Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)
Mănăstirea Simonos Petras sau Simonos Petra (în grecește: Σιμωνόπετρα, Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din Muntele Athos. Este închinată Nașterii Domnului și ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a mănăstirilor atonite. Mănăstirea Simonopetra este situată pe latura de sud-vest a peninsulei Athos, pe vârful unei stânci la 230 metri deasupra mării.
Originile vechi
În ultima parte a primului mileniu au fost înființate primele așezări de pustnici în Muntele Athos. Comunitățile monahale organizate se găseau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menținând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită și pentru multe alte zone unde se formau comunități importante de călugări. Prima recunoaștere oficială a comunităților atonite și din împrejurimi îi aparține împăratului Vasile I Macedoneanul, care a acordat în anul 867 privilegii imperiale comunităților călugărești, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul Romanos I Lecapenos a introdus în anul 941 subvenții anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut și sprijinul imperial acordat comunităților subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă și puternică economic, cu influență și prestigiu la Constantinopol.
Istorie
Cuviosul Simeon a venit în Sfântul Munte pe la 1257, pustnicindu-se într-o peșteră care se vede și astăzi.
Legenda spune că mănăstirea a fost zidită printr-o minune dumnezeiască pe la mijlocul sec. al XIV-lea. Se spune că stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei, o stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebuie să zidească mănăstirea. De aceea s-a numit Noul Bethleem. Apoi, un înger s-a coborât din cer cu o frânghie, și apucând sfântul de un capăt și îngerul de celălalt capăt au înconjurat stânca și au tras retezând vârful stâncii pentru a se putea construi mănăstirea.
Informațiile despre Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos de dinainte de implicarea prințului sârb Ioan Ugleș se bazează pe lucrarea Viața lui Simon cel Binecuvântat și pe scrieri ale Episcopului Porfirie (Porphirios) Uspensky. Acestea vorbesc despre existența "Mănăstirii lui Simon" în Muntele Athos în secolele al X-lea și al XI-lea. Nu există alte informații despre această mănăstire în afară de câteva referiri la "Mănăstirea lui Simon" construită pe stânca lui Simon și de câteva informații conjuncturale pe baza similarității de nume despre Simon cel Binecuvântat. Se știe că mănăstirea Simonopetra a fost terminată în anul 1257 iar reputația acesteia a atras mulți călugări.
În anii care au urmat, mănăstirea a decăzut până în momentul în care prințul sârb Ioan Ugleș, impresionat de reputația lui Simeon cel Binecuvântat a trimis o petiție lui Chiril Lucaris, Patriarhul de Constantinopol cerându-i să reactiveze mănăstirea. Cu permisiunea acordată, Ugleș a construit imediat o întreagă mănăstire, urmând o perioadă scurtă de prosperitate. Apoi, odată cu ascensiunea turcilor otomani în această zonă, Athosul și mănăstirea au intrat într-o perioadă dificilă. Majoritatea înregistrărilor din această perioadă au fost distruse de marele incendiu din anul 1580. Până atunci, mănăstirea funcționase fără întrerupere. În 11 decembrie 1580 (sau 1581), mănăstirea a suferit o distrugere totală datorită unui incendiu care a ucis și mulți călugări. Cu toate acestea, supraviețuitorii, în frunte cu egumenul Eugeniu, au reușit să salveze cuferele mănăstirii care, se pare, conțineau valori importante, deoarece călugării de la Simonopetra au putut cumpăra bunurile și administrarea unei mănăstiri vecine, Mănăstirea Xenofont ca domiciliu temporar. Deoarece reconstruirea mănăstirii cerea fonduri considerabile, starețul Evienios, a călătorit în Ţara Românească în 1587 pentru a strânge bani. Înainte de acestea, în 1566, Marele Postelnic Gherman din Ţara Românească donase ca metoc către Simonopetra, Mănăstirea Sfântul Nicolae din suburbiile Bucureștiului. Reconstruirea mănăstirii a continuat în această perioadă, astfel încât în 1586 călugării s-au putut reîntoarce în mănăstirea lor. Între 1593-1601 Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) și i-a trimis ca dar o Evanghelie îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt. I-a închinat și mănăstirea sa din București (Mihai-Vodă), cu schiturile ei: Beșteleu din județul Argeș și Isvoranul din județul Buzău.
În 8 iunie 1622, Simonopetra a trecut printr-un al doilea incendiu. Totuși, acesta a provocat doar distrugeri minore, iar în 1623, starețul Timotei a târnosit catoliconul restaurat. După aceasta, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin. Până în 1745, populația scăzuse la cinci viețuitori. Apoi în 1762, mănăstirea a fost închisă și preluată de administrația centrală a Muntelui Athos pentru a-i împăca pe creditori. Între timp, Părintele Ioasaf din Mitilene a reușit să adune suficiente fonduri ca să răscumpere metocurile mănăstirii și să restaureze unele părți din mănăstire. Însă, revitalizarea a fost însoțită de unele nereguli financiare ale Părintelui Calinic, care au dus în cele din urmă la numirea unui nou stareț, Dionisie.
Perioada de haos a continuat când mișcarea de independență a grecilor a provocat ocuparea Muntelui Athos de către turci. Deși mănăstirea a continuat să funcționeze, taxele foarte mari impuse de turci și jafurile au dus la plecarea tuturor călugărilor în 1823. După plecarea turcilor, în 1830, viața din mănăstire s-a reîntors, dar a fost caracterizată printr-o permanentă dezordine, până la incendiul din 27 mai 1891. Prin eforturile starețului Neofit și cu ajutorul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, Simonopetra a fost din nou restaurată, iar la trecerea în secolul XX avea deja o viață înfloritoare.
În prima jumătate a secolului XX, Simonopetra a continuat să se depopuleze, până când, în 1973, un grup numeros de călugări sub conducerea Starețului Emilianos Vafeidis au venit aici de la Mănăstirea Schimbării la Față din Meteora. În consecință, au fost restabilite unele metocuri ale mănăstirii, inclusiv trei noi metocuri în Franța. În 14 august 1990, a pornit un incendiu de pădure care a durat 14 zile, în Muntele Athos, care a pus la grea încercare călugării din Simonopetra, dar mânăstirea a fost salvată.
Sfinte Moaște
Sfinte moaște care se găsesc la Mănăstirea Simonos Petra:
- Mâna stângă a Mariei Magdalena
- Capul Sf. Modest
- Capul Sf. Pavel mărturisitorul
- Părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Sf. Iacov Persul și Sf. Naum.
Sfinți și Părinți duhovnicești
Fostul stareț Arhimandritul Emilian Vafeidis
Surse
- S. Papadopoulos (Ed), "Simonopetra - Mount Athos," ETBA, Hellenic Industrial Development bank SA, Athens 1991. (ISBN 960-244-018-X)
- http://munteleathos.ro/SIMONOSPETRA.HTM