Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Râșca

252 de octeți adăugați, 6 aprilie 2017 18:41
m
Fotogalerie
[[Imagine:Rasca-fresce-exterioare.JPG|thumb|300px|right|Biserica Mănăstirii RâşcaRâșca]]'''Mănăstirea RâşcaRâșca''' este o mănăstire de călugări amplasată în satul Râşca Râșca (din judeţul județul Suceava), la o distanţă distanță de circa 15 kilometri de oraşul orașul Fălticeni. Aici se ajunge de pe Drumul Naţional Național Roman-Fălticeni, urmând drumul din partea stânga din dreptul comunei Vadu Moldovei şi și trecând apoi prin satele Bogdăneşti şi RâşcaBogdănești și Râșca.
Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a pârăului RâşcaRâșca, afluent al râului Moldova.
==Istoricul fondării==
Mănăstirea Râşca Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcţiiconstrucții. Ea îşi își trage originea în [[Mănăstirea BogdăneştiBogdănești]], care fusese zidită în jurul anului 1363 de către domnitorul [[Bogdan I al Moldovei]] (1359-1365). Distrusă din temelie de către turci şi și tătari, ea nu a mai putu fi reconstruită, aşa așa că domnitorul Petru Rareş Rareș a luat hotărârea să construiască în apropiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obşte obște de la BogdăneştiBogdănești.
În anul 1542, după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, la îndemnul episcopului de Roman, PS [[Macarie]] (cronicarul), domnitorul voievodul [[Petru RareşRareș]] (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obişnuit obișnuit al epocii, o biserică de dimensiuni modeste cu hramul Sf. Nicolae. Biserica a fost împodobită însă, ca pe una din ctitoriile sale, cu picturi în frescă. Mănăstirea este prădată de tătari în 1574.
După mai bine de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Ţării Țării de Jos, Costea Băcioc şi soţia și soția sa, Candachia, au adăugat vechii biserici (după cum stă scris în inscripţia inscripția pusă de el deasupra intrării sudice) un pridvor masiv care a dublat aproape dimensiunile clădirii. Interiorul noii construcţii construcții a fost împărţit împărțit prin două arcuri transversale, însoţite însoțite de un brâu răsucit, în travee, deasupra celei mai largi, înălţânduînălțându-se, prin mijlocirea unui rând de arcuri oblice, cea de-a doua turlă a bisericii. Cu prilejul acestor lucrări de extindere, a fost refăcută probabil şi și turla veche a naosului, schimbându-se radical înfăţişarea înfățișarea biserici lui Petru RareşRareș.
Iniţial Inițial o ctitorie domnească de proporţii proporții modeste, mănăstirea s-a dezvoltat ulterior, devenind una dintre cele mai reprezentative aşezări așezări monahale din trecutul Moldovei. Ea a fost prădată cumplit de tătari la începutul secolului al XVIII-lea, începând să decadă şi și să devină pustie.
În perioada stăreţiei stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea începe să se refacă treptat, biserica este reparată în anul 1766, dar nemaireuşind nemaireușind să-şi și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată şi și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstireşti mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril reface chiliile mănăstireştimănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie zideşte zidește un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi.
Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, „când numai zidul au rămas”. Pe vremea mitropolitului [[Veniamin Costachi]] (1803-1842), stareţ stareț fiind arhimandritul Isaia (1821-1842), în anul 1827, după cum arată şi inscripţia și inscripția pusă atunci, s-au executat numeroase lucrări de renovare a bisericii. A fost dărâmat zidul despărţitor despărțitor dintre pronaos şi și naos, ferestrele au fost lărgite fiind întărite cu gratii, intrarea sudică în pridvorul construit de Costea Băcioc a fost zidită, creându-se în schimb alta nouă pe latura vestică, iar vechea pictură a bisericii a fost refăcută. Totodată, s-a ridicat un pridvor mai mic lângă zidul vestic al bisericii şi și un proscomidiar la nordul altarului, iar între cele două turle vechi a fost construită o a treia, din lemn. Aceste din urmă adaosuri au fost înlăturate cu prilejul lucrărilor de restaurare a bisericii, care au urmat puternicului incendiu din 1921.
