Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos): Diferență între versiuni

Versiunea de la data 24 martie 2009 18:18

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Mănăstirea Simonos Petras sau Simonos Petra (în greceşte: Σιμωνόπετρα, Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din Muntele Athos. Este închinată Naşterii Domnului şi ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a mănăstirilor atonite. Manastirea Simonopetra este situata pe latura de sud-vest a peninsulei Athos, pe varful unei stânci la 230 metri deasupra mării.

Originile vechi

În ultima parte a primului mileniu au fost înfiinţate primele aşezări de pustnici în Muntele AthosComunităţile monahale organizate erau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menţinând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită şi pentru multe alte zone unde se formau comunităţi importante de călugări. Prima recunoaştere oficială a comunităţilor coenobium? atonite şi din împrejurimi îi aparţine lui Vasile I, care a a cordat în 857 privilegii imperiale comunităţilor călugăreşti, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul Romanus I Lecepenus a introdus în anul 941 subvenţii anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut şi sprijinul imperial acordat comunităţilor subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă şi puternică economic cu influenţă şi prestigiu la Constantinopol.

Istorie

Cuviosul Simeon a venit în Sf. Munte pe la 1257, pustnicindu-se într-o pesteră care se vede şi astăzi.

Legenda spune că mănăstirea a fost zidită printr-o minune dumnezeiască pe la mijlocul sec. al XIV-lea. Se spune că stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei, o stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebue să zidească mănăstirea. De aceea s-a numit noul Bethleem. Apoi, un înger s-a coborât din cer cu o sfoară, şi apucând sfântul de un capăt şi îngerul de celălalt capăt au înconjurat stânca şi au tras retezând vârful stâncii pentru a se putea construi mănăstirea.

Informaţiile despre Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos de dinainte de implicarea Prinţului sârb Ioan Ugleş se bazează pe lucrarea Viaţa lui Simon cel Binecuvântat şi pe scrieri ale Episcopului Porfirie (Porphirios) Uspensky. Acestea vorbesc despre existenţa "Mănăstirii lui Simon" în Muntele Athos în secolele al X-lea şi al XI-lea. Nu există alte informaţii despre această mănăstire în afară de câteva referiri la "Mănăstirea lui Simon" construită pe stânca lui Simon şi de câteva informaţii conjuncturale pe baza similarităţii de nume despre Simon cel Binecuvântat. Se ştie că mănăstirea Simonopetra a fost terminată în anul 1257 iar reputaţia acesteia a atras mulţi călugări.

În anii care au urmat, mănăstirea a decăzut până în momentul în care Prinţul Ioan Ugleş, impresionat de reputaţia lui Simeon cel Binecuvântat a trimis o petiţie lui Chiril Lucaris, Patriarhul de Constantinopol cerându-i să reactiveze mănăstirea goală. Cu permisiunea acordată, Ugleş a construit imediat o întreagă mănăstire, urmând o perioadă scurtă de prosperitate. Apoi, odată cu ascensiunea turcilor otomani în această zonă, Athosul şi mănăstirea au intrat într-o perioadă dificilă. Majoritatea înregistrărilor din această perioadă au fost distruse de marele incendiu din anul 1580. Până atunci, mănăstirea funcţionase fără întrerupere. În 11 decembrie 1580 (sau 1581), mănăstirea a suferit o distrugere totală datorită unui incendiu care a ucis şi mulţi călugări. Cu toate acestea, supravieţuitorii, în frunte cu egumenul Eugeniu, au reuşit să salveze cuferele mănăstirii care, se pare, conţineau valori importante, deoarece călugării de la Simonopetra au putut cumpăra bunurile şi administrarea unei mănăstiri vecine, Mănăstirea Xenofont ca domiciliu temporar. Deoarece reconstruirea mănăstirii cerea fonduri considerabile, stareţul Evienios, a călătorit în Ţara Românească în 1587 pentru a strânge bani. Înainte de acestea, în 1566, Marele Postelnic Gherman din Ţara Românească donase ca metoc către Simonopetra, Mănăstirea Sfântul Nicolae din suburbiile Bucureştiului. Reconstruirea mănăstirii a continuat în această perioadă, astfel încât în 1586 călugării s-au putut reîntoarce în mănăstirea lor. La (1593-1601), Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) şi i-a trimis ca dar o Evanghelie îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt. I-a închinat şi Mănăstirea sa din Bucuresti, cu Schitul ei: Beşteleu din Argeş şi Isvoranul din jud. Buzău.

