Mănăstirea Zografu (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(format:traducere)
(traducere, completari, surse, leg. ext., format manastiri etc,)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
{{Mănăstire
−
The '''Holy Monastery of Zographou''' is located on the southwestern side of the Athos Peninsula in northern Greece. The [[monastery]] is dedicated to St. [[George the Trophy-bearer|George]]. According to tradition, the monastery was founded during the tenth century by three Bulgarian brothers, the [[monk]]s Moses, Aaron, and John from Ohrid. While the monastery initially was inhabited by Bulgarian, Greek, and Serbian monks, since 1845 the monks are only Bulgarians. Zographou is ranked ninth in the hierarchical order of the twenty monasteries located on the [[Mount Athos]] peninsula.
+
|nume=Mănăstirea Zografu
 +
|Imagine=
 +
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]] (Istanbul)
 +
|tip=călugări (viaţă de obşte)
 +
|înfiinţată=secolul al X-lea
 +
|ctitor= monahii Moise, Aaron şi Ioan din Ohrida
 +
|stareţ=
 +
|mărime aprox= ~15-20 de vieţuitori
 +
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 +
|limba liturgică= [[Slavona veche|slavona bisericească]]
 +
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 +
|schituri= schitul Născătoarei de Dumnezeu
 +
|hramuri= Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], Sf. Mucenici de la Zografu
 +
|site=
 +
|}}
 +
'''Sfânta Mănăstire Zografu''' (gr. Ζωγράφου, bg. Зограф) este o mănăstire ortodoxă situată în partea de sud-vest a [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], la o oră de mers pe jos de la țărmul mării. Ocupă locul al nouălea în ierarhia mănăstirilor athonite. [[Mănăstire]]a este închinată Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], fiind locuită începând cu anul 1845 numai de monahi bulgari.  
  
−
==Istorie==
+
==Despre numele şi hramul mănăstirii==
−
The earliest record of the Zographou is from 980. During its early years the monastery was well supported by Bulgarian rulers, especially Ivan Asen II and Ivan Alexander. Zographou also received land endowments from the Byzantine emperors and Serbian and Romanian rulers.
+
Potrivit tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată în secolul al X-lea de trei fraţi bulgari, [[monah]]ii Moise, Aaron şi Ioan, originari din Ohrida (Macedonia). Se spune că cei trei fraţi, găsind pe Sfântul Munte un lo potrivit, au zidit acolo o mănăstire minunat de frumoasă în vremea împăratului bizantin Leon cel Înţelept (886-912), la începutul secolului al X-lea. Neştiind însă cum să o numească şi ce hram să îi dea, au pregătit lemnul pentru o [[icoană]], au aşezat-o în faţa bisericii şi s-au rugat lui Dumnezeu să le descopere acestea. Trecând câtăva vreme, privind la lemnul acela, au văzut pe el minunat zugrăvit chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruinţă. Luând atunci cu bucurie icoana cea minunată, monahii au luat icoana şi au aşezat-o în biserică, aceasta devenind o icoană făcătoare de minuni.  
  
−
As were many of the Athonite monasteries at the time Zographou suffered from raids by the pirates in the Mediterranean Sea, especially during the thirteenth century when the peninsula was ruled by Frankish forces after they had conquered Constantinople in 1204. In 1275, Catalan pirates made a major raid for plunder on the monastery, a raid in which 26 monks were killed and the monastery burnt down. Reconstruction of the buildings started later in the century, aided financially by Emperor Adronicus II Palaeologus.
+
==Istoricul mănăstirii==
 +
Prima menţiune privind mănăstirea Zografu datează din anul 980. La începuturi, mănăstirea a fost înzestrată cu dărnicie de către domnitorii bulgari, îndeosebi de către [[w: Ivan Asen II of Bulgaria|Ioan Asan al II-lea]] (1218-1241) şi [http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_al_Bulgariei Ioan Alexandru] (1331-1371). Mănăstirea a mai primit pământuri şi danii generoase şi din partea împăraţilor bizantini, precumşi a cnezilor sârbi şi a domnitorilor din Ţările Române
  