Tot în timpul egumenului Isaia s-au construit şi și actualele chilii de pe latura sudică şi și estică, lărgindu-se totodată şi și vechea trapeză din 1765.
Prin poziţia poziția ei retrasă, Mănăstirii Râşca Râșca i s-a dat şi destinaţia și destinația de a fi închisoare pentru călugării vagabonzi şi și îndeosebi pentru boierii răzvrătiţi răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei. Din ordinul domnitorului [[Mihail Sturdza]] (1834-1849), timp de şase șase luni, în anul 1844, a fost închis într-o încăpere din turnul clopotniţă clopotniță de la Râşca Râșca marele istoric şi și om de stat [[Mihail Kogălniceanu]] (1817-1891), surghiunit pentru vederile sale politice inovatoare. La 100 de ani de la moartea sa, la 20 iunie 1991, a fost amplasată o placă de marmură pe clădirea turnului-clopotniţă clopotniță care atestă acest fapt.
În perioada marelui război pentrui pentru întregirea neamului (1916-1918), călugării din această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniţilorrăniților, iar chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca "toţi toți în acel vremuri grele pentru ţarățară, ca buni români, să-şi și facă datoria" (după cum scrie pe o placă de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931).
În anul 1921 a avut loc un mare incendiu care a ars acoperişul acoperișul bisericii, casa de oaspeţi şi oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era ameninţată amenințată cu pustiirea. Din îndemnul şi stăruinţa și stăruința mitropolitului [[Pimen Georgescu]] al Moldovei (1909-1934), între anii 1923-1931, mănăstirea a fost refăcută prin munca şi și osârdia călugărilor, ajutaţi ajutați de popor şi și de autorităţiautorități, fiind terminată reconstrucţia reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreţiei stăreției arhimandritului Paisie Cozma. În memoria acestui eveniment a fost amplasată pe clădirea bisericii placa de marmură menţionată menționată anterior.
Noi lucrări de restaurare au avut loc la Mănăstirea Râşca Râșca între anii 1965-1968. Printre monahii care au vieuit viețuit aici menţionăm menționăm pe monahii [[Antonie (Plămădeală) al Ardealului|Antonie Plămădeală]] (viitor mitropolit al Ardealului) şi și [[Calinic Dumitriu]] (stareţ stareț al acestei mănăstiri între anii 1990-1991 şi și viitor episcop).
==Arhitectura complexului==
[[Image:Chilii-fortificate-rasca.JPG|thumb|350 px|right|Chilii fortificate.]]
Complexul mănăstiresc RâşcaRâșca, declarat monument UNESCO, este alcătuit din următoarele edificii:
* <u>Biserica "Sf. Nicolae"</u> - ctitorită în anul 1542 de către [[Petru RareşRareș]] în 1542 şi și extinsă în perioada 1611-1617 de către vornicul Costea Băcioc. Este de remarcat decoraţia pictuală decorația picturală a bisericii, datorită fidelităţii fidelității cu care pictorul din 1827 a reuşit reușit să reînnoiască pe alocuri modelel modelele originare. Reîntâlnim astfel, în cele trei registre ale absidei altarului, scene din viaţa viața ''Sfintei Fecioare Maria ''şi și ''Împărtăşirea Împărtășirea Apostolilor'', iar pe pereţii pereții naosului reprezentări din ''Viaţa şi Viața și Patimile Mântuitorului'' - ''Cina cea de taină'', ''Spălarea picioarelor'', ''Învierea lui Lazăr'', ''Iisus în faţa fața lui Pilat'', ''Batjocorirea lui Iisus'' şș.a.
Unele dintre picturi au fost lăsate cu vechea lor înfăţişareînfățișare, cum este cazul portetului ''Sfântului Nicolae'' din colţul colțul nord-estic al altarului şi și cu ''Înmulţirea Înmulțirea pâinilor'' din unghiul nord-estic al naosului. În aceeaşi situţie aceeași situație se află şi și pictura exterioară, unde cele două mari compoziţii compoziții de pe peretele sudic, ''Judecata de apoi'' şi și ''Scara Sfântului Ioan Climax'', amintesc maniera de tratare a acestor subiecte de către pictorii epocii lui Petru RareşRareș.