În 8 iunie 1622, Simonopetra a trecut printr-un al doilea incendiu. Totuşi, acesta a provocat doar distrugeri monire, iar în 1623, stareţul Timotei a târnosit catoliconul restaurat. După aceasta, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin. Până în 1745, populaţia scăzuse la cinci vieţuitori. Apoi în 1762, mănăstirea a fost închisă şi preluată de administraţia centrală a Muntelui Athos (the Great Mese ?) pentru a-i împăca pe creditori. Între timp, Părintele Ioasaf din Mitilene a reuşit să adune suficiente fonduri ca să răscumpere metocurile mănăstirii şi să restaureze unle părţi din mănăstire. Însă, revitalizarea a fost însoţită de unele nereguli financiare ale Părintelui Calinic, care au dus în cele din urmă la numirea unui nou stareţ, Dionisie.

Perioada de haos a continuat când mişcarea de independenţă a grecilor a provocat ocuparea Muntelui Athos de către turci. Deşi mănăstirea a continuat să funcţioneze, taxele foarte mari impuse de turci jafurile au dus la plecarea tuturor călugărilor în 1823. După plecarea turcilor în 1830, viaţa din mănăstire s-a reîntors a intrat într-o constantă dezordine, până la incendiul din 27 mai 1891. Prin eforturile stareţului Neofit şi cu ajutorul Bisericii Rusiei, Simonopetra a fost din nou restaurată şi avea o viaţă înfloritoare la trecerea dintre secole.

În prima jumătate a secolului XX, Simonopetra a continuat să se depopuleze, până când, în 1973, un grup numeros de călugări sub conducerea Stareţului Emilianos Vafeidis au venit aici de la Mănăstirea Schimbării la Faţă din Meteora. În consecinţă, au fost restabilite unele metocuri ale mănăstirii, inclusiv trei noi în Franţa. În 14 august 1990, a pornit un incendiu de pădure care a durat 14 zile, în Muntele Athos, care a pus la grea încercare călugării din Simonopetra.

Sfinte Moaşte

Sfinte moaşte care se găsesc aici: Mâna stângă a Mariei Magdalena. capul Sf. Modest, capul Sf. Pavel mărturisitorul, părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Iacob Persul şi Sf. Naum.

Sfinţi şi Părinţi duhovniceşti

Fostul stareţ Arhimandritul Emilian Vafeidis

Surse

S. Papadopoulos (Ed), "Simonopetra - Mount Athos," ETBA, Hellenic Industrial Development bank SA, Athens 1991. (ISBN 960-244-018-X)
http://munteleathos.ro/SIMONOSPETRA.HTM