−
Further major construction in the monastery began in the sixteenth century, with many of the existing buildings dating from the middle of the eighteenth century. The south and east wings were built in 1750 and 1758 respectively. A small church was built in 1764 and a larger one in 1801. The north and west wings were built in late nineteenth century and with the construction of the Ss. [[Cyril and Methodius]] Church and bell tower major construction was completed in 1896.
+
Ca multe alte mănăstiri atonite, mănăstirea Zografu a suferit de pe urma raidurilor piraţilor din Marea Mediterană, îndeosebi în secolul al XIII-lea, când peninsula se afla sub stăpânirea francilor, după cucerirea latină a Constantinopolului din 1204. Mănăstirea a fost arsă şi prădată de mai multe ori în secolele XIII-XIV. Astfel, în anul 1275, piraţii catalani au lansat o importantă expediţie de jaf asupra mănăstirii: 26 de călugări au fost ucişi, iar mănăstirea a fost arsă din temelii, fiind reconstruită cu sprijinul financiar al împăratului bizantin. Astfel, mănăstirea a fost reînnoită rând pe rând de împăraţii [[w:Andronikos II Palaiologos|Andronic al II-lea Paleologul]] (1282-1328) şi [http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_al_V-lea_Paleologul Ioan al V-lea Paleologul] (1341-1391) şi de domnitorii sârbi.
  
−
At present all monks in the monastery are Bulgarian, and all services are in Bulgarian.
+
Ruinată din pricina jafurilor succesive, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită familiei Mușatinilor, domnitoare în Moldova. Astfel, un document din 1429 arată că domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint, precum și venitul câtorva metoace, printre care și [[Mănăstirea Căpriana (Basarabia)|Mănăstirea Căpriana]] (Basarabia).
 +
Binecredinciosul Voievod [[Ştefan cel Mare]] al Moldovei (1457-1506), care avea o deosebită evlavie faţă de Sf. Gheorghe, ocrotitorul mănăstirii Zografu, a refăcut mănăstirea aproape integral între anii 1466-1502. A făcut donaţii generoase pentru înnoirea bisericii şi a bolniţei (1466-1471), pentru rezidirea arsanalei (portul) (1475), pentru refacerea, din piatră, a chiliilor, trapezei şi zidului de incintă (1495), pentru rezidirea şi pictarea în frescă a [[catolicon|catholiconului]] (biserica mare) (1502). De asemenea, făcea mănăstirii importante danii anuale.
  
−
Ctitorii ei fondatori sunt trei frati; Moise, Aron si Ioan, din neamul împăratului Iustinian, originar din Ohrida (Macedonia). Acesti trei frati au sihăstrit aci într-o desime mare de copaci, căutând si găsind locul au zidit M-rea de o frumusete nespusă pe la începutul sec. X, sub împăratul Leon cel Intelept 886-912. Nestiind ei ce nume să-i dea, au făcut rugi fierbinti si cu post mare, cu lacrimi s-au rugat, să le descopere Dumnezeu ce nume să-i dea. Deci au luat o icoană nezugrăvită si punând-o în fata bisericii s-au rugat să le arate lor D-zeu în aceea icoană chipul care să fie. Iar după câtăva vreme uitându-se ei la icoană au văzut strălucind ca un soare luminos chipul marelui mucenic Gheorghe. Bucurie cerească au cuprins sufletele lor, luând-o au pus-o în biserică unde se face minuni. Auzind la Constantinopole, a venit un arhiereu care s-a îndoit si punând degetul sub ochiul drept al chipului Sf. Gheorghe a zis: Aceasta este zugrăveală făcută cu minune? Dar vrând să ia mâna, n-a mai putut căci degetul a rămas lipit asa că a fost nevoie să i-l taie, care se vede si astăzi la icoană.
+
În anul 1502, domnitorul Ștefan cel Mare donează ctitoriei sale de la [[Muntele Athos|Athos]] şi o icoană cu [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Sfântul Gheorghe]], precum și steagul de luptă al Moldovei, cusut cu aur și argint, care are pe o parte icoana Sf. Gheorghe, iar pe partea cealaltă stema țării.
  
