Mănăstirea Xenofont (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg. int.)
m
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 2: Linia 2:
 
|nume=Mănăstirea Xenofont  
 
|nume=Mănăstirea Xenofont  
 
|Imagine=[[Image:Xenophontos Monastery.jpg|300px|Mănăstirea Xenofont]]
 
|Imagine=[[Image:Xenophontos Monastery.jpg|300px|Mănăstirea Xenofont]]
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]] (Istanbul)
+
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului]]
|tip=[[călugăr]]i (viaţă de obşte)
+
|tip=[[călugăr]]i (viață de obște)
 
|înfiinţată=sec. X-XI
 
|înfiinţată=sec. X-XI
 
|ctitor= [[Monah]]ul Xenofont
 
|ctitor= [[Monah]]ul Xenofont
 
|stareţ= [[Arhimandrit]]ul Alexie
 
|stareţ= [[Arhimandrit]]ul Alexie
|mărime aprox= 30-35 de vieţuitori
+
|mărime aprox= 30-35 de viețuitori
|localizare= [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
+
|localizare= [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 
|limba liturgică=greacă
 
|limba liturgică=greacă
 
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
Linia 14: Linia 14:
 
|hramuri= Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă]]
 
|hramuri= Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă]]
 
|site=
 
|site=
|}}
+
|}}'''Mănăstirea Xenofont''' (grec.: Ξενοφώντος) este una dintre cele douăzeci de [[mănăstire|mănăstiri]] de la [[Muntele Athos]], din nord-estul Greciei. Mănăstirea se află în partea de sud-vest a peninsulei, lângă [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirea Sf. Pantelimon]] și este a șaisprezecea în ierarhia mănăstirilor suverane de la Sfântul Munte. Hramul mănăstirii este la [[prăznuire|praznicul]] Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruință]], pe [[23 aprilie]].
  
'''Mănăstirea Xenofont''' (grec.: Ξενοφώντος) este una dintre cele douăzeci de [[mănăstire|mănăstiri]] de la [[Muntele Athos]], din nord-estul Greciei. Mănăstirea se află în partea de sud-vest a peninsulei, lângă [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirea Sf. Pantelimon]] şi este a şaisprezecea în ierarhia mănăstirilor suverane de la Sfântul Munte. Hramul mănăstirii este la [[prăznuire|praznicul]] Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă]], pe [[23 aprilie]].
+
Existența unei mănăstiri în acest loc este atestată pentru prima dată în anul 998, însă se consideră că mănăstirea Xenofont a fost întemeiată de un [[monah]] care purta acest nume în anul 1010. După [[căderea Constantinopolului]], mănăstirea Xenofont a trecut printr-o perioadă grea, fiind în mai multe rânduri distrusă de pirați și rezidită. Domnitorii și alți conducători politici din Europa Răsăriteană au contribuit sistematic la strădaniile de reconstrucție a mănăstirii. Atacurile piraților au continuat până în secolul al XVIII-lea.
 +
 +
În secolul al XVI-lea a fost construit [[catholicon]]ul mănăstirii (biserica principală), lângă intrarea în mănăstire, în partea de sud a incintei mănăstirești, fiind închinată Sf. Gheorghe Purtătorul de Biruință. În această [[biserică]] se găsesc fresce realizate de Antonie, pictor din școala cretană. În secolul al XVIII-lea, mănăstirea a cunoscut o perioadă de prosperitate, în timpul căreia a fost construit un nou catholicon (care este până în prezent cea mai mare biserică de la Sfântul Munte), în partea de nord a incintei, care a fost restaurată între anii 1817 și 1837.  
 +
În incinta mănăstirii se mai găsesc și opt [[capelă|capele]]. Două dintre acestea sunt alăturate de vechiul catholicon: capela Sf. Dimitrie și cea a Sf. Lazăr se găsesc înăuntrul bisericii. Celelalte șase, închinate Sf. [[Ioan Teologul]], Sf. Eufimia, Sf. [[Cosma și Damian]], [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii Maicii Domnului]], [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării Maicii Domnului în Biserică]] și Sf. [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)]] se găsesc în afara ei. Mănăstirea mai are alte șase capele în afara incintei. Tot de mănăstirea Xenofont țin [[schit]]urile Bunei-Vestirii și [[Schitul Xenofont (Muntele Athos)|Xenofont]].
 +
 +
Biblioteca mănăstirii Xenofont adăpostește peste 4000 de cărți tipărite și circa 300 de manuscrise.
  
Existenţa unei mănăstiri în acest loc este atestată pentru prima dată în anul 998, însă se consideră că mănăstirea Xenofont a fost întemeiată de un [[monah]] care purta acest nume în anul 1010. După [[căderea Constantinopolului]], mănăstirea Xenofont a trecut printr-o perioadă grea, fiind în mai multe rânduri distrusă de piraţi şi rezidită. Domnitorii şi alţi conducători politici din Europa Răsăriteană au contribuit sistematic la strădaniile de reconstrucţie a mănăstirii. Atacurile piraţilor au continuat până în secolul al XVIII-lea. 
 
