Mărimuri

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.


https://www.dervent.ro/dictionar.php?dTitle=bSYjMjU5O3JpbXVyaQ==&dL=M : (μεγαλυνάριον, τό, μεγαλύνω — megalinarion, de la megalino = mărit, a mări, a preaslăvi, a preamări; la ruşi Velicanie) — cântare ce urmează după Polieleu, având ca scop preaslăvirea în stihuri a măreţiei praznicului sau a minunilor şi meritelor sfinţilor sărbătoriţi. Se numesc Mărimuri şi pentru că au caracter de preamărire, dar şi pentru că încep întotdeauna cu cuvintele: „Mărimu-te pe tine“ (μεγαλύνομεν σε — megalinomen se). La unele sărbători sunt două rânduri de Mărimuri. Al doilea rând de Mărimuri care începe cu „Veniţi toţi credincioşii...“ se mai numesc şi Pripele. Stihurile Mărimurilor sunt versete din psalmi, potrivit cu evenimentul sau sfântul sărbătorit în ziua respectivă. Un alcătuitor de Mărimuri este socotit Nichifor Vlemide, teolog bizantin (1197-1272).

Pr.prof.dr. Nicu Moldoveanu - Polieleie, mărimuri, tropare și condace de peste tot anul: Polieleiele sunt de trei feluri: „Robii Domnului”, “Cuvânt bun” și „La Râul Babilonului”. Primele două sunt urmate de „Mărimuri”, numite și veliceanii sau pripeale, după cum le intitulează monahul Filotei de la Cozia, cel care le-a creat la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui de-al XV-lea.

mărimuri (Biz.) v. megalinarii; pripe[a]le.

mărímuri s. f. pl. Cântare bisericească la utrenie după polileu, alcătuită din versuri alese ale psalmilor care corespund sărbătorii din ziua respectivă. – Din mare. cf Dicționar Religios 1994

https://ortodoxiesaumoarte.wordpress.com/2011/11/08/monahul-filotei-imnograful/ :Monahul Filotei întemeiază astfel prima şcoală de caligrafi şi copişti la Cozia şi ajunge dascăl al călugărilor de pe Valea Oltului. Singura operă scrisă de el, ajunsă până astăzi, poartă numele de „Pripeale” (Mărimuri), adică imne de laudă în cinstea marilor sfinţi, care se cântă la slujba privegherii în mănăstiri. Fiind iscusit protopsalt şi imnograf, „pripealele” sale s-au răspândit prin secolele XV-XVIII în toate Bisericile Ortodoxe din Peninsula Balcanică, spre lauda lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi.