Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Mănăstirea Xenofont (Muntele Athos)

Versiunea din 2 iunie 2010 12:43, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (traducere)
Mănăstirea Xenofont
Mănăstirea Xenofont
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viaţă de obşte)
Înființată sec. X-XI
Ctitori monahul Xenofont
Stareț Arhimandritul Alexie
Mărime aprox. 30-35 de vieţuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii schitul Bunei-Vestiri, schitul Xenofont
Hramuri Sf. Gheorghe purtătorul de biruinţă
Site web oficial


Mănăstirea Xenofont (Greek: Ξενοφώντος) este una dintre cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos, din nord-estul Greciei. Mănăstirea se află în partea de sud-vest a peninsulei, lângă Mănăstirea Sf. Pantelimon şi este a şaisprezecea în ierarhia mănăstirilor suverane de la Sfântul Munte. Hramul mănăstirii este la praznicul Sf. Gheorghe purtătorul de biruinţă, pe 23 aprilie.

Existenţa unei mănăstiri în acest loc este atestată pentru prima dată în anul 998, însă se consideră că mănăstirea Xenofont a fost întemeiată de un monah care purta acest nume în anul 1010. După căderea Constantinopolului, mănăstirea Xenofont a trecut printr-o perioadă grea, fiind în mai multe rânduri distrusă de piraţi şi rezidită. Domnitorii şi alţi conducători politici din Europa Răsăriteană au contribuit sistematic la strădaniile de reconstrucţie a mănăstirii. Atacurile piraţilor au continuat până în secolul al XVIII-lea. În secolul al XVI-lea a fost construit catholiconul mănăstirii (biserica principală), lângă intrarea în mănăstire, în partea de sud a incintei mănăstireşti, fiind închinată Sf. Gheorghe Purtătorul de Biruinţă. În această biserică se găsesc fresce realizate de Antonie, pictor din şcoala cretană. În secolul al XVIII-lea, mănăstirea a cunoscut o perioadă de prosperitate, în timpul căreia a fost construit un nou catholicon (care este până în prezent cea mai mare biserică de la Sfântul Munte), în partea de nord a incintei, care a fost restaurată între anii 1817 şi 1837. În incinta mănăstirii se mai găsesc şi opt capele. Două dintre acestea sunt alăturate de vechiul catholicon: capela Sf. Dimitrie şi cea a Sf. Lazăr se găsesc înăuntrul bisericii. Celelalte şase, închinate Sf. Ioan Teologul, Sf. Eufimia, Sf. Cosma şi Damian, Adormirii Maicii Domnului, the Intrării Maicii Domnului în Biserică şi Sf. Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic) se găsesc în afara ei. Mănăstirea mai are alte şase capele în afara incintei. Tot de mănăstirea Xenofont ţin schiturile Bunei-Vestirii şi Xenofont.

Biblioteca mănăstirii Xenofont adăposteşte peste 4000 de cărţi tipărite şi circa 300 de manuscrise.

Legături externe