Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(el)
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Mănăstirea Xiropotamu este una din cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos, situată pe latura de sud-vest a pensinsulei, pe drumul de la Dafni (portul Sfântului Munte) la Careia (capitala administrativă a republicii monastice). Xiropotamu este a opta mănăstire în ordinea ierarhică atonită. Catoliconul (katholikon - biserica principală) mănăstirii este închinat Sfinţilor Patruzeci de Mucenici, prăznuiţi pe [[9 martie]].
+
{{Mănăstire
 +
|nume=Mănăstirea Xiropotamu  
 +
|Imagine=
 +
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]] (Istanbul)
 +
|tip=călugări (viaţă de obşte)
 +
|înfiinţată=sec. al X-lea,
 +
|ctitor= Sf. Pavel Xeropotaminul
 +
|stareţ=
 +
|mărime aprox= ~20-40 de vieţuitori
 +
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 +
|limba liturgică=greacă
 +
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 +
|schituri=
 +
|hramuri= [[9 martie|Sf. 40 de Mucenici din Sevastia]]
 +
|site=
 +
|}}
 +
'''Mănăstirea Xiropotamu''' este una din cele douăzeci de mănăstiri de la [[Muntele Athos]], situată pe latura de sud-vest a peninsulei, pe drumul de la [[Dafni (Muntele Athos)|Dafni]] (portul Sfântului Munte) la [[Careia (Muntele Athos)|Careia]] (capitala administrativă a republicii monastice). Xiropotamu este a opta [[mănăstire]] în ordinea ierarhică atonită. [[Catolicon]]ul (katholikon - biserica principală) mănăstirii este închinat [[Sfinţii 40 de mucenici|Sfinţilor Patruzeci de Mucenici]], prăznuiţi pe [[9 martie]].
  
==History==
+
==Istorie==
While tradition accords its founding to the Empress [[Pulcheria the Empress|Pulcheria]] si fratele ei Teodosie cel Mic in mid fifth century, Xeropotamou Monastery is believed to have been established at the end of the tenth century, by a monk named Paulos Xeropotamenos. Xeropotamou prospered until the thirteenth century when it was occupied and pillaged by the Franks. The monastery was supported in a revival in the fourteenth century by the Byzantine Roman Paleologan dynasty and Serbian princes. Then, after the fall of Constantinople further raids by the Turks and major fires in 1507 and 1609 caused major damage to Xeropotamou which had gone in decline.
+
Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] (408-453) şi de fratele ei, împăratul [[Teodosie al II-lea]] (408-450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de piraţii arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost  rezidită de împăraţii Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) şi Roman Lecapenos (920-944). Pe la sfârşitul secolului secolul al X-lea , se pare, se stabileşte aici Sfântului Pavel Xeropotaminul (pomenit pe [[28 iulie]]), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind [[monah]], s-ar fi aşezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi aşezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care şi-ar fi luat numele şi mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat şi el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menţionat ca atare în Tipiconul Sfântului Munte).
  
Pe la anul 839 a fost jefuită de arabi, iar pe la 870 s-au adunat monahii printre care a fost si fiul împăratului Bizantin Mihail Procopie, care îmbrăcând haina monahală a luat numele de Pavel. El a zidit din temelie toată M-rea. După câtva timp Pavel s-a retras în singurătate unde a pus început altei M-tiri cu numele Sf. Pavel, iar cu timpul s-a ruinat si aceasta, iar cel care a restaurat-o a fost călugărul Chesarie Daponte între 1761-1783, cu ajutoare date de la domnitori si boieri Munteni.
+
Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată şi jefuită de franci şi a suferit şi din pricina atacurilor periodice ale piraţilor. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împăraţii bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi şi, mai târziu, de domnitorii din Ţările Române.  La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viaţa „de sine”). După [[căderea Constantinopolului]] (1453), mănăstirea a mai suferit şi din pricina raidurilor otomane şi a două incendii majore (în 1507 şi 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.
  
