Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 77: Linia 77:
 
[[Categorie:Articole de calitate]]
 
[[Categorie:Articole de calitate]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 +
[[Categorie:Locuri de pelerinaj]]
  
 
[[en:St. Catherine's Monastery (Sinai)]]
 
[[en:St. Catherine's Monastery (Sinai)]]

Versiunea de la data 1 aprilie 2009 15:41

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt

Mănăstirea Sfânta Ecaterina este o mănăstire din peninsula Sinai, la picioarele Munţilor Moise (Mount el-Deir) şi Sinai din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că Moise a văzut Rugul Aprins, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă. Uneori mai este cunoscută ca Mănăstirea Rugului Aprins. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.

Istoric

Înfiinţată iniţial de Împăratul Sfântul Iustinian cel Mare în anul 527, mănăstirea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului, al cărui fondator, Mohamed însuşi, a garantat protecţia mănăstirii. (Mănăstirea încă mai posedă documentul scris de la Mahomed care dovedeşte acest lucru.)

Pantocratorul din Sinai (sec. al VII-lea)

În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta Ecaterina din Alexandria (ale cărei moaşte au fost transportate aici în chip minunat) şi a devenit unul din loc de pelerinaj foarte cunoscut. În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a Vaticanului ca număr de manuscrise. Colecţia constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriacă, georgiană şi alte limbi.

De asemeni, aici sunt păstrate un mare număr de icoane vechi, inclusiv faimoasa icoană a Pantocratorului din Sinai (sec. al VII-lea), dispusă în stânga, şi Scara dumnezeiescului urcuş (sec. al XII-lea), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul.

Arhitectura

Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat Iustinian. Arhitectul acesteia, Ştefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei aripi separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt în sculptate în stil corintic. Diversitatea capiteluri pare să fie o alegere deliberată mai degrabă decât rezultatul folosirii unor componente ale altor clădiri (cum este cazul altor construcţii). Bazilica are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii.

Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijit pe grinzi care poartă inscripţii în onoarea lui Iustinian şi a faimoasei sa le soţii Teodora. Aceste inscripţii au fost menţionate de călători încă din secolul al XVIII-lea, dar numai în 1958 o expediţie a studiat cu atenţie aceste inscripţii, punându-le în legătură cu structura bisericii. Inscripţia îi menţionează pe "preaevlaviosul nostru împărat" Iustinian şi pe "răposata împărăteasă" Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, deci biserica a fost finalizată între aceşti ani.

Mai există în interiorul zidurilor rămăşiţele unei moschei fatimide din secolul al X-lea sau al XI-lea, construită probabil pentru a îmblânzi autorităţile musulmane ale timpului. Excavaţii recente în interiorul zidurilor moscheii au scos la lumină dovezi că această clădire datează dinainte de folosirea ei ca moschee, deoarece au fost identificate în structura sa cruci şi alte simboluri creştine cu funcţii arhitecturale şi ornamentale.

Mai există şi o capelă mică numită Capela Sfântului Trifon care este folosită ca osuar pentru păstrarea craniilor monahilor adormiţi.

Biserica Sinaiului

Mănăstirea Sf. Ecaterina, mănăstirea din apropiere de Rait (Raithu) şi câteva dependinţe formează Biserica Sinaiului, o Biserică ortodoxă autonomă păstorită de un arhiepiscop care este şi stareţ al Mănăstirii Sfânta Ecaterina. În mod tradiţional, arhiepiscopul este hirotonit de Patriarhul Bisericii din Ierusalim, cu toate că acesta nu face şi numirea arhiepiscopului.

Rugul Aprins

Rugul Aprins
În conformitate cu cartea Ieşirii, Moise a trebuit să părăsească Egiptul şi a venit să locuiască împreună cu Ietro. În timp ce îngrijea turmele lui Ietro, Moise a descoperit un rug (tufiş) în flăcări.

Moise s-a apropiat de rug şi a descoperit că deşi acesta ardea, flăcările nu îl consumau (Ieşirea 3,2). Duhul lui Dumnezeu din rug i-a spus: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov" (Ieşirea 3,6). Apoi Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-şi scoată încălţările, deoarece pământul de acolo era sfânt.

