Mănăstirea Sucevița: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Arhitectură: monument istoric)
m (Arhitectură)
Linia 26: Linia 26:
 
==Arhitectură==
 
==Arhitectură==
 
Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova - edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui [[Ştefan cel Mare şi Sfânt|Ştefan cel Mare]] cu [[pridvor]]ul închis. O notă aparte o fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă „munteneşti”, ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater având dimensiunile 100 m x 104 m, cu ziduri înalte de 6 m şi groase de 3 m, prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (pe care se află stema Moldovei); se mai păstrează încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.
 
Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova - edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui [[Ştefan cel Mare şi Sfânt|Ştefan cel Mare]] cu [[pridvor]]ul închis. O notă aparte o fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă „munteneşti”, ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater având dimensiunile 100 m x 104 m, cu ziduri înalte de 6 m şi groase de 3 m, prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (pe care se află stema Moldovei); se mai păstrează încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.
[[Imagine:Sucevita_2.jpg|thumb|left|400 px|Mănăstirea Suceviţa - exterior]]
+
[[Imagine:Sucevita_2.jpg|thumb|left|400 px|<center>Mănăstirea Suceviţa - exterior</center>]]
 
Biserica cu [[hram]]ul ''[[Învierea Domnului]]'' de la Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în siturile protejate care fac parte din ''Patrimoniul Mondial UNESCO''.<ref>fr.: [http://www.unesco.org/new/fr/media-services/multimedia/photos/whc-2010/europe-north-america/romania/ UNESCO - Service de presse - Eglise de la Ressurection du monastère de Sucevita (extension des "Eglises de Moldavie") - Roumanie], accesat 12 aprilie 2012</ref>
 
Biserica cu [[hram]]ul ''[[Învierea Domnului]]'' de la Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în siturile protejate care fac parte din ''Patrimoniul Mondial UNESCO''.<ref>fr.: [http://www.unesco.org/new/fr/media-services/multimedia/photos/whc-2010/europe-north-america/romania/ UNESCO - Service de presse - Eglise de la Ressurection du monastère de Sucevita (extension des "Eglises de Moldavie") - Roumanie], accesat 12 aprilie 2012</ref>
  

Versiunea de la data 9 octombrie 2012 15:26

Mănăstirea Suceviţa
Mănăstirea Suceviţa
Jurisdicție Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Tip călugăriţe
Înființată 1581
Ctitori Mitropolitul Gheorghe Movilă
Stareț
Mărime aprox. 30 călugăriţe
Localizare  18 km sud-vest de oraşul Rădăuţi, judeţul Suceava
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Învierea Domnului
Site web oficial


Mănăstirea Suceviţa este o importantă mănăstire de maici din nordul României, situată la 17-18 km sud-vest de oraşul Rădăuţi, în judeţul Suceava. Mănăstirea este monument UNESCO şi are hramulÎnvierea Domnului”.

Istorie

După tradiţie, o bisericuţă din lemn şi o schivnicie au luat fiinţă pe la începutul veacului al XVI-lea pe valea râului Suceviţa. Legenda mai spune că puţin mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie ar fi adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii, care datează din anul 1581. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul.

Monumentul este o ctitorie comună a familiei Movileştilor - mari boieri, cărturari, personalităţi bisericeşti şi chiar voievozi ai Moldovei şi Ţării Româneşti în secolele XVI-XVII.

Ridicată pe vatra unui aşezământ mai vechi, Mănăstirea Suceviţa a fost ctitorită între 1581 şi 1584 de Mitropolitul Gheorghe Movilă. Casele, zidurile masive ale incintei şi turnurile de apărare au fost zidite de voievodul Ieremia Movilă.

Arhitectură

Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova - edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare cu pridvorul închis. O notă aparte o fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă „munteneşti”, ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater având dimensiunile 100 m x 104 m, cu ziduri înalte de 6 m şi groase de 3 m, prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (pe care se află stema Moldovei); se mai păstrează încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

Mănăstirea Suceviţa - exterior

Biserica cu hramul Învierea Domnului de la Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în siturile protejate care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.[1]

Mănăstirea Suceviţa este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV-II-a-A-05651.[2]

Iconografia

Pictura bisericii (atât cea interioară cât şi cea exterioară) este de o mare valoare artistică, ilustrând textele biblice din Vechiul și Noul Testament.

Pictura murală a fost executată în anii 1595-1596 de iconografii Ioan Zugravul şi fratele său Sofronie Zugravul.

Iconografia oglindeşte evoluţia stilului pictural moldovenesc. Cromatica vie şi strălucitoare a compoziţiilor vine în contrast cu verdele închis al fondului. Pe faţada nordică se evidenţiază în mod deosebit compoziţia „Scara Raiului”, inspirată de scrierea ascetică cu acelaşi nume a sfântului Ioan Scărarul, care prezintă urcuşul duhovnicesc al omului către cer.

Note

Surse

Legături externe