Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos): Diferență între versiuni

Versiunea curentă din 6 septembrie 2016 05:28

Mănăstirea Simonos Petra

Mănăstirea Simonos Petras sau Simonos Petra (în grecește: Σιμωνόπετρα, Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din Muntele Athos. Este închinată Nașterii Domnului și ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a mănăstirilor atonite. Mănăstirea Simonopetra este situată pe latura de sud-vest a peninsulei Athos, pe vârful unei stânci la 230 metri deasupra mării.

Originile vechi

În ultima parte a primului mileniu au fost înființate primele așezări de pustnici în Muntele Athos. Comunitățile monahale organizate se găseau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menținând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită și pentru multe alte zone unde se formau comunități importante de călugări. Prima recunoaștere oficială a comunităților atonite și din împrejurimi îi aparține împăratului Vasile I Macedoneanul, care a acordat în anul 867 privilegii imperiale comunităților călugărești, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul Romanos I Lecapenos a introdus în anul 941 subvenții anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut și sprijinul imperial acordat comunităților subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă și puternică economic, cu influență și prestigiu la Constantinopol.

Istorie

Cuviosul Simeon a venit în Sfântul Munte pe la 1257, pustnicindu-se într-o peșteră care se vede și astăzi.

Legenda spune că mănăstirea a fost zidită printr-o minune dumnezeiască pe la mijlocul sec. al XIV-lea. Se spune că stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei, o stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebuie să zidească mănăstirea. De aceea s-a numit Noul Bethleem. Apoi, un înger s-a coborât din cer cu o frânghie, și apucând sfântul de un capăt și îngerul de celălalt capăt au înconjurat stânca și au tras retezând vârful stâncii pentru a se putea construi mănăstirea.

Informațiile despre Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos de dinainte de implicarea prințului sârb Ioan Ugleș se bazează pe lucrarea Viața lui Simon cel Binecuvântat și pe scrieri ale Episcopului Porfirie (Porphirios) Uspensky. Acestea vorbesc despre existența "Mănăstirii lui Simon" în Muntele Athos în secolele al X-lea și al XI-lea. Nu există alte informații despre această mănăstire în afară de câteva referiri la "Mănăstirea lui Simon" construită pe stânca lui Simon și de câteva informații conjuncturale pe baza similarității de nume despre Simon cel Binecuvântat. Se știe că mănăstirea Simonopetra a fost terminată în anul 1257 iar reputația acesteia a atras mulți călugări.

În anii care au urmat, mănăstirea a decăzut până în momentul în care prințul sârb Ioan Ugleș, impresionat de reputația lui Simeon cel Binecuvântat a trimis o petiție lui Chiril Lucaris, Patriarhul de Constantinopol cerându-i să reactiveze mănăstirea. Cu permisiunea acordată, Ugleș a construit imediat o întreagă mănăstire, urmând o perioadă scurtă de prosperitate. Apoi, odată cu ascensiunea turcilor otomani în această zonă, Athosul și mănăstirea au intrat într-o perioadă dificilă. Majoritatea înregistrărilor din această perioadă au fost distruse de marele incendiu din anul 1580. Până atunci, mănăstirea funcționase fără întrerupere. În 11 decembrie 1580 (sau 1581), mănăstirea a suferit o distrugere totală datorită unui incendiu care a ucis și mulți călugări. Cu toate acestea, supraviețuitorii, în frunte cu egumenul Eugeniu, au reușit să salveze cuferele mănăstirii care, se pare, conțineau valori importante, deoarece călugării de la Simonopetra au putut cumpăra bunurile și administrarea unei mănăstiri vecine, Mănăstirea Xenofont ca domiciliu temporar. Deoarece reconstruirea mănăstirii cerea fonduri considerabile, starețul Evienios, a călătorit în Ţara Românească în 1587 pentru a strânge bani. Înainte de acestea, în 1566, Marele Postelnic Gherman din Ţara Românească donase ca metoc către Simonopetra, Mănăstirea Sfântul Nicolae din suburbiile Bucureștiului. Reconstruirea mănăstirii a continuat în această perioadă, astfel încât în 1586 călugării s-au putut reîntoarce în mănăstirea lor. Între 1593-1601 Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) și i-a trimis ca dar o Evanghelie îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt. I-a închinat și mănăstirea sa din București (Mihai-Vodă), cu schiturile ei: Beșteleu din județul Argeș și Isvoranul din județul Buzău.