−
Pe vremuri când au stăpânit Latinii, din ordinul Papei de la Roma s-a făcut prăpăd. Apoi a fost zidită din temelie de Stefan cel Mare domnul Moldovei, 1502. Apoi Alexandru Voievod si Vasile Lupu. Cantemir, i-a dăruit în 1698, M-rea Căpriana (Basarabia) si M-rea Dobrăvătul (Vaslui).
+
Şi urmaşii lui Ştefan cel Mare au mai făcut danii mănăstirii; astfel, Bogdan al III-lea (1514-1517) repară pirgul (turnul de apărare) al mănăstirii; Petru Rareș (1527-1538 şi 1541-1546) a făcut mai multe donaţii pentru repararea mănăstirii și a înnoit pictura din catholicon (1546); doamna Ruxanda, soția lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 şi 1564-1568) plăteşte datoriile mănăstirii şi face o danie de alţi 52000 aspri de argint.  Domnitorii Vasile Lupu (1634-1653) şi Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) s-au numărat şi ei printre binefăcătorii mănăstirii, acesta din urmă închinând mănăstirii Zografu şi [[Mănăstirea Dobrovăţ (Vaslui)|Mănăstirea Dobrovăţ]] din jud. Vaslui în anul 1698.
 +
Dintre domnii Ţării Româneşti, au ajutat mănăstirea Zografu, Radu cel Mare a dat Mănăstirii Zografu un ajutor de 3000 de aspri anual (1500), fiind urmat şi de Sf. [[Neagoe Basarab]] (1515-1517), de Vlad Vintilă (1534) și alţii.
 +
 
 +
Astfel, în secolul al XVI-lea au început lucrări de reconstrucţie a mănăstirii. Majoritatea clădirilor care au rămas în picioare până în zilele noastre datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Aripile de sud şi de est au fost construite în 1750 şi respectiv 1758. O biserică mică a fost construită în anul 1764, iar una mai mare în 1801. Tradiţia daniilor către mănăstirile atonite a fost continuată şi de domnitorii Ţărilor Române din perioada fanariotă, care au finanţat mai multe lucrări de întreţinere şi de reconstrucţie a clădirilor care căzuseră în paragină, îndeosebi în secolul al XVIII-lea. Aripile de nord şi de vest ale mănăstirii au fost construite abua spre sfârşitul secolului al XIX-lea, iar construcţia bisericii închinate Sf. [[Chiril şi Metodie]] şi a turnului clopotniţei s-au încheiat în anul 1896.
 +
 
 +
Iniţial, în mănăstire trăiau atât călugări bulgari cât şi greci şi sârbi şi de alte naţionalităţi, dar începând din anul 1845 şi până în zilele noastre toţi călugării mănăstirii sunt bulgari. Toate slujbele mănăstirii se ţin în limba bulgară. Are în prezent circa 15-20 de vieţuitori (bulgari) înăuntrul mănăstirii şi alţi câţiva în afara zidurilor acesteia, la un schit al mănăstirii închinat Născătoarei de Dumnezeu (schitul "Bogorodiţa").
  
 
==Odoare==
 
==Odoare==
 +
===Moaşte===
 +
Mănăstirea Zografu adăposteşte mai multe Sfinte [[Moaşte]], între care amintim: talpa Sf. [[Ştefan cel Nou]], părticele din moaştele Sf. [[Apostolul Andrei|Apostol Andrei]], Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]], [[Nichita Romanul]], Sf. [[Ignatie Teoforul]], Sf. [[Mercurie]], Sf. Sfinţit [[Haralambie al Magneziei|Haralambie]], Sf. Avxentie şi alţii.
 +
 
===Biblioteca===
 
===Biblioteca===
−
The collection in the monastery library preserves a significant presentation of Bulgarian culture. It contains manuscripts from the fourteenth and fifteenth centuries, including copies of the passionals of Naum of Ohrid and St. Petka. Additionally, the library contains 388 manuscripts in Slavic and 126 in Greek, as well as some 10,000 printed books.
+
Biblioteca conţine 388 manuscrise în slavonă şi 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament, multe din secolele XIV-XV, între care copii după ''Martiriul'' Sf. Naum din Ohrida şi al Sf. Petka. Mai are peste 10000 de cărţi tipărite, printre care şi cărţi scrise în limba română cu litere chirilice, dar şi multe documente. Tezaurul păstrează odoare şi obiecte de cult din argint, icoane vechi, evangheliare cu miniaturi şi broderii din sec. XI-XIV; între obiectele de preţ ale mănăstirii se află şi steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, purtând pe o faţă icoana Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă stema Moldovei, dăruită mănăstirii chiar de voievod.
  
