Modificări

'''Mănăstirea Vatopedi ''' este una din cele douăzeci de mari mănăstiri athonite, situată în partea de nord-est a peninsulei monastice, şi a doua în ierarhia din [[Sfântul Munte]].

Conform tradiţieiÎn mănăstire şi împrejurimi se găsesc nouăsprezece [[paraclis]]e, ctitorul fondator al Mănăstirii Vatopedului dintru început a fost sfântul Constantin cel Mare, ca mulţumire că Maica Domnului l-a scăpat pe fiul său Arcadie de la înec. Şi numele i s-ar trage dintre care cinci legate de la această întâmplare: „vatos”, arbust sau tufiş, şi „pedion” copil – copilul găsit în tufiş / arbust[[catolicon]]ul mănăstirii.

Pe la 361-363 tot Sfântul Munte ==Istoric==Conform [[tradiţie]]i, ctitorul fondator al Mănăstirii Vatopedului dintru început a fost pustiit de păgânisfântul [[Constantin cel Mare]], iar în anii 379ca mulţumire că [[Maica Domnului]] l-395 mănăstirea a fost refăcută scăpat pe fiul său Arcadie de împăratul Teodosie cel Marela înec. Dar pe Şi numele mănăstirii s-ar trage de la anul 860 a fost din nou prădată de către beduinii siriaciaceastă întâmplare: "vatos", arbust sau tufiş, şi "pedion" copil – copilul găsit în tufiş / arbust.

Mănăstirea Pe la 361-363 tot [[Muntele Athos]] a fost reîntemeiată în anul 972 pustiit de trei călugări: Atanasiepăgâni, Nicolae şi Antonie, care au iar în anii 379-395 [[mănăstire]]a a fost ucenici ai sfântului Atanasie Athonitul, fondatorul mănăstirii Marea Lavră şi refăcută de împăratul [[Teodosie cel Mare]]. Dar pe la anul 860 a monahismului fost din nou prădată de obşte în Sfântul Munte Athoscătre beduinii siriaci.

Catoliconul (biserica centrală) mănăstirii Mănăstirea a fost zidit reîntemeiată în secolul al X-leaanul 972 de trei [[călugăr]]i: Atanasie, în stilul arhitectural atonitNicolae şi Antonie, care au fost [[ucenic]]i ai sfântului [[Atanasie Athonitul]], fondatorul mănăstirii [[Marea Lavră]] şi este închinat Sfintei Fecioare, Maica Domnului. Catoliconul mai păstrează până astăzi câteva mozaicuri din epoca bizantinăa [[monahism]]ului de obşte în [[Sfântul Munte Athos]].

În mănăstire Catoliconul (biserica centrală) mănăstirii a fost zidit în secolul al X-lea, în stilul arhitectural atonit, şi împrejurimi se găsesc nouăsprezece paracliseeste închinat Sfintei Fecioare, dintre care cinci legate de catoliconMaica Domnului. Catoliconul mai păstrează până astăzi câteva [[mozaic]]uri din [[epoca bizantină]].

Mănăstirea este o [[ctitorie ]] veche a lui Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, care în a doua domnie (1563-1568), dăruieşte pe lângă o cupă mare de argint bătută cu solzi de aur ("ce a băut însă şi doamna sa dintr'însa"), şi merticul anual de 300 galbeni roşii. În acea vreme se aflau ca la 300 călugări în Mănăstire.

Două cruci de la împăratul Constantin făcute după modelul care i s-a arătat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe [[Sfânta Masă]].  Alte sfinte moaşte: Capul Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat; Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu-Paleologul; un deget al Sf. [[Ioan Botezătorul]]; mâna Sf. [[Grigore Decapolitul ]] dăruită de doamna Maria, soţia lui Şerban Cantacuzino, şi multe alte sfinte [[moaşte]].

'''"Izbăvitoarea celor deznădăjduiţi"''' - [[Theotokos]]

'''"Ctitoriţa"''' - această icoană a fost ascunsă de năvălirea păgânilor de un călugar într-o groapă sub Sfânta Masă cu o [[lumânare ]] aprinsă în faţa ei, iar după 72 de ani icoana a fost găsită în cel loc cu lumânarea încă arzând (călugărul respectiv a fost luat prizonier de păgâni şi când a ajuns la mănăstire, după 72 de ani, le-a spus călugărilor să sape în acel loc şi au găsit icoana)

'''"Junghiata"''' - a fost lovită de un [[diacon ]] (era supărat pe bucătar fiindcă nu a vrut să-i mai dea mâncare când a întârziat la masă - întârzia des) cu un cuţit, şi imediat a curs sânge din icoană. Diaconul şi-a venit în fire şi şi-a dat seama de greşeala greşeală şi s-a rugat Maicii Domnului să-l ierte neclintit în fata icoanei iar după câţiva ani Maica Domnului i-a spus că l-a iertat dar mâna care a lovit icoana va da socoteală la judecata lui Dumnezeu. Iar după moartea lui mâna respectivă i-a rămas uscată ca mărturie.

'''"Izbăvitoarea de barbari"''' - această icoană arata arăta înainte de aceasta această minune ca o icoană clasică. Porţile mănăstirii se ţineau închise în timpul nopţii de năvălirea păgânilor (piraţii) iar dimineaţa se deschideau. Un călugăr s-a închinat acestei icoane dimineaţa iar Maica Domnului i-a vorbit din icoană şi i-a spus să nu deschidă porţile mănăstirii fiindcă sunt piraţii la porţi şi vor prăda mănăstirea şi o vor incendia; atunci [[Mântuitorul ]] ridică mânuţa şi îi acoperă gura Maicii Domnului şi îi spune să-i lase în pace pe călugării aceştia fiindcă nu fac voia Lui; atunci Maica Domnului îi apucă tandru mâna Mântuitorului ţi o lasă în jos şi spune din nou acelaşi lucru. Iar icoana rămâne aşa. Într-adevăr piraţii erau la porţile mănăstirii şi astfel s-a izbăvit mănăstirea şi călugării de distrugere.