În 8 iunie 1622, Simonopetra a trecut printr-un al doilea incendiu. Totuși, acesta a provocat doar distrugeri minore, iar în 1623, starețul Timotei a târnosit catoliconul restaurat. După aceasta, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin. Până în 1745, populația scăzuse la cinci viețuitori. Apoi în 1762, mănăstirea a fost închisă și preluată de administrația centrală a Muntelui Athos pentru a-i împăca pe creditori. Între timp, Părintele Ioasaf din Mitilene a reușit să adune suficiente fonduri ca să răscumpere metocurile mănăstirii și să restaureze unele părți din mănăstire. Însă, revitalizarea a fost însoțită de unele nereguli financiare ale Părintelui Calinic, care au dus în cele din urmă la numirea unui nou stareț, Dionisie.

Perioada de haos a continuat când mișcarea de independență a grecilor a provocat ocuparea Muntelui Athos de către turci. Deși mănăstirea a continuat să funcționeze, taxele foarte mari impuse de turci și jafurile au dus la plecarea tuturor călugărilor în 1823. După plecarea turcilor, în 1830, viața din mănăstire s-a reîntors, dar a fost caracterizată printr-o permanentă dezordine, până la incendiul din 27 mai 1891. Prin eforturile starețului Neofit și cu ajutorul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, Simonopetra a fost din nou restaurată, iar la trecerea în secolul XX avea deja o viață înfloritoare.

În prima jumătate a secolului XX, Simonopetra a continuat să se depopuleze, până când, în 1973, un grup numeros de călugări sub conducerea Starețului Emilianos Vafeidis au venit aici de la Mănăstirea Schimbării la Față din Meteora. În consecință, au fost restabilite unele metocuri ale mănăstirii, inclusiv trei noi metocuri în Franța. În 14 august 1990, a pornit un incendiu de pădure care a durat 14 zile, în Muntele Athos, care a pus la grea încercare călugării din Simonopetra, dar mânăstirea a fost salvată.

Sfinte Moaște

Sfinte moaște care se găsesc la Mănăstirea Simonos Petra:

Mâna stângă a Mariei Magdalena
Capul Sf. Modest
Capul Sf. Pavel mărturisitorul
Părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Sf. Iacov Persul și Sf. Naum.

Sfinți și Părinți duhovnicești

Fostul stareț Arhimandritul Emilian Vafeidis

Surse

S. Papadopoulos (Ed), "Simonopetra - Mount Athos," ETBA, Hellenic Industrial Development bank SA, Athens 1991. (ISBN 960-244-018-X)
http://munteleathos.ro/SIMONOSPETRA.HTM

