6.119 modificări
Modificări
m
→Istorie
==Istorie==
Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] (408-453) şi de fratele ei, împăratul [[Teodosie al II-lea]] (408-450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de piraţii arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost rezidită de împăraţii Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) şi Roman Lecapenos (920-944). Pe la sfârşitul secolului secolul al X-lea , se pare, se stabileşte aici Sfântului Pavel Xeropotaminul(pomenit pe [[28 iulie]]), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind [[monah]], s-ar fi aşezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi aşezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care şi-ar fi luat numele şi mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat şi el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menţionat ca atare în Tipiconul Sfântului Munte).
Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată şi jefuită de franci şi a suferit şi din pricina atacurilor periodice ale piraţilor. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împăraţii bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi şi, mai târziu, de domnitorii din Ţările Române. La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viaţa „de sine”). După [[căderea Constantinopolului]] (1453), mănăstirea a mai suferit şi din pricina raidurilor otomane şi a două incendii majore (în 1507 şi 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.