Kaisarios Dapontes built the katholikon at Xeropotamou between 1761 and 1763. The [[church]] is typical of the Anthonite churches on the peninsula. The frescos were finished during the twenty years after the construction of the katholikon and have been kept in very good condition. Across a courtyard in front of the katholikon is the [[refectory]] built by the Wallachian [[abbot]] Alexander. The monastery suffered damage from fires recently in 1950 and 1973.
+
Mănăstirea a fost rezidită de călugărul Chesarie Daponte între anii 1761-1763, cu ajutorul daniilor strânse în special domnitorii fanarioţi şi boierii din Ţările Române. A fost rezidit [[catolicon]]ul mănăstirii, cu hramul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, în stilul bisericilor atonite. În următorii douăzeci de ani, biserica a fost repictată. Au fost construite aghiasmatarul, aripa de est a mănăstirii şi clopotniţa, pentru care s-au cumpărat şi clopote noi, iar mănăstirea a fost înzestrată cu mai multe odoare de preţ. În faţa catoliconului, de partea cealaltă a curţii interioare, [[egumen]]ul Alexandru, originar din Ţara Românească, a construit [[trapeză|trapeza]] mănăstirii. Mănăstirea a mai suferit unele pagube în urma unor incendii din anii 1950 şi 1973.
  
There are seven [[chapel]]s within the monastery proper. These chapels are dedicated to the Archangels, Ss. [[Constantine the Great|Constantine]] and [[Helen]], the Elevation of the Holy Cross, St. [[John the Forerunner|John the Baptist]], St. Theodosios, St. [[George]], and the Presentation of the Virgin. The monastery has external nine chapels and owns the port of Daphane.  
+
Înăuntrul zidurilor mănăstirii se găsesc şapte [[Capelă|paraclise]] închinate Sfinţilor [[Arhangheli]], Sfinţilor Împăraţi [[Constantin cel Mare|Constantin şi Elena]], [[Înălţarea Sfintei Cruci|Înălţării Sfintei Cruci]], Sfântului [[Ioan Botezătorul]], Sfântului Teodosie, Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]] şi [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării Maicii Domnului în Biserică]]. Biserica mai are nouă paraclise în afara zidurilor mănăstirii şi mai multe chilii, precum şi un port, Dafne.
 
 
In interior are 10 paraclise.
 
  
 
==Odoare==
 
==Odoare==
===Biblioteca===
+
===Sfinte Moaşte===
The monastery library and treasury are located above the [[narthex]] of the katholikon. The library contains 409 manuscript codices, of which 20 are written on parchment, and some 4,000 printed books.
 
  
Bibliotecă bogată cu cărti si manuscrise grecesti: 19 manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii din sec. X-XIV, 239 manuscrise cuprinzând probleme bisericesti din sec, XVI-XVIII si altele.
+
În mănăstire se păstrează mai multe sfinte [[Moaşte]], între care:
 +
*o bucată mare lemnul Sfintei Cruci a Domnului, îmbrăcată în argint, cu urma unuia dintre piroanele cu care a fost răstignit Mântuitorul;
 +
* bucăţi din faşa si scutecele Domnului
 +
* parte din darurile pe care le-au adus [[magi]]i la [[naşterea Domnului]]
 +
* un fragment din moaştele Sfintei Mironosiţe [[Salomeea Mironosiţa|Salomeea]]
 +
* un deget al Sf. [[Vasile cel Mare]]
 +
* capul Sf. [[Auxentie]]
 +
* sânge de la Sfinţii 40 de Mucenici
 +
*părticele de moaşte de la Sfinţii Mercurie, [[Teodor Tiron]], [[Teodor Stratilat]] ş.a.
  
===Moaşte===
+
===Biblioteca===
 +
Biblioteca şi tezaurul mănăstirii se află deasupra naosului bisericii mari. Biblioteca adăposteşte 409 de codice manuscrise, dintre care nouăsprezece scrise pe pergament, datând din secolele X-XIV, alte 239 din secolele XVIII  şi circa 4000 de cărţi vechi tipărite.
  