Legături externe

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Mănăstirea Simonos Petras''' sau '''Simonos Petra''' (Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din Muntele Athos. Este închinată Naşterii Domnului şi ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a mănăstirilor atonite.
+[[Fișier:Simonospetra1.jpg|right|thumb|250px|Mănăstirea Simonos Petra]]
+'''Mănăstirea Simonos Petras''' sau '''Simonos Petra''' (în grecește: Σιμωνόπετρα, Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din [[Muntele Athos]]. Este închinată [[Nașterea Domnului|Nașterii Domnului]] și ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a [[Mănăstire|mănăstirilor]] atonite. Mănăstirea Simonopetra este situată pe latura de sud-vest a peninsulei Athos, pe vârful unei stânci la 230 metri deasupra mării.
-==Early Origins==
+==Originile vechi==
-Establishment of settlements of [[hermit]]s on Athos began in the later part of the first millennium. Organized monastic communities, while maintaining close relations with Athos, were restricted to the neighboring Halkidiki area. As the numbers of monks increased in the Athos area, the use of the expression "holy mountain" began to appear. This expression had been in use for many areas where sizable communities of [[monk]]s grew. Formal recognition of the Athonite and neighboring coenobium communities was by Basil I in 857 who granted imperial privileges to the communities that protected the monks from tax collectors. Emperor Romanus I Lecepenus, in 941, then introduced annual grants for the monks at Athos. As the tenth century progressed further imperial support was given to anchorite communities at Athos. By the turn of the millennium Mt. Athos was a large and economically strong community with prestige and influence in Constantinople.
+În ultima parte a primului mileniu au fost înființate primele așezări de [[pustnic]]i în Muntele Athos. Comunitățile [[monah|monahale]] organizate se găseau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menținând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită și pentru multe alte zone unde se formau comunități importante de [[călugăr]]i. Prima recunoaștere oficială a comunităților atonite și din împrejurimi îi aparține împăratului Vasile I ''Macedoneanul'', care a acordat în anul 867 privilegii imperiale comunităților călugărești, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul Romanos I ''Lecapenos'' a introdus în anul 941 subvenții anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut și sprijinul imperial acordat comunităților subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă și puternică economic, cu influență și prestigiu la [[Constantinopol]].
-A fost zidită prin minune pe la mijlocul sec, XIV-lea. Cum ? Stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei; O stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebue să zidească M-rea. De aceea s-a numit noul Bethleem.
+==Istorie==
+[[Cuvios]]ul Simeon a venit în Sfântul Munte pe la 1257, pustnicindu-se într-o peșteră care se vede și astăzi.
-Un inger s-a coborat din cer cu o sfoara, si apucand sfantul de un capat si ingerul de celalalt capat au inconjurat stanca si au tras retezand varful stancii pentru a se putea construi manastirea.
+Legenda spune că mănăstirea a fost zidită printr-o minune dumnezeiască pe la mijlocul sec. al XIV-lea. Se spune că stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei, o stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebuie să zidească mănăstirea. De aceea s-a numit Noul Bethleem. Apoi, un înger s-a coborât din cer cu o frânghie, și apucând sfântul de un capăt și îngerul de celălalt capăt au înconjurat stânca și au tras retezând vârful stâncii pentru a se putea construi mănăstirea.
-Cuviosul Simeon a venit în Sf. Munte pe la 870, pustaicindu-se într-o pesteră care se vede si astăzi.