 
===Icoane===
 
===Icoane===
−
The monastery also has two miraculous icons of St. George as well as icons of the Virgin of Akathistos and the Virgin Epakouousa. In addition, the monastery has other heirlooms and ecclesiastical vessels.
+
Mănăstirea mai adăposteşte şi două icoane făcătoare de minuni ale Sf. Gheorghe, precum şi icoane ale Maicii Domnului „Bucură-te” („Hairiovo”, „a Imnului Acatist” sau „Prevestitoarea”) şi a Maicii Domnului Epakuusa.
  
−
Mai are două icoane făcătoare de minuni. Una din ele a fost dăruită de Stefan cel Mare. A mai dăruit un steag care pe o parte are icoana Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă, stema Moldovei.  
+
==Surse==
 +
*[[:en:Zographou Monastery]]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Zografu Wikipedia:Mănăstirea Zografu]
 +
*[http://www.calauzaortodoxa.ro/maica-domnului/10-manastirea-zografu/ Mănăstirea Zografu], pe situl Călăuza Ortodoxă.
 +
==Legături externe==
  
−
===Moaşte===
+
*ro: [http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Zografu ro:w:Mănăstirea Zografu]
−
Sfinte moaste: Talpa Sf. Stefan cel Nou, o parte din moastele Sf. [[Nichita Romanul]], Sf. Ignatie si multi altii.
+
* ro: [http://www.calauzaortodoxa.ro/maica-domnului/10-manastirea-zografu/ Mănăstirea Zografu], pe calauzaortodoxa.ro
−
 
+
* ro: [http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Manastirea_Zografu Mănăstirea Zografu], la munteleathos.com
−
==Legături externe==
+
* ro: [http://munteleathos.ro/ZOGRAFU.HTM Mănăstirea Zografu], la munteleathos.ro
−
*[[Wikipedia:Zograf Monastery]]   
+
* ro: [http://www.crestinortodox.ro/Manastirea_Zografu-24-6991.html Mănăstirea Zografu la Crestinismortodox.ro]
−
*[http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/Monastery/zographou.html Zographou Monastery]
+
* ro: [http://www.crestinortodox.ro/Zografu___lavra_athonita_a_bulgarilor-24-208.html Zografu - lavra athonită a bulgarilor]
−
* http://munteleathos.ro/ZOGRAFU.HTM
+
* ro: [http://www.monitorulsv.ro/Religie/2008-02-26/Zografu-ctitorie-bulgareasca-lavra-a-Moldovei Zografu - ctitorie bulgărească, lavră a Moldovei]
 +
* ro: [http://www.crestinortodox.ro/Icoanele_facatoare_de_minuni_ale_Sfantului_Gheorghe_-53-475.html| Icoanele Sfântului Gheorghe]
 +
* bg: [http://www.pravoslavieto.com/manastiri/aton/zograph/index.htm Mănăstirea Zografu la Pravoslavieto.com] (în bulgară)
 +
*en: [[Wikipedia:Zograf Monastery]]   
 +
* en: [http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/Monastery/Zographou.html Zographou Monastery]
 +
* en: [http://www.mountathos.gr/active.aspx?mode=en{7475eec7-5c43-4d1a-81cb-7fe70c76416a} Mănăstirea Zografu la Mountathos.gr]
 +
* en: [http://www.westsrbdio.org/prolog/my.html?month=October&day=10 Sfinții Martiri de la Zografu]
  
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
−
 
  
 
[[en:Zographou Monastery (Athos)]]
 
[[en:Zographou Monastery (Athos)]]
 
[[fr:Monastère Zographou (Mont Athos)]]
 