Sfinte Moaste are: Bucata cea mare din lemnul crucii Domnului îmbrăcată în argint, ca o palmă si ceva lungime si ca două degete lătime � se vede si gaura cuiului ori cine o va săruta, cu evlavie, sloboade o mireasmă nespusă, o cruce din lemn sf. împodobită cu pietre scumpe rosii, dăruită de Constantin Duca domnul Tării Românesti, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moastele Sf. Salomeia, bucăti din fasa si scutecele Domnului, parte din darurile care le-au adus magii la nasterea Domnului, o bucată mare de sânge de la Sf. 40 mucenici si altele.
+
Tezaurul mănăstirii mai cuprinde şi diferite [[veşminte]], [[obiecte liturgice]] şi [[icoană|icoane]] de preţ.
  
Xeropotamou holds a number of pieces of the True Cross, including the largest piece. This piece, which contains one of the holes left by the nails that fastened Christ to the Cross, is set in a wooden crucifix. Additionally there are many [[relics]] of [[saint]]s, episcopal staffs, vestments and [[liturgical objects]] in the monastery treasury.
+
==Surse==
 +
*[[:en:Xeropotamou Monastery (Athos)]]
 +
*[http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-xiropotamu-121419.html Mănăstirea Xiropotamu], de Teodor Danalache
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.culture.gr/2/21/212/21210a/e212ja09.html Xeropotamou - Hellenic Ministry of Culture]
+
*en: [http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/Monastery/Xiropotamou.html The Monastery of Xeropotamou – Macedonian Heritage]
*[http://www.mountathos.gr/active~mode~en{a294783f-9f4e-4f1a-a035-a4e26f7214e0}View.html Mount Athos - Xeropotamou]
+
*en: [http://www.mountathos.gr/active.aspx?mode=en{a294783f-9f4e-4f1a-a035-a4e26f7214e0}View  Mount Athos - Xeropotamou]
* http://munteleathos.ro/XIROPOTAMU.HTM
+
*ro: Teodor Danalache, [http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-xiropotamu-121419.html Mănăstirea Xiropotamu], pe crestinortodox.ro
 +
* ro: [http://munteleathos.ro/XIROPOTAMU.HTM Mănăstirea Xiropotamu], la munteleathos.ro
  
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
  
 
+
[[el:Ιερά Μονή Ξηροποτάμου]]
 
[[en:Xeropotamou Monastery (Athos)]]
 
[[en:Xeropotamou Monastery (Athos)]]
 
[[fr:Monastère de Xeropotamou (Mont Athos)]]
 
[[fr:Monastère de Xeropotamou (Mont Athos)]]

Versiunea de la data 30 aprilie 2016 17:46

Mănăstirea Xiropotamu
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viaţă de obşte)
Înființată sec. al X-lea,
Ctitori Sf. Pavel Xeropotaminul
Stareț
Mărime aprox. ~20-40 de vieţuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sf. 40 de Mucenici din Sevastia
Site web oficial


Mănăstirea Xiropotamu este una din cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos, situată pe latura de sud-vest a peninsulei, pe drumul de la Dafni (portul Sfântului Munte) la Careia (capitala administrativă a republicii monastice). Xiropotamu este a opta mănăstire în ordinea ierarhică atonită. Catoliconul (katholikon - biserica principală) mănăstirii este închinat Sfinţilor Patruzeci de Mucenici, prăznuiţi pe 9 martie.