+Informațiile despre Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos de dinainte de implicarea prințului sârb Ioan Ugleș se bazează pe lucrarea ''Viața lui Simon cel Binecuvântat'' și pe scrieri ale Episcopului Porfirie (Porphirios) Uspensky. Acestea vorbesc despre existența "Mănăstirii lui Simon" în Muntele Athos în secolele al X-lea și al XI-lea. Nu există alte informații despre această mănăstire în afară de câteva referiri la "Mănăstirea lui Simon" construită pe ''stânca lui Simon'' și de câteva informații conjuncturale pe baza similarității de nume despre Simon cel Binecuvântat. Se știe că mănăstirea Simonopetra a fost terminată în anul 1257 iar reputația acesteia a atras mulți călugări.
-==History==
+În anii care au urmat, mănăstirea a decăzut până în momentul în care prințul sârb Ioan Ugleș, impresionat de reputația lui Simeon cel Binecuvântat a trimis o petiție lui Chiril Lucaris, Patriarhul de Constantinopol cerându-i să reactiveze mănăstirea. Cu permisiunea acordată, Ugleș a construit imediat o întreagă mănăstire, urmând o perioadă scurtă de prosperitate. Apoi, odată cu ascensiunea turcilor otomani în această zonă, Athosul și mănăstirea au intrat într-o perioadă dificilă. Majoritatea înregistrărilor din această perioadă au fost distruse de marele incendiu din anul 1580. Până atunci, mănăstirea funcționase fără întrerupere. În [[11 decembrie]] 1580 (sau 1581), mănăstirea a suferit o distrugere totală datorită unui incendiu care a ucis și mulți călugări. Cu toate acestea, supraviețuitorii, în frunte cu egumenul Eugeniu, au reușit să salveze cuferele mănăstirii care, se pare, conțineau valori importante, deoarece călugării de la Simonopetra au putut cumpăra bunurile și administrarea unei mănăstiri vecine, [[Mănăstirea Xenofont (Athos)|Mănăstirea Xenofont]] ca domiciliu temporar. Deoarece reconstruirea mănăstirii cerea fonduri considerabile, [[stareț]]ul Evienios, a călătorit în Ţara Românească în 1587 pentru a strânge bani. Înainte de acestea, în 1566, Marele Postelnic Gherman din Ţara Românească donase ca metoc către Simonopetra, Mănăstirea Sfântul Nicolae din suburbiile Bucureștiului. Reconstruirea mănăstirii a continuat în această perioadă, astfel încât în 1586 călugării s-au putut reîntoarce în mănăstirea lor. Între 1593-1601 Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) și i-a trimis ca dar o [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt. I-a închinat și mănăstirea sa din București (Mihai-Vodă), cu [[schit|schiturile]] ei: Beșteleu din județul Argeș și Isvoranul din județul Buzău.
-The origins of Simonopetra monastery on Mt. Athos before Prince Ioan Ugleş has relied upon information in the ''Life of the Blessed Simon'' and writings of Bp. Porfiry (Porphirios) Uspensky. These discuss the existence of a "Monastery of Simon" on Mt. Athos in the tenth and eleventh centuries.  Other than the paucity of information about this "Monastery of Simon" and the later note of construction of the monastery on '''Simon's rock''' little is known of the intervening years other than conjecture based upon tradition attached to the Blessed Simon and the similarity of the name. In the event a monastery of Simonopetra was completed around 1257, and the reputation of the monastery attracted many monks.
-In the intervening years the monastery declined until Prince Ioan Ugleş, impressed with the reputation of the Blessed Simon, petitioned Cyril Lucaris, Patriarch of Constantinople, to reactivate the empty monastery. With this permission, Ugljesa immediately built an entire monastery, but, after a brief period of prosperity, Athos and the monastery entered into the chaos and ruin of the ascendency of the Ottoman Turks over the area. Most records of this period were destroyed in a great fire of 1580. Yet, the monastery had functioned without interruption. On [[December 11]], 1580, the monastery suffered total destruction by fire killing many of the monks. The survivors, however, were able to save the coffers of the monastery, which apparently were considerable as the Simonopetra monks were able to buy the assets and administration of a neighboring monastery, [[Xenophontos Monastery (Athos)|Xenophontos Monastery]] as a temporary home. As rebuilding the monastery required consideration funds, the [[abbot]], Evyenios, journeyed to Wallachia in 1587 to raise money. Earlier in 1566, the Great Postelnik Gheorma in Wallachia had donated the Monastery of St Nicholas in the suburbs of Bucharest to Simonopetra monastery as a metochi. In the meantime the rebuilding of the monastery at Mt. Athos continued so that by 1586 the monks were back in their own monastery.