Legături externe

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Traducere EN}}
+{{Îmbunătăţire}}
-'''Mănăstirea Simonos Petras''' sau '''Simonos Petra''' (Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din [[Muntele Athos]]. Este închinată [[Naşterea Domnului|Naşterii Domnului]] şi ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a [[Mănăstire|mănăstirilor]] atonite.
+'''Mănăstirea Simonos Petras''' sau '''Simonos Petra''' (în greceşte: Σιμωνόπετρα, Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din [[Muntele Athos]]. Este închinată [[Naşterea Domnului|Naşterii Domnului]] şi ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a [[Mănăstire|mănăstirilor]] atonite. Manastirea Simonopetra este situata pe latura de sud-vest a peninsulei Athos, pe varful unei stânci la 230 metri deasupra mării.
 ==Originile vechi==
-Establishment of settlements of [[hermit]]s on Athos began in the later part of the first millennium. Organized monastic communities, while maintaining close relations with Athos, were restricted to the neighboring Halkidiki area. As the numbers of monks increased in the Athos area, the use of the expression "holy mountain" began to appear. This expression had been in use for many areas where sizable communities of [[monk]]s grew. Formal recognition of the Athonite and neighboring coenobium communities was by Basil I in 857 who granted imperial privileges to the communities that protected the monks from tax collectors. Emperor Romanus I Lecepenus, in 941, then introduced annual grants for the monks at Athos. As the tenth century progressed further imperial support was given to anchorite communities at Athos. By the turn of the millennium Mt. Athos was a large and economically strong community with prestige and influence in Constantinople.
+În ultima parte a primului mileniu au fost înfiinţate primele aşezări de [[pustnic]]i în Muntele AthosComunităţile monahale organizate erau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menţinând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită şi pentru multe alte zone unde se formau comunităţi importante de [[călugăr]]i. Prima recunoaştere oficială a comunităţilor coenobium? atonite şi din împrejurimi îi aparţine lui Vasile I, care a a cordat în 857 privilegii imperiale comunităţilor călugăreşti, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul Romanus I Lecepenus a introdus în anul 941 subvenţii anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut şi sprijinul imperial acordat comunităţilor subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă şi puternică economic cu influenţă şi prestigiu la Constantinopol.
-A fost zidită prin minune pe la mijlocul sec, XIV-lea. Cum ? Stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei; O stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebue să zidească M-rea. De aceea s-a numit noul Bethleem.
-Un inger s-a coborat din cer cu o sfoara, si apucand sfantul de un capat si ingerul de celalalt capat au inconjurat stanca si au tras retezand varful stancii pentru a se putea construi manastirea.
-Cuviosul Simeon a venit în Sf. Munte pe la 870, pustaicindu-se într-o pesteră care se vede si astăzi.
 ==Istorie==
-The origins of Simonopetra monastery on Mt. Athos before Prince Ioan Ugleş has relied upon information in the ''Life of the Blessed Simon'' and writings of Bp. Porfiry (Porphirios) Uspensky. These discuss the existence of a "Monastery of Simon" on Mt. Athos in the tenth and eleventh centuries.  Other than the paucity of information about this "Monastery of Simon" and the later note of construction of the monastery on '''Simon's rock''' little is known of the intervening years other than conjecture based upon tradition attached to the Blessed Simon and the similarity of the name. In the event a monastery of Simonopetra was completed around 1257, and the reputation of the monastery attracted many monks.
+Cuviosul Simeon a venit în Sf. Munte pe la 1257, pustnicindu-se într-o pesteră care se vede şi astăzi.
-In the intervening years the monastery declined until Prince Ioan Ugleş, impressed with the reputation of the Blessed Simon, petitioned Cyril Lucaris, Patriarch of Constantinople, to reactivate the empty monastery. With this permission, Ugljesa immediately built an entire monastery, but, after a brief period of prosperity, Athos and the monastery entered into the chaos and ruin of the ascendency of the Ottoman Turks over the area. Most records of this period were destroyed in a great fire of 1580. Yet, the monastery had functioned without interruption. On [[December 11]], 1580, the monastery suffered total destruction by fire killing many of the monks. The survivors, however, were able to save the coffers of the monastery, which apparently were considerable as the Simonopetra monks were able to buy the assets and administration of a neighboring monastery, [[Xenophontos Monastery (Athos)|Xenophontos Monastery]] as a temporary home. As rebuilding the monastery required consideration funds, the [[abbot]], Evyenios, journeyed to Wallachia in 1587 to raise money. Earlier in 1566, the Great Postelnik Gheorma in Wallachia had donated the Monastery of St Nicholas in the suburbs of Bucharest to Simonopetra monastery as a metochi. In the meantime the rebuilding of the monastery at Mt. Athos continued so that by 1586 the monks were back in their own monastery.
