Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Mănăstirea Vatopedi este una din cele douăzeci de mari mănăstiri athonite, situată în partea de nord-est a peninsulei monastice, şi a doua în ierarhia din Sfântul Munte. Co...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Mănăstirea Vatopedi este una din cele douăzeci de mari mănăstiri athonite, situată în partea de nord-est a peninsulei monastice, şi a doua în ierarhia din Sfântul Munte.
+
{{Mănăstire
 +
|nume=Mănăstirea Vatopedi  
 +
|Imagine=[[Imagine:Vatopedi Monastery.JPG|250px|Mănăstirea Vatopedi]]
 +
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]] (Istanbul)
 +
|tip=călugări (viață de obște)
 +
|înfiinţată=secolul al IV-lea, rectitorită la 972 de către călugării Atanasie, Nicolae și Antonie
 +
|ctitor= Sf.[[Constantin cel Mare]]
 +
|stareţ= Arhimandritul Efrem
 +
|mărime aprox= ~50-80 de viețuitori
 +
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 +
|limba liturgică=greacă
 +
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 +
|schituri= schitul Sf. Dumitru, schitul rusesc Sf. Andrei  din Careia, chilia românească Colciu
 +
|hramuri= [[Bunavestire]]
 +
|site=
 +
|}}'''Mănăstirea Vatopedi''' (gr.: Βατοπαιδίου) este una din cele douăzeci de mari mănăstiri athonite, situată în partea de nord-est a peninsulei monastice, și a doua în ierarhia din [[Muntele Athos|Sfântul Munte]].  
  
Conform tradiţiei, ctitorul fondator al Mănăstirii Vatopedului dintru început a fost sfântul Constantin cel Mare, ca mulţumire că Maica Domnului l-a scăpat pe fiul său Arcadie de la înec. Şi numele i s-ar trage de la această întâmplare: „vatos”, arbust sau tufiş, şi „pedion” copil – copilul găsit în tufiş / arbust.
+
În limba română este numită și ''Vatoped'' sau ''Vatopedu'' (sau ''Mănăstirea Vatopedului''), ba chiar și ''Vatopediu''.
  
Pe la 361-363 tot Sfântul Munte a fost pustiit de păgâni, iar în anii 379-395 mănăstirea a fost refăcută de împăratul Teodosie cel Mare. Dar pe la anul 860 a fost din nou prădată de către beduinii siriaci.
+
==Istoric==
 +
Conform tradiției, [[ctitor]]ul fondator al Mănăstirii Vatopedului dintru început a fost sfântul [[Constantin cel Mare]], ca mulțumire că [[Maica Domnului]] l-a scăpat pe fiul său Arcadie de la înec. Și numele mănăstirii s-ar trage de la această întâmplare: „vatos”, arbust sau tufiș, și „paidos”, copil – copilul găsit în tufiș/ arbust.
  
Mănăstirea a fost reîntemeiată în anul 972 de trei călugări: Atanasie, Nicolae şi Antonie, care au fost ucenici ai sfântului Atanasie Athonitul, fondatorul mănăstirii Marea Lavră şi a monahismului de obşte în Sfântul Munte Athos.
+
Pe la 361-363 tot [[Muntele Athos]] a fost pustiit de păgâni, iar în anii 379-395 [[mănăstire]]a a fost refăcută de împăratul [[Teodosie cel Mare]]. Dar pe la anul 860 a fost din nou prădată de către beduinii siriaci.
  
Catoliconul (biserica centrală) mănăstirii a fost zidit în secolul al X-lea, în stilul arhitectural atonit, şi este închinat Sfintei Fecioare, Maica Domnului. Catoliconul mai păstrează până astăzi câteva mozaicuri din epoca bizantină.
+
Mănăstirea a fost reîntemeiată în anul 972 de trei [[călugăr]]i: Atanasie, Nicolae și Antonie, care au fost [[ucenic]]i ai sfântului [[Atanasie Athonitul]], fondatorul mănăstirii [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]] și a [[monahism]]ului de obște în [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]].
 +
[[Image:Ow2.jpg|250px|ριγητ|thumb|Catoliconul mănăstirii]]
 +
Catoliconul (biserica centrală) mănăstirii a fost zidit în secolul al X-lea, în stilul arhitectural atonit, și este închinat Sfintei Fecioare, Maica Domnului. Catoliconul mai păstrează până astăzi câteva mozaicuri din [[Imperiul Bizantin|epoca bizantină]].
  