După aceea, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să vorbească cu faraonul, pentru că El "a auzit strigătele poporului" (Ieşirea 3,7). Dumnzeu a promis că israeliţii, pe atunci sclavii faraonului, vor trăi într-o ţară în care "va curge lapte şi miere" (Ieşirea 3,9). Atunci când Moise şi-a exprimat îndoiala că va fi crezut, Dumnzeu i-a dat trei "semne": toiagul său s-a prefăcut în şarpe; mâna sa s-a umplut de lepră (şi s-a vindecat); iar lui Moise i-a spus că dacă acestea nu vor fi de ajuns, el va putea preface apa în sânge. Apoi Dumnezeu a adăugat că El, Domnul "va fi cu el" (Moise), ceea ce l-a încurajat să ceară eliberarea israeliţilor.

Egeria, o pelerină din Spania din secolul al IV-lea, a relatat următoarele despre această mănăstire:

"A trebuit să intrăm adânc în vale, căci există multe chilii pustniceşti şi o biserică la locul Rugului. Rugul este verde până în zilele noastre. Acesta este Rugul despre care am vorbit mai înainte, cel din care Dumnzeu i-a vorbit lui Moise din flăcările focului. Rugul este într-o grădină foarte frumoasă din faţa bisericii." (cf. Călătoriile Egeriei, ed. John Wilkinson (ISBN 0856687103) [en])

Capela Rugului Aprins are hramul Buneivestiri a Maicii Domnului. Acest lucru este ilustrat printr-o icoană a "Maicii Domnului din Rugul Aprins" care o prezintă pe Maica Domnului aşezată în Rugul Aprins şi ţinându-L pe Fiul ei n braţe, cu Moise fiind reprezentat desculţ, închinându--se, în stânga. O cruce de mozaic din secolul al X-lea decorează absida capelei.

Altarul capelei Rugului Aprins nu este aşezat deasupra sfintelor moaşte ale mucenicilor, ca de obicei, ci peste rădăcinile Rugului Aprins. La câţiva metri de capelă, unde a fost transplantat pentru a se putea construi altarul pe rădăcinile sale, rugul este înfloritor. Se spune că acesta este singurul astfel de tufiş care creşte în Peninsula Sinai şi că orice încercare de a răsădi ramuri ale sale în alte părţi a eşuat.

Pelerinii intră în capelă desculţi, în amintirea poruncii Domnului către Moise: "Scote-ţi încălţările din picioare pentru că locul pe care calci este loc sfânt."

Bazilica Schimbării la Faţă şi Sfânta Liturghie

Bazilica Schimbării la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare clădire de cult din întreaga mănăstire, astfel că este centrul vieţii sale monahale, unde se slujeşte cel mai adesea Sfânta Liturghie. Fiind construită din ordinul Sfântului Împărat Iustinian, uşile sale de lemn se numesc "Uşile lui Iustinian". Absida sa este decorată cu un uriaş mozaic care îl reprezintă pe Iisus Hristos în timpul slăvitei Sale Schimbări la Faţă, însoţit de cei doi profeţi şi de cei trei ucenici care au fost de faţă la aceasta. Pe iconostas, Bunavestire nu este reprezentată pe uşile împărăteşti; de asemeni, lipseşte reprezentarea celor patru evanghelişti, cum se obinuieşte în canonul bizantin. În schimb, ei sunt reprezentaţi împreună cu Maica Domnului, pe partea stângă a uşii. În plus, iconostasul mai cuprinde reprezentări de mucenici, icoana Sfântului Ioan Botezătorul purtându-şi capul tăiat şi a Sfintei Ecaterina din Alexandria, al cărei atribut iconografic tipic este o roată cu spini de fier (amintind de martiriul ei), ale cărei moaşte sunt cinstite în bazilică.

Pelerinii pot participa la slujbe, în special de la orelea 6 a.m., 9 a.m. şi 5 p.m. Sfânta Liturghie se slujeşte de la ora 6 a.m. Limba folosită la slujire este greaca.

Surse

Alte imagini de la Sfânta Ecaterina

Legături externe