Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 2: Linia 2:
  
 
[[Image:Sinai Monastery.jpg|right|thumb|300px|Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt]]
 
[[Image:Sinai Monastery.jpg|right|thumb|300px|Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt]]
''Mănăstirea [[Ecaterina de Alexandria|Sfânta Ecaterina]]''' este o [[mănăstire]] din peninsula Sinai, la picioarele Munţilor [[Muntele Moise|Moise]] (Mount el-Deir) şi [[Muntele Sinai|Sinai]], din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că [[Moise]] a văzut [[Tufişul Arzând]], care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de ''Sfânta Ecaterina'', numele real este '''''Mănăstirea Schimbării la Faţă'''''. Uneori mai este cunoscută ca '''''Mănăstirea Tufişului Arzând'''''. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.
+
'''Mănăstirea [[Ecaterina de Alexandria|Sfânta Ecaterina]]''' este o [[mănăstire]] din peninsula Sinai, la picioarele Munţilor [[Muntele Moise|Moise]] (Mount el-Deir) şi [[Muntele Sinai|Sinai]], din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că [[Moise]] a văzut [[Tufişul Arzând]], care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de ''Sfânta Ecaterina'', numele real este '''''Mănăstirea Schimbării la Faţă'''''. Uneori mai este cunoscută ca '''''Mănăstirea Tufişului Arzând'''''. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==

Versiunea de la data 23 februarie 2009 16:51

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt

Mănăstirea Sfânta Ecaterina este o mănăstire din peninsula Sinai, la picioarele Munţilor Moise (Mount el-Deir) şi Sinai, din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că Moise a văzut Tufişul Arzând, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele real este Mănăstirea Schimbării la Faţă. Uneori mai este cunoscută ca Mănăstirea Tufişului Arzând. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.

Istoric

Înfiinţată iniţial de Împăratul Sfântul Iustinian cel Mare în 527, mănăstitrea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului, al cărui fondator, Mohamed însuşi, a garantat protecţia mănăstirii. (Mănăstirea încă mai posedă documentul scris de la Mahomed care dovedeşte acest lucru.)

Pantocratorul din Sinai (7th c.)

În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta Ecaterina din Alexandria (ale cărei moaşte au fost transportate aici în chip minunat) şi a devenit un loc favorit pentru pelerinaje. În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această biblioteca fiind a doua în lume, după cea a Vaticanului, ca număr de manuscrise. Colecţia constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică,siriacă, georgiană şi alte limbi.

De asemenea, aici sunt păstrate un mare număr de icoane vechi, inclusiv faimoasa icoană Pantocrator din Sinai (7th c.), prezentaă în stânga, şi Scara Dumnezeiescului Urcuş (12th c.), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul.

Arhitectura

Biserica moniilor datează din vremea domniei Sfântului Iustinian. Arhitectul acesteia, Ştefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei cafasuri? şi acoperiş din lemn, cu capiteluri sculptate la coloanele navei, asemănătoare cu capitelurile corintiene. Variaţiile dintre capiteluri par să fie deliberate, mai mult decât ca acestea să fi fost componente ale altor clădiri (ceea ce se poate observa la alte clădiri). Bazilica are cinci capele laterale iar capătul vestic este flancat de turnuri. Tufişul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii.

Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei imperial. Portalul ei vestic încă este închis cu uşa de lemn veche de 1400 de ani care încă este în stare perfectă în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijit pe grinzi care poartă inscripţii în onoarea lui Iustinian şi a faimoasei sa le soţii Teodora. Aceste inscripţii au fost menţionate de călători încă din secolul al XVIII-lea, dar nuai în 1958 o expediţie a studiat cu atenţie aceste inscripţii în legătură cu structura bisericii. Inscripţia îi menţionează pe "cel mai pios împărat al nostru" Iustinian şi pe "fosta împărăteasă" Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, deci biserica a fost finalizată între aceşti ani.

Mai există rămăşiţele unei moschei fatimide din secolul X sau XI aflate în interiorul zidurilor, construită probabil pentru a mulţumi autorităţile musulmane ale timpului. Excavaţii recente în interiorul zidurilor moscheii au scos la lumină dovezi că această clădire este anterioară uzului ei ca moschee, deoarece cruci arhitecturale şi ornamentale şi alte simboluri creştine au fost găsite în aceasta.

Mai există şi o capelă mică numită Capela Sfântului Trifon care este folosită ca osuar al craniilor monahilor decedaţi.

Biserica diun Sinai

Mănăstirea, mănăstirea din apropiere din Raithu şi câteva dependinţe formează Biserica din Sinai, o biserică ortodoxă autonomă păstorită de un arhiepiscop, care este şi stareţ la Sfânta Ecaterina. În mod tradiţional, arhiepiscopul este hirotonit de Patriarhul Bisericii din Ierusalim, cu toate că acesta nu face şi numirea arhiepiscopului.