În mănăstire şi împrejurimi se găsesc nouăsprezece paraclise, dintre care cinci legate de catolicon.
+
În mănăstire și împrejurimi se găsesc nouăsprezece [[Capelă|paraclise]], dintre care cinci legate de [[catolicon]]ul mănăstirii.
  
Mănăstirea este o ctitorie veche a lui Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, care în a doua domnie (1563-1568), dăruieşte pe lângă o cupă mare de argint bătută cu solzi de aur ("ce a băut însă şi doamna sa dintr'însa"), şi merticul anual de 300 galbeni roşii. În acea vreme se aflau ca la 300 călugări în Mănăstire.  
+
Și Alexandru Lăpușneanu, domnul Moldovei, poate fi considerat ca fiind unul dintre ctitorii Mănăstirii Vatopedi. În a doua domnie a sa (1563-1568), el a dăruit sfintei mănăstiri o cupă mare de argint bătută cu solzi de aur („''ce a băut însă și doamna sa dintr'însa''”), precum și merticul anual de 300 galbeni roșii. În acea vreme se aflau circa 300 călugări în mănăstire.
  
==Odoare şi sfinte moaşte==
+
==Odoare și sfinte moaște==
Brâul Maicii Domnului negru se păstrează într-o raclă de argint.
 
  
Două cruci de la împăratul Constantin făcute după modelul care i s-a arătat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sfânta Masă.  
+
[[Brâul Maicii Domnului]], de culoare neagră, se păstrează într-o raclă de argint.
Alte sfinte moaşte: Capul Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat; Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu-Paleologul; un deget al Sf. Ioan Botezătorul; mâna Sf. Grigore Decapolitul dăruită de doamna Maria, soţia lui Şerban Cantacuzino, şi multe alte sfinte moaşte.  
+
 
 +
Două cruci de la [[Constantin cel Mare|împăratul Constantin]], făcute după modelul care i s-a arătat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe [[Sfânta Masă]].
 +
 
 +
Alte sfinte [[moaște]]: Capul Sf. [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Apostol Andrei]], cel întâi chemat; Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comnenul-Paleologul; un deget al Sf. [[Ioan Botezătorul]]; mâna Sf. [[Grigorie Decapolitul]], dăruită de doamna Maria, soția lui [[Șerban Cantacuzino]] și multe alte sfinte moaște.
  
 
==Biblioteca==
 
==Biblioteca==
Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cele mai mult de 10.000 de volume tipărite, mai sunt şi peste 1700 de manuscrise de mare valoare istorică şi arheologică, între care: 634 manuscrise greceşti (dintre care ca la jumătate pe pergament), 150 cu cântări bisericeşti şi o serie de manuscrise Slavoneşti.
+
[[Image:479px-Chrysostom37.jpg|160px|left|thumb|Codice palimpsest Sf. [[Ioan Gură de Aur]]]]Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cele mai mult de 10 000 de volume tipărite, mai sunt și peste 1700 de manuscrise de mare valoare istorică și arheologică, între care: 634 manuscrise grecești (dintre care ca la jumătate pe pergament), 150 cu cântări bisericești și o serie de manuscrise Slavonești.
  
 
==Icoane==
 
==Icoane==
În această Mănăstire se găsesc multe icoane făcătoare de minuni:
+
[[Image:Panagia_Paramythea.jpg|thumb|right|Icoana Maicii Domnului „Paramythia” sau „Izbăvitoarea de barbari”]]
 +
[[Image:PanagiaPantanassa.jpg|thumb|right|Icoana Maicii Domnului „Pantanassa”]]
 +
În această mănăstire se găsesc multe icoane făcătoare de minuni:
 +
 
 +
'''„Pantanassa”''' — „Împărăteasa tuturor” — icoană vindecătoare de cancer și de alte boli incurabile
  
'''"Pantanassa"''' - icoana vindecătoare de cancer şi boli incurabile
+
'''„Izbăvitoarea celor deznădăjduiți”''' — [[Maica Domnului|Theotokos]]
  
'''"Izbăvitoarea celor deznădăjduiţi"''' - Theotokos
+
'''„Elaiovritissa” — „Izvorâtoarea de mir”''' a izvorât ulei pe timpul foametei
'''
 