+În [[8 iunie]] 1622, Simonopetra a trecut printr-un al doilea incendiu. Totuși, acesta a provocat doar distrugeri minore, iar în 1623, starețul Timotei a târnosit ''[[catolicon]]ul restaurat''. După aceasta, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin. Până în 1745, populația scăzuse la cinci viețuitori. Apoi în 1762, mănăstirea a fost închisă și preluată de administrația centrală a Muntelui Athos pentru a-i împăca pe creditori. Între timp, Părintele Ioasaf din Mitilene a reușit să adune suficiente fonduri ca să răscumpere metocurile mănăstirii și să restaureze unele părți din mănăstire. Însă, revitalizarea a fost însoțită de unele nereguli financiare ale Părintelui Calinic, care au dus în cele din urmă la numirea unui nou [[stareț]], Dionisie.
-On [[June 8]], 1622, Simonopetra experienced a second fire. However, this one only caused minor damage, and by 1623, the abbot, Timotheos, dedicated the restored ''[[katholikon]]''.  After this time the monastery appeared to enter a period of decline. By 1745 the population of the monastery had decreased to five. Finally, in 1762, the monastery was closed and taken over by the central administration of Athos (the Great Mese) to satisfy its creditors. In the meantime, Fr. Ioasaph of Mytilene managed to raise enough funds to buy back the monastery's metochia and restore parts of the monastery. However, the revival was accompanied by apparent financial wrongdoings that brought Patriarch Kallinikos into assert control and eventually assign a new abbot, Dionysios.
+Perioada de haos a continuat când mișcarea de independență a grecilor a provocat ocuparea Muntelui Athos de către turci. Deși mănăstirea a continuat să funcționeze, taxele foarte mari impuse de turci și jafurile au dus la plecarea tuturor călugărilor în 1823. După plecarea turcilor, în 1830, viața din mănăstire s-a reîntors, dar a fost caracterizată printr-o permanentă dezordine, până la incendiul din [[27 mai]] 1891. Prin eforturile starețului Neofit și cu ajutorul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe a Rusiei]], Simonopetra a fost din nou restaurată, iar la trecerea în secolul XX avea deja o viață înfloritoare.
-This period of chaos continued when the effects of the Greek independence movement caused the occupation of Mt. Athos by the Turks. While the monastery continued to function, the high taxation by the Turks and looting resulted in the departure of all the monks by 1823. After the Turks departed in 1830, the monastery returned to a life of constant turmoil. This turmoil continued until the destructive fire of [[May 27]], 1891.  Through the efforts of the abbot, Neophytos, and both with the cooperation and demands of the Russian Church Simonopetra was again restored and was flourishing by the turn of the century.
+În prima jumătate a secolului XX, Simonopetra a continuat să se depopuleze, până când, în 1973, un grup numeros de călugări sub conducerea Starețului [[Emilianos (Vafeidis)|Emilianos Vafeidis]] au venit aici de la Mănăstirea Schimbării la Față din Meteora. În consecință, au fost restabilite unele metocuri ale mănăstirii, inclusiv trei noi metocuri în Franța. În [[14 august]] 1990, a pornit un incendiu de pădure care a durat 14 zile, în Muntele Athos, care a pus la grea încercare călugării din Simonopetra, dar mânăstirea a fost salvată.
-Under the leadership of Abbot Ieronymos, Simonopetra continued to flourish. But, after his retirement to the metochi of the Ascension in Athens in 1931, the Simonopetra monastery began another decline both intellectually and spiritually. By the time of his death in 1957, the decline of monasticism on Mt. Athos, as well as Simonopetra, was well advanced as depopulation of the monasteries continued. In 1973 a rebirth began at Simonopetra when a large group of monks under the leadership of Abbot [[Aimilianos (Vafeidis)|Aimilianos Vafeidis]] arrived from the Monastery of the Transfiguration at Meteora. Subsequently a number of metochia were established under the guidance of the monks of Simonopetra, including three in France. Again Simonopetra was faced with the destruction of monastery property by a fire that started on [[August 14]], 1990, on Mt. Athos that lasted 14 days. This again presented a challenge for the monks.
