{{Mănăstire|nume=Mănăstirea Tismana|Imagine=[[FișierImagine:Tismana1.jpg|right280 px|Mănăstirea Tismana]]|jurisdicţie= [[Mitropolia Olteniei]]|tip=[[călugăr|călugăriţe]]|înfiinţată=1377|ctitor= [[Nicodim de la Tismana|Cuviosul Nicodim de la Tismana]]|stareţ=|mărime aprox=50 [[călugăr|călugărițe]]|framelocalizare= {{flag|Biserica principală a Mănăstirii Romania}} Comuna Tismana, județul Gorj|limba liturgică=română|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]|schituri=[[Schitul Cioclovina de Jos]]<br>Schitul Cioclovina de Sus|hramuri=[[Adormirea Maicii Domnului]]<br>([[15 august]])|site=[http://www.manastirea-tismana.ro/ www.manastirea-tismana.ro]|}}'''Mănăstirea Tismana''', [[ctitor]]ită în secolul al XIV-lea de sfântul [[Nicodim de la Tismana]], este cel mai vechi [[Mănăstire|așezământ monahal]] din Țara Românească, având un rol primordial în menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea se află pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 de km de municipiul Târgu-Jiu.

[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_02.JPG|left|thumb|280px|Mănăstirea Tismana - intrarea principală]]Sfânta Mănăstire Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Ţara Țara Românească – un important monument de reculegere și [[Închinare|închinăciune]], de cinstire a credinței ortodoxe. Construită prin râvna [[cuvios]]ului Nicodim, ca și „sora” ei, [[Mănăstirea Vodița]] (care a fost distrusă la puțin timp după construire), ea a rămas timp de peste șase veacuri o citadelă a ortodoxiei, cu o neprețuită și neobosită activitate rămânând. Deoarece pomelnicul mănăstirii începe cu Vladislav (Vlaicu) Vodă (1364-1377), fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susține că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă, între anii 1364-1366, s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin [[hrisov]].

Într-un peisaj fermecător, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colțuri, Mănăstirea Tismana este așezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura întunecată a Peșterii Sfântului Nicodim și de sub ale cărei ziduri țâșnește apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător – [[diacon]]ul [[Paul de Alep]], care împreună cu [[Patriarh]]ul [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei]] au a vizitat Mănăstirea Tismana în iulie 1657 și , menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: „...într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”

Ctitorul mănăstirii este Cuviosul [[[[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfințit de la Tismana]] (1310-1406) – lui îi aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383) și fiii acestuia, Dan I (1384- 1386) și [[Mircea cel Bătrân]] (1386-1418).

[[ImagineFișier:Sf Nicodim de la Tismana.jpg|leftthumb|frame250px|Sfântul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfințit de la Tismana]]]]''Articol principal: [[Nicodim de la Tismana]]'' 

În Ţara Țara Românească, Sfântul Nicodim a venit prin chemare divină, cu misiunea de a ridica o mănăstire într-un loc ales de [[Dumnezeu]]. Documentele istorice menționează mai multe mănăstiri – [[ctitor]]ii ale sfântului: Vratna și Mănăstirița (în Serbia), Vodița și Tismana (în Ţara Țara Românească) și [[Prislop]] (în Ţara Țara Hațegului).

La Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită școală de caligrafie cu copiști de cărți bisericești în diverse limbi. El însuși în anul 1405 a caligrafiat și miniat un [[Tetravanghel]] pe pergament pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Țara Românească cu cea mai veche [[ferecătură]] și se află la Muzeul Național de Istorie din București. [[Cuvios]]ul Nicodim s-a mutat la cele veșnice la [[26 decembrie]] 1406 și a fost îngropat în mormântul din [[pridvor]]ul bisericii, pe care și l-a săpat dinainte. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaște.

[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_05.jpg|left|thumb|280px|Biserica cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]]]]Biserica Mănăstirii Tismana a fost sfințită la [[15 august]] 1378 cu hramul "[[Adormirea Maicii Domnului]]", fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, [[3 octombrie]], care se păstrează și astăzi. Ea este construită în [[stil bizantin]], plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, [[pronaos]] și pridvor și este susținută de contraforți și de pridvorul ce înconjoară pronaosul și o parte din naos.

La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Ţara Țara Românească. În anul 1732 se reface pictura din Naos și Sfântul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, în Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusă, ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 pictor fiind Dimitrie Diaconu. În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracția frescei din 1766 din [[Pronaos]] – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale [[Sinaxar]]ului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana. O ultimă pictură a bisericii s-a făcut în pridvor care a fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim și pictat în [[1994]] de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este pictură bizantină, cu desen corect și armonie discretă a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți [[sfinți]]i daco-români descoperiți și canonizați în ultimii ani ai secolului al XX-lea, alături de toți sfinții români ce se [[Praznic|prăznuiau]].

Poetul George Coșbuc ==Mănăstirea Tismana azi==Mănăstirea Tismana a dăruit pentru fost transformată în [[chinovie]] de maici în anul 1949, care duc viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. [[CapelăSlujbă|paraclisulSlujbe]]le se săvârșesc după tipicul tradițional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara și [[Miezonoptica]] și [[Utrenia]] la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]] ctitorit urile mănăstirii, stareță de Matei Basarab peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antonia. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două vitralii din 1916schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, deosebit iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de frumoaseegumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinții Voievozi”, și [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de același [[egumen]] în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în memoria fiului său Alexandruanul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|Teofan (Savu)]], iar G[[Arhiepiscop]] al Craiovei și [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. SfeteaMănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un alt vitraliu sanctuar pentru mama lui Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstiriimarile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului.

==Mănăstirea Tismana azi==Mănăstirea Tismana a fost transformată în [[chinovie]] de maici Această sfântă mănăstire este inclusă în anul 1949''Lista monumentelor istorice din România'', care duc viață având codul de obște, împletind munca cu rugăciuneaclasificare LMI: ''GJ-II-a-A-09413''. <ref>[[Slujbe]]le se săvârșesc după tipicul tradiționalhttp://patrimoniu. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara și [[Miezonoptica]] și [[Utrenia]] la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahalgov. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]]urile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antoniaro/images/lmi-2015/LMI-GJ. Pe muntele Cioclovina, la Npdf Ministerul Culturii: Lista Monumentelor Istorice 2015 -V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de egumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinții Voievozi”București, și [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de același [[egumen]] în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”p. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|Teofan (Savu)]1470], [[Arhiepiscop]] al Craiovei și [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului.accesat 21 noiembrie 2016</ref>

==Vezi Note==<references/> ==Surse==* [https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Tismana ro.Wikipedia - Mănăstirea Tismana] ==A se vedea și==