"Elaiovritissa" - "Izvorâtoarea de mir"''' - a izvorât ulei pe timpul foametei
 
  
'''"Vimatarissa"'''
+
'''„Vimatarissa”'''
  
'''"Ctitoriţa"''' - această icoană a fost ascunsă de năvălirea păgânilor de un călugar într-o groapă sub Sfânta Masă cu o lumânare aprinsă în faţa ei, iar după 72 de ani icoana a fost găsită în cel loc cu lumânarea încă arzând (călugărul respectiv a fost luat prizonier de păgâni şi când a ajuns la mănăstire, după 72 de ani, le-a spus călugărilor să sape în acel loc şi au găsit icoana)
+
'''„Ctitorița”''' această icoană a fost ascunsă de năvălirea păgânilor de un călugăr într-o groapă sub Sfânta Masă cu o [[lumânare]] aprinsă în fața ei, iar după 72 de ani icoana a fost găsită în acel loc cu lumânarea încă arzând (călugărul respectiv a fost luat prizonier de păgâni, iar când a ajuns la mănăstire, după 72 de ani, le-a spus călugărilor să sape în acel loc și au găsit icoana).
  
'''"Junghiata"''' - a fost lovită de un diacon (era supărat pe bucătar fiindcă nu a vrut să-i mai dea mâncare când a întârziat la masă - întârzia des) cu un cuţit, şi imediat a curs sânge din icoană. Diaconul şi-a venit în fire şi şi-a dat seama de greşeala şi s-a rugat Maicii Domnului să-l ierte neclintit în fata icoanei iar după câţiva ani Maica Domnului i-a spus că l-a iertat dar mâna care a lovit icoana va da socoteală la judecata lui Dumnezeu. Iar după moartea lui mâna respectivă i-a rămas uscată ca mărturie.
+
'''„Junghiata”''' a fost lovită de un [[diacon]] (era supărat pe bucătar fiindcă nu a vrut să-i mai dea mâncare când a întârziat la masă - întârzia des) cu un cuțit, și imediat a curs sânge din icoană. Diaconul și-a venit în fire și și-a dat seama de greșeală și s-a rugat Maicii Domnului să-l ierte neclintit în fața icoanei iar după câțiva ani Maica Domnului i-a spus că l-a iertat dar mâna care a lovit icoana va da socoteală la judecata lui Dumnezeu. Iar după moartea lui mâna respectivă i-a rămas uscată ca mărturie.
  
'''"Izbăvitoarea de barbari"''' - această icoană arata înainte de aceasta minune ca o icoană clasică. Porţile mănăstirii se ţineau închise în timpul nopţii de năvălirea păgânilor (piraţii) iar dimineaţa se deschideau. Un călugăr s-a închinat acestei icoane dimineaţa iar Maica Domnului i-a vorbit din icoană şi i-a spus să nu deschidă porţile mănăstirii fiindcă sunt piraţii la porţi şi vor prăda mănăstirea şi o vor incendia; atunci Mântuitorul ridică mânuţa şi îi acoperă gura Maicii Domnului şi îi spune să-i lase în pace pe călugării aceştia fiindcă nu fac voia Lui; atunci Maica Domnului îi apucă tandru mâna Mântuitorului ţi o lasă în jos şi spune din nou acelaşi lucru. Iar icoana rămâne aşa. Într-adevăr piraţii erau la porţile mănăstirii şi astfel s-a izbăvit mănăstirea şi călugării de distrugere.
+
'''„Paramythia” — „Izbăvitoarea de barbari”''' această icoană arăta înainte de această minune ca o icoană clasică. Porțile mănăstirii se țineau închise în timpul nopții de frica năvălirii păgânilor (pirați), iar dimineața se deschideau. Un călugăr s-a închinat acestei icoane dimineața, iar Maica Domnului i-a vorbit din icoană, spunându-i să nu deschidă porțile mănăstirii, fiindcă erau pirați la porți care vor prăda mănăstirea și o vor incendia; atunci [[Iisus Hristos|Pruncul Iisus]] a ridicat mâna și i-a acoperit gura Maicii Domnului, spunându-i să-i lase în pace pe călugării aceia, fiindcă nu făceau voia Lui; Maica Domnului i-a apucat tandru mâna Mântuitorului și a lăsat-o în jos, spunând din nou același lucru. Iar icoana a rămas așa. Într-adevăr, pirații erau la porțile mănăstirii, iar astfel s-au izbăvit de distrugere și moarte mănăstirea și călugării.
  