Istorie

Există mai multe ipoteze privind întemeierea mănăstirii Xiropotamu. Astfel, conform tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată de împărăteasa Pulcheria (408-453) şi de fratele ei, împăratul Teodosie al II-lea (408-450), în secolul al V-lea. Fiind jefuită de mai multe ori de piraţii arabi, potrivit unor documente, mănăstirea ar fi fost rezidită de împăraţii Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) şi Roman Lecapenos (920-944). Pe la sfârşitul secolului secolul al X-lea , se pare, se stabileşte aici Sfântului Pavel Xeropotaminul (pomenit pe 28 iulie), un membru al familiei imperiale bizantine care, devenind monah, s-ar fi aşezat pe locul acestei mănăstiri, iar mai târziu s-ar fi aşezat într-o sihăstrie într-un loc (numit „xeros potamos”, „pârâul sec”) de la care şi-ar fi luat numele şi mănăstirea mare de mai târziu. Sfântul Pavel este considerat şi el a fi întemeietorul mănăstirii, fiind menţionat ca atare în Tipiconul Sfântului Munte).

Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire până în secolul al XII-lea, când a fost ocupată şi jefuită de franci şi a suferit şi din pricina atacurilor periodice ale piraţilor. Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea cu ajutorul daniilor primite de la împăraţii bizantini din dinastia Paleologilor, de principii sârbi şi, mai târziu, de domnitorii din Ţările Române. La începutul secolului al XIV-lea, în mănăstire se instituie rânduiala idioritmică (viaţa „de sine”). După căderea Constantinopolului (1453), mănăstirea a mai suferit şi din pricina raidurilor otomane şi a două incendii majore (în 1507 şi 1609). Mănăstirea a cunoscut astfel o perioadă de decădere, până în secolul al XVIII-lea.

Mănăstirea a fost rezidită de călugărul Chesarie Daponte între anii 1761-1763, cu ajutorul daniilor strânse în special domnitorii fanarioţi şi boierii din Ţările Române. A fost rezidit catoliconul mănăstirii, cu hramul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, în stilul bisericilor atonite. În următorii douăzeci de ani, biserica a fost repictată. Au fost construite aghiasmatarul, aripa de est a mănăstirii şi clopotniţa, pentru care s-au cumpărat şi clopote noi, iar mănăstirea a fost înzestrată cu mai multe odoare de preţ. În faţa catoliconului, de partea cealaltă a curţii interioare, egumenul Alexandru, originar din Ţara Românească, a construit trapeza mănăstirii. Mănăstirea a mai suferit unele pagube în urma unor incendii din anii 1950 şi 1973.

Înăuntrul zidurilor mănăstirii se găsesc şapte paraclise închinate Sfinţilor Arhangheli, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Înălţării Sfintei Cruci, Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântului Teodosie, Sf. Gheorghe şi Intrării Maicii Domnului în Biserică. Biserica mai are nouă paraclise în afara zidurilor mănăstirii şi mai multe chilii, precum şi un port, Dafne.

Odoare

Sfinte Moaşte

În mănăstire se păstrează mai multe sfinte Moaşte, între care:

  • o bucată mare lemnul Sfintei Cruci a Domnului, îmbrăcată în argint, cu urma unuia dintre piroanele cu care a fost răstignit Mântuitorul;
  • bucăţi din faşa si scutecele Domnului
  • parte din darurile pe care le-au adus magii la naşterea Domnului
  • un fragment din moaştele Sfintei Mironosiţe Salomeea
  • un deget al Sf. Vasile cel Mare
  • capul Sf. Auxentie
  • sânge de la Sfinţii 40 de Mucenici
  • părticele de moaşte de la Sfinţii Mercurie, Teodor Tiron, Teodor Stratilat ş.a.

Biblioteca

Biblioteca şi tezaurul mănăstirii se află deasupra naosului bisericii mari. Biblioteca adăposteşte 409 de codice manuscrise, dintre care nouăsprezece scrise pe pergament, datând din secolele X-XIV, alte 239 din secolele XVIII şi circa 4000 de cărţi vechi tipărite.

Tezaurul mănăstirii mai cuprinde şi diferite veşminte, obiecte liturgice şi icoane de preţ.

Surse

Legături externe