Tufişul Arzând

Tufişul Arzând
În cartea Ieşirii, Moise a fost obligat să părăsească Egiptul şi a venit să locuiască la Ietro. Moise, care păstea turmele lui Ietro, a descoperit un tufiş care ardea în timp ce el îngrijea turmele.

Moise s-a apropiat de tufiş şi a descoperit că acesta ardea, dar flăcările nu îl consumau. [Ieşirea 3:2] Apoi, spiritul lui Dumnezeu din tufiş i-a spus: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov." [Ieşirea 3:6, NIV] Apoi, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-şi scoată încălţările, deoarece pământul de acolo era sfânt.

Apoi, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să vorbească cu faraonul, pentru că El "a auzit strigătele poporului". [Ieşirea 3:7] Dumnzeu a promis că israeliţii, pe atunci scalvii lui faraon, vor trăi într-o ţară în care "va curge lapte şi miere". [Ieşirea 3:9] Atunci când Moise a avut dubii că va fi crezut, Dumnzeu i-a dat lui Moise trei "semne": toiagul său s-a făcut un şarpe, mâna sa s-a umplut de lepră (şi s-a vindecat) iar lui Moise i-a spus că dacă acestea nu vor fi de ajuns, el va putea preface apa în sânge. Apoi Dumnezeu a adăugat că "El va fi cu acesta" (Moise), ceea ce l-a încurajat să ceară eliberarea israeliţilor.

Egeria, o pelerină din Spania din secolul al IV-lea, a relatat următoarele despre această mănăstire:

"A trebuit să intrăm adânc în valea în care există multe chilii de pustnici şi un altar la locul Tufişului. Tufişul este verde până în zilele noastre. Aceste este Tufişul despre care am vorbit mai înainte, cel din care Dumnzeu i-a vorbit lui Moise din flăcările focului. Tufişul este într-o grădină foarte frumoasă în faţa bisericii." (vezi Călătoriile Egeriei, ed. John Wilkinson (ISBN 0856687103)

Capela Tufişului Arzând are hramul Buneivestiri a Maicii Domnului. Acest lucru este reprezentat printr-o icoană a "Fecioarei Tufişului Arzând," care o prezintă pe Maica Domnului aşezată în Tufişul Arzând şi tinându-L pe Fiul ei, cu Moise închinându-se desculţ în stânga. O cruce de mozaic din secolul al X-lea decorează absida capelei.

Sfântul altar la capelei nu stă pe rămăşiţele sfinte ale mucenicilor, ca de obicei, ci pe rădăcinile Tufişului Arzând. Tufişul prosperă la câţiva metri de capelă, unde a fost transplantat pentru a se putea construi altarul pe rădăcinile sale. Se spune că acesta este singurul tufiş de felul lui care creşte în Peninsula Sinai şi că orice încercare de sădire a unei ramuri a sale în altă parte a eşuat.

Pelerinii intră în capelă desculţi, în amintirea poruncii Domnului către Moise: "Scote-ţi încălţările din picioare pentru că locul pe care calci este loc sfânt."

Bazilica Schimbării la Faţă şi Sfânta Liturghie

Bazilica Schimbării la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare clădire de slujire din întreaga mănăstire şi, astfel, centrul vieţii sale monahale, unde se slujeşte Sfânta Liturghie în principal. Fiind construită din ordinul Împăratului Sfântul Iustinian, uşile de lemn ale acesteia se numesc "Uşile lui Iustinian". Absida sa este decorată cu un uriaş mozaic care îl reprezintă pe Iisus Hristos în timpul slăvitei Sale Schimbări la Faţă, însoţit de cei doi profeţi şi cei trei ucenici prezenţi acolo. Pe iconostas, Bunavestire nu este reprezentată pe uşile împărăteşti şi, de asemenea, lipseşte reprezentarea celor patru evanghelişti. În schimb, este reprezentată Maica Domnului pe partea stângă a uşii. În plus, iconostasul mai cuprinde reprezentări de mucenici, icoana Sfântului Ioan Botezătorul cu capul său tăiat şi a Sfintei Ecaterina din Alexandria însoţită de o roată, ale cărei moaşte sunt cinstite în bazilică.

Pelerinii pot participa la slujbe, în special de la ora 6 a.m., 9 a.m. şi 5 p.m. Sfânta Liturghie se slujeşte de la ora 6 a.m. Limba folosită la slujire este greaca.

Izvoare

Alte imagini de la Sfânta Ecaterina

Legături externe