'''"Antifomitria"''' - la anul 382 fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatălui său (să vadă cum decurg lucrările de reparaţie) şi se închină la icoană; atunci Maica Domnului strigă din icoana "Ce cauţi aici? De acum încolo să nu mai calce picior de femeie pe aici..." şi de atunci s-a interzis accesul femeilor în muntele Athos.
+
'''„Antifomitria”''' la anul 382 fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatălui său (să vadă cum decurg lucrările de reparație) și se închină la icoană; atunci Maica Domnului strigă din icoana „Ce cauți aici? De acum încolo să nu mai calce picior de femeie pe aici...” și de atunci s-a interzis accesul femeilor în muntele Athos.
  
==Schituri şi chilii==
+
==Schituri și chilii==
Schitul grecesc "Sfântul Dumitru" şi schitul rusesc "Sfântul Andrei" (Serai) aparţin de Vatopedi.
+
Schitul grecesc „Sfântul Dumitru” și schitul rusesc „Sfântul Andrei” (Serai) aparțin de Vatopedi.
  
Pe moşia acestei mari mănăstiri se află şi trei chilii româneşti: Sfântul-Ipatie, Sfântul-Ioan-Botezătorul şi Sfântul-Gheorghe de la Kolitzu (Colciu).
+
Pe moșia acestei mari mănăstiri se află și trei chilii românești: Sfântul Ipatie, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Gheorghe de la Kolitzu (Colciu).
  
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
  
 +
[[el:Ιερά Μονή Βατοπαιδίου]]
 
[[en:Vatopedi Monastery (Athos)]]
 
[[en:Vatopedi Monastery (Athos)]]
 +
[[fr:Monastère de Vatopedi (Mont Athos)]]

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 11:34

Mănăstirea Vatopedi
Mănăstirea Vatopedi
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viață de obște)
Înființată secolul al IV-lea, rectitorită la 972 de către călugării Atanasie, Nicolae și Antonie
Ctitori Sf.Constantin cel Mare
Stareț Arhimandritul Efrem
Mărime aprox. ~50-80 de viețuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii schitul Sf. Dumitru, schitul rusesc Sf. Andrei din Careia, chilia românească Colciu
Hramuri Bunavestire
Site web oficial

Mănăstirea Vatopedi (gr.: Βατοπαιδίου) este una din cele douăzeci de mari mănăstiri athonite, situată în partea de nord-est a peninsulei monastice, și a doua în ierarhia din Sfântul Munte.

În limba română este numită și Vatoped sau Vatopedu (sau Mănăstirea Vatopedului), ba chiar și Vatopediu.

Istoric

Conform tradiției, ctitorul fondator al Mănăstirii Vatopedului dintru început a fost sfântul Constantin cel Mare, ca mulțumire că Maica Domnului l-a scăpat pe fiul său Arcadie de la înec. Și numele mănăstirii s-ar trage de la această întâmplare: „vatos”, arbust sau tufiș, și „paidos”, copil – copilul găsit în tufiș/ arbust.

Pe la 361-363 tot Muntele Athos a fost pustiit de păgâni, iar în anii 379-395 mănăstirea a fost refăcută de împăratul Teodosie cel Mare. Dar pe la anul 860 a fost din nou prădată de către beduinii siriaci.

Mănăstirea a fost reîntemeiată în anul 972 de trei călugări: Atanasie, Nicolae și Antonie, care au fost ucenici ai sfântului Atanasie Athonitul, fondatorul mănăstirii Marea Lavră și a monahismului de obște în Sfântul Munte Athos.

Catoliconul mănăstirii

Catoliconul (biserica centrală) mănăstirii a fost zidit în secolul al X-lea, în stilul arhitectural atonit, și este închinat Sfintei Fecioare, Maica Domnului. Catoliconul mai păstrează până astăzi câteva mozaicuri din epoca bizantină.

În mănăstire și împrejurimi se găsesc nouăsprezece paraclise, dintre care cinci legate de catoliconul mănăstirii.

Și Alexandru Lăpușneanu, domnul Moldovei, poate fi considerat ca fiind unul dintre ctitorii Mănăstirii Vatopedi. În a doua domnie a sa (1563-1568), el a dăruit sfintei mănăstiri o cupă mare de argint bătută cu solzi de aur („ce a băut însă și doamna sa dintr'însa”), precum și merticul anual de 300 galbeni roșii. În acea vreme se aflau circa 300 călugări în mănăstire.