+==Sfinte Moaște==
+Sfinte [[moaște]] care se găsesc la Mănăstirea Simonos Petra:
+*Mâna stângă a [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]
+*Capul Sf. Modest
+*Capul Sf. Pavel mărturisitorul
+*Părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. [[Eftimie cel Mare|Eftimie]], Sf. [[Iacov Persul]] și Sf. Naum.
-După un timp M-rea a fost jefuită de Arabi � un alt cuvios tot Simeon a reînoit-o fiind ajutat de împăratul Bizantin � Andronie-cel-mare, al cărui fiu Ioan, a vietuit în M-re necunoscut de nimeni � ca grădinar. La 1581 a fost distrusă de foc. Vre-o 30 călugări se aruncară de pe stâncă pentru a se salva, dar si-au găsit moartea.
+==Sfinți și Părinți duhovnicești==
-Egumenul M-rei, Eugeniu, cu câtiva călugări, care scăpară, s-au retras în M-rea Xenofonte, de unde mai în urmă au revenit si au refăcut-o cu ajutoare bănesti din tara Românească. La (1593-1601), MihaiViteazul a ajutat-o cu bani (anual) si i-a trimes ca dar o evanghelie îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn Sf.
-I-a închinat si M-rea sa din Bucuresti, cu Schitul ei: Besteleu din Arges si Isvoranul din jud. Buzău.
-==Sfinte Moaşte==
-Sf. moaste are: Mâna stângă a Mariei Magdalena. capul Sf. Modest, capul Sf. Pavel mărturisitorul, părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Iacob Persul si Sf. Naum.
-==Recordings==
-In recent years, the monastery has become world-renowned for its high-quality recordings of traditional [[Byzantine chant]] in Greek and has a growing discography[http://www.liturgica.com/cart/results.jsp?type=music&nextRecording=15&hostname=null]:
-*''Hymns from the Psalter'' (1990)
-*''O Pure Virgin (Agni Partheni)'' (1990)
-*''Divine Liturgy'' (1999)
-*''Great Vespers'' (1999)
-*''Paraklesis'' (1999)
-*''Service of Saint Simon'' (1999)
-*''Sunday Matins (Orthros)'' (1999)
-*''Service of St. Silouan the Athonite'' (2004)
-==Saints and Elders==
 <gallery>
-Image:Aimilianos.jpeg|former abbot [[Aimilianos (Vafeidis)|Archimandrite Aimilianos Vafeidis]]
+Image:Aimilianos.jpeg|Fostul stareț [[Emilian (Vafeidis)|Arhimandritul Emilian Vafeidis]]
 </gallery>
-==Source==
+==Surse==
-*S. Papadopoulos (Ed), "Simonopetra - Mount Athos," ETBA, Hellenic Industrial Development bank SA, Athens 1991. (ISBN 960-244-018-X)
+* S. Papadopoulos (Ed), "Simonopetra - Mount Athos," ETBA, Hellenic Industrial Development bank SA, Athens 1991. (ISBN 960-244-018-X)
+* http://munteleathos.ro/SIMONOSPETRA.HTM
 ==Legături externe==
 * http://munteleathos.ro/SIMONOSPETRA.HTM
-* [http://web.archive.org/web/20070124140404/http://www.greekmonasteries.net/athos/simonopetra Greek Monasteries: Simonopetra] (archive of January 24, 2007)
+* [http://web.archive.org/web/20070124140404/http://www.greekmonasteries.net/athos/simonopetra Greek Monasteries: Simonopetra]
 * [http://www.culture.gr/h/2/eh251.jsp?obj_id=1570 Monastery of Simonos Petras]
 * [http://www.mountathos.gr/Active.aspx?mode=en{e2df7881-1e72-47d8-9ff6-05698b61f327}View MountAthos.gr: Simonopetra]
+* http://dic.academic.ru/dic.nsf/enwiki/3623845
-[[Category:Muntele Athos]]
+[[Categorie:Muntele Athos]]
-[[Category:Mănăstiri]]
+[[Categorie:Mănăstiri]]
+[[el:Ιερά Μονή Σίμωνος Πέτρας]]
 [[en:Simonopetra Monastery (Athos)]]
-[[fr:Monastère de Simonos Petra]]
+[[fr:Monastère Simonos Petras (Mont Athos)]]

Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos): Diferență între versiuni

Versiunea curentă din 6 septembrie 2016 05:28

Cuprins

Originile vechi

Istorie

Sfinte Moaște

Sfinți și Părinți duhovnicești

Surse

Legături externe

Meniu de navigare

Unelte personale

Spații de nume

Variante

Vizualizări

Mai mult

Căutare

Navigare

Unelte

În alte limbi