-On [[June 8]], 1622, Simonopetra experienced a second fire. However, this one only caused minor damage, and by 1623, the abbot, Timotheos, dedicated the restored ''[[katholikon]]''.  After this time the monastery appeared to enter a period of decline. By 1745 the population of the monastery had decreased to five. Finally, in 1762, the monastery was closed and taken over by the central administration of Athos (the Great Mese) to satisfy its creditors. In the meantime, Fr. Ioasaph of Mytilene managed to raise enough funds to buy back the monastery's metochia and restore parts of the monastery. However, the revival was accompanied by apparent financial wrongdoings that brought Patriarch Kallinikos into assert control and eventually assign a new abbot, Dionysios.
+Legenda spune că mănăstirea a fost zidită printr-o minune dumnezeiască pe la mijlocul sec. al XIV-lea. Se spune că stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei, o stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebue să zidească mănăstirea. De aceea s-a numit noul Bethleem. Apoi, un înger s-a coborât din cer cu o sfoară, şi apucând sfântul de un capăt şi îngerul de celălalt capăt au înconjurat stânca şi au tras retezând vârful stâncii pentru a se putea construi mănăstirea.
-This period of chaos continued when the effects of the Greek independence movement caused the occupation of Mt. Athos by the Turks. While the monastery continued to function, the high taxation by the Turks and looting resulted in the departure of all the monks by 1823. After the Turks departed in 1830, the monastery returned to a life of constant turmoil. This turmoil continued until the destructive fire of [[May 27]], 1891.  Through the efforts of the abbot, Neophytos, and both with the cooperation and demands of the Russian Church Simonopetra was again restored and was flourishing by the turn of the century.
+Informaţiile despre Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos de dinainte de implicarea Prinţului sârb Ioan Ugleş se bazează pe lucrarea ''Viaţa lui Simon cel Binecuvântat'' şi pe scrieri ale Episcopului Porfirie (Porphirios) Uspensky. Acestea vorbesc despre existenţa "Mănăstirii lui Simon" în Muntele Athos în secolele al X-lea şi al XI-lea. Nu există alte informaţii despre această mănăstire în afară de câteva referiri la "Mănăstirea lui Simon" construită pe '''stânca lui Simon''' şi de câteva informaţii conjuncturale pe baza similarităţii de nume despre Simon cel Binecuvântat. Se ştie că mănăstirea Simonopetra a fost terminată în anul 1257 iar reputaţia acesteia a atras mulţi călugări.
-Under the leadership of Abbot Ieronymos, Simonopetra continued to flourish. But, after his retirement to the metochi of the Ascension in Athens in 1931, the Simonopetra monastery began another decline both intellectually and spiritually. By the time of his death in 1957, the decline of monasticism on Mt. Athos, as well as Simonopetra, was well advanced as depopulation of the monasteries continued. In 1973 a rebirth began at Simonopetra when a large group of monks under the leadership of Abbot [[Aimilianos (Vafeidis)|Aimilianos Vafeidis]] arrived from the Monastery of the Transfiguration at Meteora. Subsequently a number of metochia were established under the guidance of the monks of Simonopetra, including three in France. Again Simonopetra was faced with the destruction of monastery property by a fire that started on [[August 14]], 1990, on Mt. Athos that lasted 14 days. This again presented a challenge for the monks.
+În anii care au urmat, mănăstirea a decăzut până în momentul în care Prinţul Ioan Ugleş, impresionat de reputaţia lui Simeon cel Binecuvântat a trimis o petiţie lui Chiril Lucaris, Patriarhul de Constantinopol cerându-i să reactiveze mănăstirea goală. Cu permisiunea acordată, Ugleş a construit imediat o întreagă mănăstire, urmând o perioadă scurtă de prosperitate. Apoi, odată cu ascensiunea turcilor otomani în această zonă, Athosul şi mănăstirea au intrat într-o perioadă dificilă. Majoritatea înregistrărilor din această perioadă au fost distruse de marele incendiu din anul 1580. Până atunci, mănăstirea funcţionase fără întrerupere. În [[11 decembrie]] 1580 (sau 1581), mănăstirea a suferit o distrugere totală datorită unui incendiu care a ucis şi mulţi călugări. Cu toate acestea, supravieţuitorii, în frunte cu egumenul Eugeniu, au reuşit să salveze cuferele mănăstirii care, se pare, conţineau valori importante, deoarece călugării de la Simonopetra au putut cumpăra bunurile şi administrarea unei mănăstiri vecine, [[Mănăstirea Xenofont (Athos)|Mănăstirea Xenofont]] ca domiciliu temporar. Deoarece reconstruirea mănăstirii cerea fonduri considerabile, [[stareţ]]ul Evienios, a călătorit în Ţara Românească în 1587 pentru a strânge bani. Înainte de acestea, în 1566, Marele Postelnic Gherman din Ţara Românească donase ca metoc către Simonopetra, Mănăstirea Sfântul Nicolae din suburbiile Bucureştiului. Reconstruirea mănăstirii a continuat în această perioadă, astfel încât în 1586 călugării s-au putut reîntoarce în mănăstirea lor. La (1593-1601), Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) şi i-a trimis ca dar o [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt. I-a închinat şi Mănăstirea sa din Bucuresti, cu Schitul ei: Beşteleu din Argeş şi Isvoranul din jud. Buzău.
