Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Mănăstirea Tismana (județul Gorj)

45 de octeți adăugați, 21 august 2019 05:49
m
Scurt istoric: leg. int.
„Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - scria istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și aceluiași [[stareț]], Nicodim”. Abia după aceea a început construcția Vodiței din zidărie, iar sub Radu I, zis și ''Radu Negru Vodă'', biserica din zid a Tismanei.
Într-un peisaj fermecător, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colțuri, Mănăstirea Tismana este așezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura întunecată a Peșterii Sfântului Nicodim și de sub ale cărei ziduri țâșnește apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător [[diacon]]ul [[Paul de Alep]], care împreună cu [[Patriarh]]ul [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei]] au a vizitat Mănăstirea Tismana în iulie 1657 și , menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: „...într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”
Ctitorul mănăstirii este Cuviosul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfințit de la Tismana]] (1310-1406) – lui îi aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383) și fiii acestuia, Dan I (1384- 1386) și [[Mircea cel Bătrân]] (1386-1418).
==Mănăstirea Tismana azi==
Mănăstirea Tismana a fost transformată în [[chinovie]] de maici în anul 1949, care duc viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. [[Slujbă|Slujbe]]le se săvârșesc după tipicul tradițional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara și [[Miezonoptica]] și [[Utrenia]] la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]]urile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antonia. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de egumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinții Voievozi”, și [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de același [[egumen]] în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|Teofan (Savu)]], [[Arhiepiscop]] al Craiovei și [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului.
Această sfântă mănăstire este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare LMI: ''GJ-II-a-A-09413''.<ref>[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-GJ.pdf Ministerul Culturii: Lista Monumentelor Istorice 2015 - București, p. 1470], accesat 21 noiembrie 2016</ref>
14.992 de modificări