Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(el)
m (Actualizare.)
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Mănăstire
 
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Xiropotamu  
+
|nume= Mănăstirea Xiropotamu  
|Imagine=
+
|Imagine=[[Fișier:Agiou_Pavlou_Monastery.jpg|250 px]]
 
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]] (Istanbul)
 
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]] (Istanbul)
|tip=călugări (viaţă de obşte)
+
|tip= Călugări (viață de obște)
|înfiinţată=sec. al X-lea,
+
|înfiinţată= Sec. al X-lea
|ctitor= Sf. Pavel Xeropotaminul
+
|ctitor= Sf. Pavel Xiropotamiteanul
 
|stareţ=  
 
|stareţ=  
|mărime aprox= ~20-40 de vieţuitori
+
|mărime aprox= ~20–40 de viețuitori
 
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 
|limba liturgică=greacă
 
|limba liturgică=greacă
Linia 15: Linia 15:
 
|site=
 
|site=
 
|}}
 
|}}
'''Mănăstirea Xiropotamu''' este una din cele douăzeci de mănăstiri de la [[Muntele Athos]], situată pe latura de sud-vest a peninsulei, pe drumul de la [[Dafni (Muntele Athos)|Dafni]] (portul Sfântului Munte) la [[Careia (Muntele Athos)|Careia]] (capitala administrativă a republicii monastice). Xiropotamu este a opta [[mănăstire]] în ordinea ierarhică atonită. [[Catolicon]]ul (katholikon - biserica principală) mănăstirii este închinat [[Sfinţii 40 de mucenici|Sfinţilor Patruzeci de Mucenici]], prăznuiţi pe [[9 martie]].
+
'''Mănăstirea Xiropotamu''' (gr.: Ξηροποτάμου) este una din cele douăzeci de mănăstiri de la [[Muntele Athos]], situată pe latura de sud-vest a peninsulei, pe drumul de la [[Dafni (Muntele Athos)|Dafni]] (portul Sfântului Munte) la [[Careia (Muntele Athos)|Careia]] (capitala administrativă a republicii monastice). Xiropotamu este a opta [[mănăstire]] în ordinea ierarhică atonită. [[Catolicon]]ul (katholikon biserica principală) mănăstirii este închinat [[Sfinții 40 de mucenici din Sevastia|Sfinților Patruzeci de Mucenici]], prăznuiți pe [[9 martie]].
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] (408-453) şi de fratele ei, împăratul [[Teodosie al II-lea]] (408-450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de piraţii arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost rezidită de împăraţii Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) şi Roman Lecapenos (920-944). Pe la sfârşitul secolului secolul al X-lea , se pare, se stabileşte aici Sfântului Pavel Xeropotaminul (pomenit pe [[28 iulie]]), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind [[monah]], s-ar fi aşezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi aşezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care şi-ar fi luat numele şi mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat şi el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menţionat ca atare în Tipiconul Sfântului Munte).
+
Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiției, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] (408–453) și de fratele ei, împăratul [[Teodosie al II-lea]] (408–450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de pirații arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost rezidită de împărații Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913–959) și Roman Lecapenos (920–944). Pe la sfârșitul secolului al X-lea, se pare, se stabilește aici Sfântului Pavel Xiropotamiteanul (pomenit pe [[28 iulie]]), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind [[Călugăr|monah]], s-ar fi așezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi așezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care și-ar fi luat numele și mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat și el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menționat ca atare în [[Tipic]]ul Sfântului Munte).
  
Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată şi jefuită de franci şi a suferit şi din pricina atacurilor periodice ale piraţilor. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împăraţii bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi şi, mai târziu, de domnitorii din Ţările Române. La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viaţa „de sine”). După [[căderea Constantinopolului]] (1453), mănăstirea a mai suferit şi din pricina raidurilor otomane şi a două incendii majore (în 1507 şi 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.
+
Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată și jefuită de franci și a suferit și din pricina atacurilor periodice ale piraților. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împărații bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi și, mai târziu, de domnitorii din Țările Române. La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viața „de sine”). După [[căderea Constantinopolului]] (1453), mănăstirea a mai suferit și din pricina raidurilor otomane și a două incendii majore (în 1507 și 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.
  