[[fr:Monastère Zographou (Mont Athos)]]

Versiunea de la data 21 ianuarie 2011 17:56

Mănăstirea Zografu
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viaţă de obşte)
Înființată secolul al X-lea
Ctitori monahii Moise, Aaron şi Ioan din Ohrida
Stareț
Mărime aprox. ~15-20 de vieţuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică slavona bisericească
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii schitul Născătoarei de Dumnezeu
Hramuri Sf. Gheorghe, Sf. Mucenici de la Zografu
Site web oficial


Sfânta Mănăstire Zografu (gr. Ζωγράφου, bg. Зограф) este o mănăstire ortodoxă situată în partea de sud-vest a Muntelui Athos, la o oră de mers pe jos de la țărmul mării. Ocupă locul al nouălea în ierarhia mănăstirilor athonite. Mănăstirea este închinată Sf. Gheorghe, fiind locuită începând cu anul 1845 numai de monahi bulgari.

Despre numele şi hramul mănăstirii

Potrivit tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată în secolul al X-lea de trei fraţi bulgari, monahii Moise, Aaron şi Ioan, originari din Ohrida (Macedonia). Se spune că cei trei fraţi, găsind pe Sfântul Munte un lo potrivit, au zidit acolo o mănăstire minunat de frumoasă în vremea împăratului bizantin Leon cel Înţelept (886-912), la începutul secolului al X-lea. Neştiind însă cum să o numească şi ce hram să îi dea, au pregătit lemnul pentru o icoană, au aşezat-o în faţa bisericii şi s-au rugat lui Dumnezeu să le descopere acestea. Trecând câtăva vreme, privind la lemnul acela, au văzut pe el minunat zugrăvit chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruinţă. Luând atunci cu bucurie icoana cea minunată, monahii au luat icoana şi au aşezat-o în biserică, aceasta devenind o icoană făcătoare de minuni.

Istoricul mănăstirii

Prima menţiune privind mănăstirea Zografu datează din anul 980. La începuturi, mănăstirea a fost înzestrată cu dărnicie de către domnitorii bulgari, îndeosebi de către Ioan Asan al II-lea (1218-1241) şi Ioan Alexandru (1331-1371). Mănăstirea a mai primit pământuri şi danii generoase şi din partea împăraţilor bizantini, precumşi a cnezilor sârbi şi a domnitorilor din Ţările Române

Ca multe alte mănăstiri atonite, mănăstirea Zografu a suferit de pe urma raidurilor piraţilor din Marea Mediterană, îndeosebi în secolul al XIII-lea, când peninsula se afla sub stăpânirea francilor, după cucerirea latină a Constantinopolului din 1204. Mănăstirea a fost arsă şi prădată de mai multe ori în secolele XIII-XIV. Astfel, în anul 1275, piraţii catalani au lansat o importantă expediţie de jaf asupra mănăstirii: 26 de călugări au fost ucişi, iar mănăstirea a fost arsă din temelii, fiind reconstruită cu sprijinul financiar al împăratului bizantin. Astfel, mănăstirea a fost reînnoită rând pe rând de împăraţii Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) şi Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391) şi de domnitorii sârbi.

Ruinată din pricina jafurilor succesive, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită familiei Mușatinilor, domnitoare în Moldova. Astfel, un document din 1429 arată că domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint, precum și venitul câtorva metoace, printre care și Mănăstirea Căpriana (Basarabia). Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1506), care avea o deosebită evlavie faţă de Sf. Gheorghe, ocrotitorul mănăstirii Zografu, a refăcut mănăstirea aproape integral între anii 1466-1502. A făcut donaţii generoase pentru înnoirea bisericii şi a bolniţei (1466-1471), pentru rezidirea arsanalei (portul) (1475), pentru refacerea, din piatră, a chiliilor, trapezei şi zidului de incintă (1495), pentru rezidirea şi pictarea în frescă a catholiconului (biserica mare) (1502). De asemenea, făcea mănăstirii importante danii anuale.

În anul 1502, domnitorul Ștefan cel Mare donează ctitoriei sale de la Athos şi o icoană cu Sfântul Gheorghe, precum și steagul de luptă al Moldovei, cusut cu aur și argint, care are pe o parte icoana Sf. Gheorghe, iar pe partea cealaltă stema țării.