În secolul al XVI-lea a fost construit [[catholicon]]ul mănăstirii (biserica principală), lângă intrarea în mănăstire, în partea de sud a incintei mănăstireşti, fiind închinată Sf. Gheorghe Purtătorul de Biruinţă. În această [[biserică]] se găsesc fresce realizate de Antonie, pictor din şcoala cretană. În secolul al XVIII-lea, mănăstirea a cunoscut o perioadă de prosperitate, în timpul căreia a fost construit un nou catholicon (care este până în prezent cea mai mare biserică de la Sfântul Munte), în partea de nord a incintei, care a fost restaurată între anii 1817 şi 1837.
 
În incinta mănăstirii se mai găsesc şi opt [[capelă|capele]]. Două dintre acestea sunt alăturate de vechiul catholicon: capela Sf. Dimitrie şi cea a Sf. Lazăr se găsesc înăuntrul bisericii. Celelalte şase, închinate Sf. [[Ioan Teologul]], Sf. Eufimia, Sf. [[Cosma şi Damian]], [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii Maicii Domnului]], the [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării Maicii Domnului în Biserică]] şi Sf. [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)]] se găsesc în afara ei. Mănăstirea mai are alte şase capele în afara incintei. Tot de mănăstirea Xenofont ţin [[schit]]urile Bunei-Vestirii şi [[Schitul Xenofont (Muntele Athos)|Xenofont]].
 
 
Biblioteca mănăstirii Xenofont adăposteşte peste 4000 de cărţi tipărite şi circa 300 de manuscrise.
 
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
*en: [http://inathos.gr/athos/en/ Mount Athos]
 
*en: [http://inathos.gr/athos/en/ Mount Athos]

Versiunea curentă din 17 iunie 2018 03:37

Mănăstirea Xenofont
Mănăstirea Xenofont
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului
Tip călugări (viață de obște)
Înființată sec. X-XI
Ctitori Monahul Xenofont
Stareț Arhimandritul Alexie
Mărime aprox. 30-35 de viețuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii schitul Bunei-Vestiri, schitul Xenofont
Hramuri Sf. Gheorghe purtătorul de biruinţă
Site web oficial

Mănăstirea Xenofont (grec.: Ξενοφώντος) este una dintre cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos, din nord-estul Greciei. Mănăstirea se află în partea de sud-vest a peninsulei, lângă Mănăstirea Sf. Pantelimon și este a șaisprezecea în ierarhia mănăstirilor suverane de la Sfântul Munte. Hramul mănăstirii este la praznicul Sf. Gheorghe purtătorul de biruință, pe 23 aprilie.

Existența unei mănăstiri în acest loc este atestată pentru prima dată în anul 998, însă se consideră că mănăstirea Xenofont a fost întemeiată de un monah care purta acest nume în anul 1010. După căderea Constantinopolului, mănăstirea Xenofont a trecut printr-o perioadă grea, fiind în mai multe rânduri distrusă de pirați și rezidită. Domnitorii și alți conducători politici din Europa Răsăriteană au contribuit sistematic la strădaniile de reconstrucție a mănăstirii. Atacurile piraților au continuat până în secolul al XVIII-lea.

În secolul al XVI-lea a fost construit catholiconul mănăstirii (biserica principală), lângă intrarea în mănăstire, în partea de sud a incintei mănăstirești, fiind închinată Sf. Gheorghe Purtătorul de Biruință. În această biserică se găsesc fresce realizate de Antonie, pictor din școala cretană. În secolul al XVIII-lea, mănăstirea a cunoscut o perioadă de prosperitate, în timpul căreia a fost construit un nou catholicon (care este până în prezent cea mai mare biserică de la Sfântul Munte), în partea de nord a incintei, care a fost restaurată între anii 1817 și 1837. În incinta mănăstirii se mai găsesc și opt capele. Două dintre acestea sunt alăturate de vechiul catholicon: capela Sf. Dimitrie și cea a Sf. Lazăr se găsesc înăuntrul bisericii. Celelalte șase, închinate Sf. Ioan Teologul, Sf. Eufimia, Sf. Cosma și Damian, Adormirii Maicii Domnului, Intrării Maicii Domnului în Biserică și Sf. Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic) se găsesc în afara ei. Mănăstirea mai are alte șase capele în afara incintei. Tot de mănăstirea Xenofont țin schiturile Bunei-Vestirii și Xenofont.

Biblioteca mănăstirii Xenofont adăpostește peste 4000 de cărți tipărite și circa 300 de manuscrise.

Legături externe