Mănăstirea a fost rezidită de călugărul Chesarie Daponte între anii 1761-1763, cu ajutorul daniilor strânse în special domnitorii fanarioţi şi boierii din Ţările Române. A fost rezidit [[catolicon]]ul mănăstirii, cu hramul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, în stilul bisericilor atonite. În următorii douăzeci de ani, biserica a fost repictată. Au fost construite aghiasmatarul, aripa de est a mănăstirii şi clopotniţa, pentru care s-au cumpărat şi clopote noi, iar mănăstirea a fost înzestrată cu mai multe odoare de preţ. În faţa catoliconului, de partea cealaltă a curţii interioare, [[egumen]]ul Alexandru, originar din Ţara Românească, a construit [[trapeză|trapeza]] mănăstirii. Mănăstirea a mai suferit unele pagube în urma unor incendii din anii 1950 şi 1973.
+
Mănăstirea Xiropotamu a fost rezidită de călugărul Chesarie Daponte între anii 1761–1763, cu ajutorul daniilor strânse în special de domnitorii fanarioți și boierii din Țările Române. A fost rezidit [[catolicon]]ul mănăstirii, cu hramul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, în stilul bisericilor [[Muntele Athos|athonite]]. În următorii douăzeci de ani, biserica a fost repictată. Au fost construite [[aghiasmatar]]ul, aripa de est a mănăstirii și [[Clopotniță|clopotnița]], pentru care s-au cumpărat și [[clopot]]e noi, iar mănăstirea a fost înzestrată cu mai multe odoare de preț. În fața catoliconului, de partea cealaltă a curții interioare, [[egumen]]ul Alexandru, originar din Țara Românească, a construit [[trapeză|trapeza]] mănăstirii. Mănăstirea a mai suferit unele pagube în urma unor incendii din anii 1950 și 1973.
  
Înăuntrul zidurilor mănăstirii se găsesc şapte [[Capelă|paraclise]] închinate Sfinţilor [[Arhangheli]], Sfinţilor Împăraţi [[Constantin cel Mare|Constantin şi Elena]], [[Înălţarea Sfintei Cruci|Înălţării Sfintei Cruci]], Sfântului [[Ioan Botezătorul]], Sfântului Teodosie, Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]] şi [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării Maicii Domnului în Biserică]]. Biserica mai are nouă paraclise în afara zidurilor mănăstirii şi mai multe chilii, precum şi un port, Dafne.
+
Înăuntrul zidurilor mănăstirii se găsesc șapte [[Capelă|paraclise]] închinate Sfinților [[Arhangheli]], Sfinților Împărați [[Constantin cel Mare|Constantin și Elena]], [[Înălțarea Sfintei Cruci|Înălțării Sfintei Cruci]], Sfântului [[Ioan Botezătorul]], Sfântului Teodosie, Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]] și [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării Maicii Domnului în Biserică]]. Biserica mai are nouă paraclise în afara zidurilor mănăstirii și mai multe chilii, precum și portul [[Dafni (Muntele Athos)|Dafni]].
  
 
==Odoare==
 
==Odoare==
===Sfinte Moaşte===
+
===Sfinte Moaște===
  
În mănăstire se păstrează mai multe sfinte [[Moaşte]], între care:  
+
În mănăstire se păstrează mai multe sfinte [[moaște]], printre care:
*o bucată mare lemnul Sfintei Cruci a Domnului, îmbrăcată în argint, cu urma unuia dintre piroanele cu care a fost răstignit Mântuitorul;
+
* o bucată din lemnul Sfintei Cruci a Domnului, îmbrăcată în argint, cu urma unuia dintre piroanele cu care a fost răstignit Mântuitorul;
* bucăţi din faşa si scutecele Domnului
+
* bucăți din fașa si scutecele Domnului;
* parte din darurile pe care le-au adus [[magi]]i la [[naşterea Domnului]]
+
* parte din darurile pe care le-au adus [[magi]]i la [[Crăciun|Nașterea Domnului]];
* un fragment din moaştele Sfintei Mironosiţe [[Salomeea Mironosiţa|Salomeea]]
+
* un fragment din moaștele Sfintei Mironosițe [[Salomeea Mironosița|Salomeea]];
* un deget al Sf. [[Vasile cel Mare]]
+
* un deget al Sf. [[Vasile cel Mare]];
* capul Sf. [[Auxentie]]
+
* capul Sf. [[Auxentie]];
* sânge de la Sfinţii 40 de Mucenici  
+
* sânge de la [[Sfinții 40 de mucenici din Sevastia|Sfinții 40 de Mucenici]];
*părticele de moaşte de la Sfinţii Mercurie, [[Teodor Tiron]], [[Teodor Stratilat]] ş.a.
+
* părticele de moaște de la Sfinții [[Mercurie]], [[Teodor Tiron]], [[Teodor Stratilat]] ș.a.
  
 
===Biblioteca===
 
===Biblioteca===
Biblioteca şi tezaurul mănăstirii se află deasupra naosului bisericii mari. Biblioteca adăposteşte 409 de codice manuscrise, dintre care nouăsprezece scrise pe pergament, datând din secolele X-XIV, alte 239 din secolele XVIII şi circa 4000 de cărţi vechi tipărite.  
+
Biblioteca și tezaurul mănăstirii se află deasupra [[naos]]ului bisericii mari. Biblioteca adăpostește 409 de codice manuscrise, dintre care nouăsprezece scrise pe pergament, datând din secolele X-XIV, alte 239 din secolele XVIII și cca 4000 de cărți vechi tipărite.
  