Şi urmaşii lui Ştefan cel Mare au mai făcut danii mănăstirii; astfel, Bogdan al III-lea (1514-1517) repară pirgul (turnul de apărare) al mănăstirii; Petru Rareș (1527-1538 şi 1541-1546) a făcut mai multe donaţii pentru repararea mănăstirii și a înnoit pictura din catholicon (1546); doamna Ruxanda, soția lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 şi 1564-1568) plăteşte datoriile mănăstirii şi face o danie de alţi 52000 aspri de argint. Domnitorii Vasile Lupu (1634-1653) şi Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) s-au numărat şi ei printre binefăcătorii mănăstirii, acesta din urmă închinând mănăstirii Zografu şi Mănăstirea Dobrovăţ din jud. Vaslui în anul 1698. Dintre domnii Ţării Româneşti, au ajutat mănăstirea Zografu, Radu cel Mare a dat Mănăstirii Zografu un ajutor de 3000 de aspri anual (1500), fiind urmat şi de Sf. Neagoe Basarab (1515-1517), de Vlad Vintilă (1534) și alţii.

Astfel, în secolul al XVI-lea au început lucrări de reconstrucţie a mănăstirii. Majoritatea clădirilor care au rămas în picioare până în zilele noastre datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Aripile de sud şi de est au fost construite în 1750 şi respectiv 1758. O biserică mică a fost construită în anul 1764, iar una mai mare în 1801. Tradiţia daniilor către mănăstirile atonite a fost continuată şi de domnitorii Ţărilor Române din perioada fanariotă, care au finanţat mai multe lucrări de întreţinere şi de reconstrucţie a clădirilor care căzuseră în paragină, îndeosebi în secolul al XVIII-lea. Aripile de nord şi de vest ale mănăstirii au fost construite abua spre sfârşitul secolului al XIX-lea, iar construcţia bisericii închinate Sf. Chiril şi Metodie şi a turnului clopotniţei s-au încheiat în anul 1896.

Iniţial, în mănăstire trăiau atât călugări bulgari cât şi greci şi sârbi şi de alte naţionalităţi, dar începând din anul 1845 şi până în zilele noastre toţi călugării mănăstirii sunt bulgari. Toate slujbele mănăstirii se ţin în limba bulgară. Are în prezent circa 15-20 de vieţuitori (bulgari) înăuntrul mănăstirii şi alţi câţiva în afara zidurilor acesteia, la un schit al mănăstirii închinat Născătoarei de Dumnezeu (schitul "Bogorodiţa").

Odoare

Moaşte

Mănăstirea Zografu adăposteşte mai multe Sfinte Moaşte, între care amintim: talpa Sf. Ştefan cel Nou, părticele din moaştele Sf. Apostol Andrei, Sf. Gheorghe, Nichita Romanul, Sf. Ignatie Teoforul, Sf. Mercurie, Sf. Sfinţit Haralambie, Sf. Avxentie şi alţii.

Biblioteca

Biblioteca conţine 388 manuscrise în slavonă şi 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament, multe din secolele XIV-XV, între care copii după Martiriul Sf. Naum din Ohrida şi al Sf. Petka. Mai are peste 10000 de cărţi tipărite, printre care şi cărţi scrise în limba română cu litere chirilice, dar şi multe documente. Tezaurul păstrează odoare şi obiecte de cult din argint, icoane vechi, evangheliare cu miniaturi şi broderii din sec. XI-XIV; între obiectele de preţ ale mănăstirii se află şi steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, purtând pe o faţă icoana Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă stema Moldovei, dăruită mănăstirii chiar de voievod.

Icoane

Mănăstirea mai adăposteşte şi două icoane făcătoare de minuni ale Sf. Gheorghe, precum şi icoane ale Maicii Domnului „Bucură-te” („Hairiovo”, „a Imnului Acatist” sau „Prevestitoarea”) şi a Maicii Domnului Epakuusa.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mănăstirea_Zografu_(Muntele_Athos)&oldid=21792”