-După un timp M-rea a fost jefuită de Arabi � un alt cuvios tot Simeon a reînnoit-o fiind ajutat de împăratul Bizantin � Andronie-cel-mare, al cărui fiu Ioan, a vieţuit în M-re necunoscut de nimeni � ca grădinar. La 1581 a fost distrusă de foc. Vreo 30 de călugări s-au aruncat de pe stâncă pentru a se salva, dar şi-au găsit moartea.
+În [[8 iunie]] 1622, Simonopetra a trecut printr-un al doilea incendiu. Totuşi, acesta a provocat doar distrugeri monire, iar în 1623, stareţul Timotei a târnosit ''[[catolicon]]ul restaurat''. După aceasta, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin. Până în 1745, populaţia scăzuse la cinci vieţuitori. Apoi în 1762, mănăstirea a fost închisă şi preluată de administraţia centrală a Muntelui Athos (the Great Mese ?) pentru a-i împăca pe creditori. Între timp, Părintele Ioasaf din Mitilene a reuşit să adune suficiente fonduri ca să răscumpere metocurile mănăstirii şi să restaureze unle părţi din mănăstire. Însă, revitalizarea a fost însoţită de unele nereguli financiare ale Părintelui Calinic, care au dus în cele din urmă la numirea unui nou stareţ, Dionisie.
-Egumenul M-rei, Eugeniu, cu câţiva călugări, care scăpaseră, s-au retras în M-rea Xenofonte, de unde, ulterior, au revenit si au refăcut-o cu ajutoare bănesti din Ţara Românească. La (1593-1601), Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) şi i-a trimis ca dar o [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt.
+Perioada de haos a continuat când mişcarea de independenţă a grecilor a provocat ocuparea Muntelui Athos de către turci. Deşi mănăstirea a continuat să funcţioneze, taxele foarte mari impuse de turci jafurile au dus la plecarea tuturor călugărilor în 1823. După plecarea turcilor în 1830, viaţa din mănăstire s-a reîntors a intrat într-o constantă dezordine, până la incendiul din [[27 mai]] 1891. Prin eforturile stareţului Neofit şi cu ajutorul Bisericii Rusiei, Simonopetra a fost din nou restaurată şi avea o viaţă înfloritoare la trecerea dintre secole.
-I-a închinat şi M-rea sa din Bucuresti, cu Schitul ei: Beşteleu din Argeş şi Isvoranul din jud. Buzău.
+În prima jumătate a secolului XX, Simonopetra a continuat să se depopuleze, până când, în 1973, un grup numeros de călugări sub conducerea Stareţului [[Emilianos (Vafeidis)|Emilianos Vafeidis]] au venit aici de la Mănăstirea Schimbării la Faţă din Meteora. În consecinţă, au fost restabilite unele metocuri ale mănăstirii, inclusiv trei noi în Franţa. În [[14 august]] 1990, a pornit un incendiu de pădure care a durat 14 zile, în Muntele Athos, care a pus la grea încercare călugării din Simonopetra.
 ==Sfinte Moaşte==
 Sfinte moaşte care se găsesc aici: Mâna stângă a Mariei Magdalena. capul Sf. Modest, capul Sf. Pavel mărturisitorul, părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Iacob Persul şi Sf. Naum.
-==Înregistrări audio==
-In recent years, the monastery has become world-renowned for its high-quality recordings of traditional [[Byzantine chant]] in Greek and has a growing discography[http://www.liturgica.com/cart/results.jsp?type=music&nextRecording=15&hostname=null]:
-*''Hymns from the Psalter'' (1990)
-*''O Pure Virgin (Agni Partheni)'' (1990)
-*''Divine Liturgy'' (1999)
-*''Great Vespers'' (1999)
-*''Paraklesis'' (1999)
-*''Service of Saint Simon'' (1999)
-*''Sunday Matins (Orthros)'' (1999)
-*''Service of St. Silouan the Athonite'' (2004)
 ==Sfinţi şi Părinţi duhovniceşti==
 <gallery>
-Image:Aimilianos.jpeg|former abbot [[Aimilianos (Vafeidis)|Archimandrite Aimilianos Vafeidis]]
+Image:Aimilianos.jpeg|Fostul stareţ [[Emilian (Vafeidis)|Arhimandritul Emilian Vafeidis]]
 </gallery>
@@ Linia 54: / Linia 35: @@
 ==Legături externe==
 * http://munteleathos.ro/SIMONOSPETRA.HTM
-* [http://web.archive.org/web/20070124140404/http://www.greekmonasteries.net/athos/simonopetra Greek Monasteries: Simonopetra] (archive of January 24, 2007)
+* [http://web.archive.org/web/20070124140404/http://www.greekmonasteries.net/athos/simonopetra Greek Monasteries: Simonopetra]
 * [http://www.culture.gr/h/2/eh251.jsp?obj_id=1570 Monastery of Simonos Petras]
 * [http://www.mountathos.gr/Active.aspx?mode=en{e2df7881-1e72-47d8-9ff6-05698b61f327}View MountAthos.gr: Simonopetra]
+* http://dic.academic.ru/dic.nsf/enwiki/3623845
 [[Categorie:Muntele Athos]]
 [[Categorie:Mănăstiri]]
 [[en:Simonopetra Monastery (Athos)]]
 [[fr:Monastère Simonos Petras (Mont Athos)]]

Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos): Diferență între versiuni

Versiunea de la data 24 martie 2009 18:18

Cuprins

Originile vechi

Istorie

Sfinte Moaşte

Sfinţi şi Părinţi duhovniceşti

Surse

Legături externe

Meniu de navigare

Unelte personale

Spații de nume

Variante

Vizualizări

Mai mult

Căutare

Navigare

Unelte

În alte limbi