Mănăstirea Văratec

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 28 noiembrie 2014 08:35, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Imagini)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Văratec
Mănăstirea Văratec - intrarea
Jurisdicție Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Tip călugărițe
Înființată 1785
Ctitori Schimonahia Olimpiada
Stareț
Mărime aprox. 400 călugărițe
Localizare   Văratec,
județul Neamț
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Adormirea Maicii Domnului
(15 august)
Site web oficial


Mănăstirea Văratec este o mănăstire ortodoxă de călugărițe situată în satul Văratec din comuna Agapia, județul Neamț, România. Este amplasată într-o poiană de la poalele munților, la o distanță de circa 12 km de orașul Târgu Neamț. Văratec este cea mai mare mănăstire de maici din România, având în prezent circa 400 de monahii.[1] Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această sfântă lucrare, maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Sf. Cuvios Paisie Velicicovschi, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Trecută sub ascultarea Mănăstirii Agapia din vecinătate, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire de sine stătătoare în anul 1839.
Ansamblul Mănăstirii Văratec (alcătuit din cinci obiective) este inclus în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare LMI NT-II-a-A-10732.

Istoric

Întemeierea Mănăstirii Văratec este datorată Bălașei Herescu (1757-1842), fiica preotului Mihail de la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași. Ea se călugărise și viețuia ca rasoforă la Schitul Topolița din apropierea Târgului Neamț, cu numele de sora Olimpiada. La un moment dat a dobândit mai multe terenuri în poiana Văratec, de la marele vistiernic Deleanu și de la Ion Bălănoiu. Sfătuită de Sf. Paisie Velicicovschi, pe atunci stareț la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii 1781-1785, o sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea unei biserici de lemn cu hramulAdormirea Maicii Domnului”. Pe lângă biserică s-au ridicat și chilii în care s-au stabilit mai multe călugărițe, întemeindu-se astfel Schitul Văratec.[2]

Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta se născuse în jurul anului 1750, în Transilvania, și intrase de tânăr în viața monahală, devenind ucenic al Sf. Paisie Velicicovschi, încă de pe când acesta se afla la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Iosif a murit la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Văratec. În 1787, Schitul Văratec a fost unit cu Schitul Topolița pentru a forma un așezământ monahal mai mare și mai bine organizat. Schitul Topolița, înființat cu peste 250 ani în urmă, era așezat în mijlocul satului Topolița. Prin unirea celor două schituri, călugărițele de la Topolița s-au mutat la Văratec, iar în anul următor au venit aici și maicile de la Schitul Durău în frunte cu stareța Nazaria, care a fost întărită ca stareță a Schitului Văratec. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif.[3]

Printre ctitorii sfântului lăcaș de numără doamna Elencu Paladi și maica Elisabeta Balş (din familiia marilor boieri moldoveni Balș), care au dăruit mănăstirii moşii și alte bunuri. De asemenea, maica Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și a Zoei Rosetti-Balș (maica Elisabeta Balș), care după moartea soțului ei, Grigore Brâncoveanu, mare ban al Craiovei, s-a retras împreună cu mama ei la Mănăstirea Văratec, a făcut importante donații mănăstirii, printre care moșiile Osica și Vlăduleni.[4]

Arhitectura

Actuala biserică „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată între anii 1808-1812, fiind sfințită în anul 1812. A fost pictată în 1841, după care a fost resfințită de mitropolitul Veniamin Costachi.[5] Cu această ocazie s-a pictat o pisanie deasupra ușii de intrare în pronaos. Pisania este scrisă în limba română, cu alfabetul latin, ea conținând următorul text:

La anul 1808 sau zidit aç(e)astă sf(â)ntă biserica, çe sa praznuește hramul Adormirea Maicei Domnului prin ostinelile sfin. sale a pre cuvi. părintelui Iosif dohovnicul și a starițăi Olimbiedii, iar cei întăi ctitori au fost maicile din acest locașu. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elencu Paladi, cari au danuit 4 moșâi și maica Elisaveta Balș au dănuit moșia Vulturești, maica Safta Brancovenu au hârăzit moșeile Osica și Vlâdulenii cu mai multe îndatori în testamentu sâu. Iarâ celelalte moșii, vii și acarete ce au danuit și alți ctetori sunt scrisâ în cartea vieții spre veçnica lor pomenire. 1841 otomvrii 20.

Mănăstirea Văratec în prezent

Imagini

Note

  1. Monica Dumitrescu: Agapia - manastirea dragostei crestine, accesat 6 noiembrie 2014.
  2. Pr. Ilie Gheorghiță, Mănăstirea Văratec, în volumul Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, p. 343.
  3. Ingrid Ciofoaia, Slujbă de canonizare la mănăstirea Văratec, în „Evenimentul”, 18 august 2008.
  4. Patriarhia Română, Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Văratec
  5. Pr. Ilie Gheorghiță, Mănăstirea Văratec, în vol. Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, p. 346.