nedrepţi care s-au ridicat împotriva lui[11][2].
Mărturiile mincinoase aduc în multe cazuri moartea unor nevinovaţi. Este cazul lui Nabot care este acuzat pe nedrept de blasfemie de martorii tocmiţi de Izabela şi ucis pentru ca Ahab, soţul Izabelei şi regele Samariei, să poată pune mâna pe o vie pe care Nabot nu vroia s-o vândă pentru că era moştenirea părinţilor lui.[12][2]Bătrânii şi cărturarii găsesc nişte martori mincinoşi care-l acuză pe Ştefan de hulă, mai precis cum că ar fi zis că Isus va dărâma locaşul Templului (când, de fapt, Ştefan se referise la trupul Lui Isus, ca Templu, care va fi distrus, dar va învia din morţi) şi că ar mai fi zis că Isus va schimba obiceiurile date de Moise (când, de fapt, Isus spusese că a venit să împlinească Legea, nu s-o strice[13]). Ştefan este ucis cu pietre[14][2]. Isus este acuzat că ar fi zis că distruge templul şi că-l va ridica la loc în trei zile, când, de fapt, el se referea la distrugerea şi reînvierea trupului său (ca templu al Duhului Sfânt[15][2][3])şi de blasfemie şi anume că ar fi spus că este Hristos, Fiul lui Dumnezeu[16], ceea ce era însă adevărat.

Mărturii adevărate

Mărturiile adevărate sunt temeiuri pentru credinţă. Astfel oamenii care l-au văzut şi cunoscut pe Isus sunt martori ai existenţei Lui[17] , apostolii sunt martori ai învierii Lui[18][3] , Dumnezeu stă ca martor într-o mulţime de situaţii[19], îngerul păzitor este martorul nostru din cer[20], Saul, prigonitorul creştinilor este ales de Dumnezeu ca slujitor al evangheliei şi ca martor[21][3] , Ioan Botezătorul a fost trimis şi ca martor al venirii lui Hristos[22],[3] Isus a venit să dea mărturie despre adevăr[23]. Mărturiile adevărate pot fi şi baza încheierii unor tranzacţii sau a unor contracte oficiale (vânzări de terenuri, căsătorii[24])
Mărturii bune le sunt necesare atât celor ce aspiră la episcopie[25], cât şi văduvelor care doresc să beneficieze de ajutor bănesc comunitar[26].

Martori neînsufleţiţi

Martori necruţători pot fi şi unele obiecte neînsufleţite. Rugina aurului şi argintului va sta mărturie împotriva bogaţilor ucigaşi şi nedrepţi.[27]. Praful scuturat de pe picioarele apostolilor în faţa celor necredincioşi va sta mărturie împotriva lor[28]. Sfârşitul lumii va veni când Evanghelia împărăţiei lui Hristos va fi propovăduită şi va sta ca mărturie în toată lumea[29][3] .

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4, capitolul mărturia mincinoasă, pag 264
  3. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie Jubiliară a Sfântului Sinod, tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2, secţiunea mărturie, pag 1804
  4. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4, secţiunea porunca a 9-a, pag 410-412

Note

  1. ↑ Exod20.16, Deut 5.20
  2. ↑ 2,0 2,1 2,2 2,3 2,4 2,5 2,6 2,7 Concordanţă biblică tematică, capitolul mărturia mincinoasă, pag 264, vezi bibliografia
  3. ↑ 3,0 3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6 Biblia, traducere Anania,Concordanţă biblică, secţiunea mărturie, pag 1804, vezi bibliografia
  4. ↑ 4,0 4,1 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, secţiunea porunca a 9-a, pag 410-412, vezi bibliografia
  5. ↑ Mat15.18-20
  6. ↑ 1Împ3.12
  7. ↑ Prov 6.16-19
  8. ↑ Deut19.15
  9. ↑ Exod23.1
  10. ↑ Prov 12.17, 14.5,25, 19.5,9,28, 21.28, 24.28, 25.18
  11. ↑ Ps26.18, 27.12, 34.10, 35.11
  12. ↑ 1Imp cap21
  13. ↑ Mt5.17
  14. ↑ FA6.8-15
  15. ↑ Mc14.53-65, Ioan 8.12.24
  16. ↑ Mt26.64, Mc14.61
  17. ↑ Is43.8-13
  18. ↑ Lc24.36-48
  19. ↑ Fac31.50, Mal2.14, Ier29.23, 1Sam20.23, Flp1.8, 2Cor1.23,1Tes2.5
  20. ↑ Ps89.37, Iov16.19
  21. ↑ FA26.13-18
  22. ↑ Ioan 1.7
  23. ↑ Ioan 18.37
  24. ↑ Ier32.6-12, Rut4.9-12
  25. ↑ 1Tim3.7
  26. ↑ 1Tim5.10
  27. ↑ Iac5.3 22, Mc6.11,Lc 9.5
  28. ↑ Lc 9.5
  29. ↑ Mt24.14
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mărturia_mincinoasă&oldid=18916”