Tezaurul mănăstirii mai cuprinde şi diferite [[veşminte]], [[obiecte liturgice]] şi [[icoană|icoane]] de preţ.
+
Tezaurul mănăstirii mai cuprinde și diferite [[veșminte]], [[obiecte liturgice]] și [[icoană|icoane]] de preț.
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Muntele Athos]]
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
*[[:en:Xeropotamou Monastery (Athos)]]
 
*[[:en:Xeropotamou Monastery (Athos)]]
 +
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Xiropotamu Mănăstirea Xiropotamu]
 
*[http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-xiropotamu-121419.html Mănăstirea Xiropotamu], de Teodor Danalache
 
*[http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-xiropotamu-121419.html Mănăstirea Xiropotamu], de Teodor Danalache
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*en: [http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/Monastery/Xiropotamou.html The Monastery of Xeropotamou – Macedonian Heritage]
+
*(ro) [http://munteleathos.ro/XIROPOTAMU.HTM Mănăstirea Xiropotamu], munteleathos.ro
*en: [http://www.mountathos.gr/active.aspx?mode=en{a294783f-9f4e-4f1a-a035-a4e26f7214e0}View  Mount Athos - Xeropotamou]
+
*(ro) [http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Manastirea_Xeropotamu Mănăstirea Xiropotamu], munteleathos.com
*ro: Teodor Danalache, [http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-xiropotamu-121419.html Mănăstirea Xiropotamu], pe crestinortodox.ro
+
*(en) [http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/Monastery/Xiropotamou.html The Monastery of Xiropotamou], macedonian-heritage.gr
* ro: [http://munteleathos.ro/XIROPOTAMU.HTM Mănăstirea Xiropotamu], la munteleathos.ro
 
  
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 +
[[Categorie:Mănăstiri din Grecia]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
  

Versiunea curentă din 16 iulie 2020 10:56

Mănăstirea Xiropotamu
Agiou Pavlou Monastery.jpg
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip Călugări (viață de obște)
Înființată Sec. al X-lea
Ctitori Sf. Pavel Xiropotamiteanul
Stareț
Mărime aprox. ~20–40 de viețuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sf. 40 de Mucenici din Sevastia
Site web oficial


Mănăstirea Xiropotamu (gr.: Ξηροποτάμου) este una din cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos, situată pe latura de sud-vest a peninsulei, pe drumul de la Dafni (portul Sfântului Munte) la Careia (capitala administrativă a republicii monastice). Xiropotamu este a opta mănăstire în ordinea ierarhică atonită. Catoliconul (katholikon – biserica principală) mănăstirii este închinat Sfinților Patruzeci de Mucenici, prăznuiți pe 9 martie.

Istorie

Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiției, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa Pulcheria (408–453) și de fratele ei, împăratul Teodosie al II-lea (408–450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de pirații arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost rezidită de împărații Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913–959) și Roman Lecapenos (920–944). Pe la sfârșitul secolului al X-lea, se pare, se stabilește aici Sfântului Pavel Xiropotamiteanul (pomenit pe 28 iulie), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind monah, s-ar fi așezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi așezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care și-ar fi luat numele și mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat și el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menționat ca atare în Tipicul Sfântului Munte).

Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată și jefuită de franci și a suferit și din pricina atacurilor periodice ale piraților. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împărații bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi și, mai târziu, de domnitorii din Țările Române. La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viața „de sine”). După căderea Constantinopolului (1453), mănăstirea a mai suferit și din pricina raidurilor otomane și a două incendii majore (în 1507 și 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.

Mănăstirea Xiropotamu a fost rezidită de călugărul Chesarie Daponte între anii 1761–1763, cu ajutorul daniilor strânse în special de domnitorii fanarioți și boierii din Țările Române. A fost rezidit catoliconul mănăstirii, cu hramul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, în stilul bisericilor athonite. În următorii douăzeci de ani, biserica a fost repictată. Au fost construite aghiasmatarul, aripa de est a mănăstirii și clopotnița, pentru care s-au cumpărat și clopote noi, iar mănăstirea a fost înzestrată cu mai multe odoare de preț. În fața catoliconului, de partea cealaltă a curții interioare, egumenul Alexandru, originar din Țara Românească, a construit trapeza mănăstirii. Mănăstirea a mai suferit unele pagube în urma unor incendii din anii 1950 și 1973.

Înăuntrul zidurilor mănăstirii se găsesc șapte paraclise închinate Sfinților Arhangheli, Sfinților Împărați Constantin și Elena, Înălțării Sfintei Cruci, Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântului Teodosie, Sf. Gheorghe și Intrării Maicii Domnului în Biserică. Biserica mai are nouă paraclise în afara zidurilor mănăstirii și mai multe chilii, precum și portul Dafni.

Odoare

Sfinte Moaște

În mănăstire se păstrează mai multe sfinte moaște, printre care:

Biblioteca

Biblioteca și tezaurul mănăstirii se află deasupra naosului bisericii mari. Biblioteca adăpostește 409 de codice manuscrise, dintre care nouăsprezece scrise pe pergament, datând din secolele X-XIV, alte 239 din secolele XVIII și cca 4000 de cărți vechi tipărite.

Tezaurul mănăstirii mai cuprinde și diferite veșminte, obiecte liturgice și icoane de preț.

A se vedea și

Surse

Legături externe