Odoare și sfinte moaște

Brâul Maicii Domnului, de culoare neagră, se păstrează într-o raclă de argint.

Două cruci de la împăratul Constantin, făcute după modelul care i s-a arătat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sfânta Masă.

Alte sfinte moaște: Capul Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat; Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comnenul-Paleologul; un deget al Sf. Ioan Botezătorul; mâna Sf. Grigorie Decapolitul, dăruită de doamna Maria, soția lui Șerban Cantacuzino și multe alte sfinte moaște.

Biblioteca

Codice palimpsest Sf. Ioan Gură de Aur
Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cele mai mult de 10 000 de volume tipărite, mai sunt și peste 1700 de manuscrise de mare valoare istorică și arheologică, între care: 634 manuscrise grecești (dintre care ca la jumătate pe pergament), 150 cu cântări bisericești și o serie de manuscrise Slavonești.

Icoane

Icoana Maicii Domnului „Paramythia” sau „Izbăvitoarea de barbari”
Icoana Maicii Domnului „Pantanassa”

În această mănăstire se găsesc multe icoane făcătoare de minuni:

„Pantanassa” — „Împărăteasa tuturor” — icoană vindecătoare de cancer și de alte boli incurabile

„Izbăvitoarea celor deznădăjduiți”Theotokos

„Elaiovritissa” — „Izvorâtoarea de mir” — a izvorât ulei pe timpul foametei

„Vimatarissa”

„Ctitorița” — această icoană a fost ascunsă de năvălirea păgânilor de un călugăr într-o groapă sub Sfânta Masă cu o lumânare aprinsă în fața ei, iar după 72 de ani icoana a fost găsită în acel loc cu lumânarea încă arzând (călugărul respectiv a fost luat prizonier de păgâni, iar când a ajuns la mănăstire, după 72 de ani, le-a spus călugărilor să sape în acel loc și au găsit icoana).

„Junghiata” — a fost lovită de un diacon (era supărat pe bucătar fiindcă nu a vrut să-i mai dea mâncare când a întârziat la masă - întârzia des) cu un cuțit, și imediat a curs sânge din icoană. Diaconul și-a venit în fire și și-a dat seama de greșeală și s-a rugat Maicii Domnului să-l ierte neclintit în fața icoanei iar după câțiva ani Maica Domnului i-a spus că l-a iertat dar mâna care a lovit icoana va da socoteală la judecata lui Dumnezeu. Iar după moartea lui mâna respectivă i-a rămas uscată ca mărturie.

„Paramythia” — „Izbăvitoarea de barbari” — această icoană arăta înainte de această minune ca o icoană clasică. Porțile mănăstirii se țineau închise în timpul nopții de frica năvălirii păgânilor (pirați), iar dimineața se deschideau. Un călugăr s-a închinat acestei icoane dimineața, iar Maica Domnului i-a vorbit din icoană, spunându-i să nu deschidă porțile mănăstirii, fiindcă erau pirați la porți care vor prăda mănăstirea și o vor incendia; atunci Pruncul Iisus a ridicat mâna și i-a acoperit gura Maicii Domnului, spunându-i să-i lase în pace pe călugării aceia, fiindcă nu făceau voia Lui; Maica Domnului i-a apucat tandru mâna Mântuitorului și a lăsat-o în jos, spunând din nou același lucru. Iar icoana a rămas așa. Într-adevăr, pirații erau la porțile mănăstirii, iar astfel s-au izbăvit de distrugere și moarte mănăstirea și călugării.

„Antifomitria” — la anul 382 fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatălui său (să vadă cum decurg lucrările de reparație) și se închină la icoană; atunci Maica Domnului strigă din icoana „Ce cauți aici? De acum încolo să nu mai calce picior de femeie pe aici...” și de atunci s-a interzis accesul femeilor în muntele Athos.

Schituri și chilii

Schitul grecesc „Sfântul Dumitru” și schitul rusesc „Sfântul Andrei” (Serai) aparțin de Vatopedi.

Pe moșia acestei mari mănăstiri se află și trei chilii românești: Sfântul Ipatie, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Gheorghe de la Kolitzu (Colciu).