În pridvorul bisericii se află, sub ocniţa ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului [[Macarie]], cel care a înscris în file de letopiseţ letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, [[Petru RareşRareș]], precum şi și lespedea funerară a mamei lui [[Alexandru LăpuşneanuLăpușneanu]]. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiţieitradiției, din pronaosul bisericii.
* <u>Turnul-clopotniţăclopotniță</u> - cu două etaje, prezintă elemente arhitectonice care permit datarea lui, cu oarecare siguranţăsiguranță, în secolul al XVII-lea.* <u>Chiliile</u> - datează din secolul al XVIII-lea (cele mai vechi sunt cele de pe latura vestică), fiind construite pe la anul 1766 de către egumenul Calistru Ene. Între anii 1830-1840, sub egumenia arhimandritului Isaia s-au construit şi și actualele chilii de pe latura sudică şi și estică, lărgindu-se totodată şi și vechea <ref>sală de mese într-o mănăstire</ref>trapeză din 1765. * <u>Zidul de incintă</u> - este construit de către hatmanul Gavriil Coci, fratele lui [[Vasile Lupu]], fiind prevăzut cu turnuri la colţuricolțuri. El a fost reparat şi supraînălţatși supraînălțat, iar pe latura de nord refăcut din temelie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
==Fotogalerie==
<gallery>
Image:Intrare-rasca.JPG|Intrare RaşcaRâșcaImage:Rasca-pictura-exterioara.JPG|pictura exterioaraPictura exterioarăImage:Rasca-fresce-exterioare-flori.JPG|fresce Fresce exterioare , floriImage:Rasca-fresce-exterioare.JPG|fresce Fresce exterioareImage:Rasca.JPG|RâşcaRâșcaImage:Nicolae-ioan-gura-de-aur.JPG|Sfintii Sfinții Ierarhi [[Nicolae si al Mirelor|Nicolae]] și [[Ioan Gură de Aur]]Image:Ierarh-fragment-rasca.JPG|[[Ierarh]] , fragmentImage:Ierarh-efigie-rasca.JPG|Ierarh , efigie
Image:Grigorie-teologul-rasca.JPG|Sf. [[Grigorie Teologul]]
Image:Grigorie-teologul-chiril-alexandria-rasca.JPG|Grigorie Teologul si și [[Chiril al Alexandriei]]
Image:Fragment-ornament-rasca.JPG|Fragment ornament
Image:Diaconi-stefan-prohor-rasca.JPG|Diaconii Ştefan şi [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]] și [[Prohor]]Image:Chilii-fortificate-rasca.JPG|[[Chilie|Chilii ]] fortificateImage:Atanasie-cel-mare-nicolae-rasca.JPG|Sf. Ier. [[Atanasie cel Mare]] si și NicolaeImage:Chiril-al-alexandriei-rasca.JPG|Fresca sfSf. [[Chiril al Alexandriei]]
Image:Vasile-cel-mare-rasca.JPG|Fresca Sf. [[Vasile cel Mare]]
Image:Ornament-rasca.JPG|Ornament rascaRâșca
</gallery>
==Bibliografie==
* Narcis Creţulescu Crețulescu - ''Istoria Sfintei Mănăstiri RâşcaRâșca'' (1901);* Mitropolia Moldovei şi și Sucevei - ''Monumente istorice bisericeşti bisericești din Mitropolia Moldovei şi și Sucevei'' (Editura Mitropoliei Moldovei şi și Sucevei, IaşiIași, 1974).
== Legături externe ==
* [http://www.studentie.ro/MANASTIREA_BOGDANESTI-a1102-100846564.html Mănăstirea BogdăneştiBogdănești]
* [http://www.evenimentul.ro/articol/azil-in-loc-de.html Evenimentul, 11 iulie 2001 - ''Azil, în loc de chilii'']
* [http://www.ziua.net/display.php?data=2007-08-14&id=225189 Ziua, 14 august 2007 - "Râşca Râșca - o mănăstire ortodoxă a timpului nostru"]
== Sursă ==
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_R%C3%A2%C8%99ca#M.C4.83n.C4.83stirea_R.C3.A2.C8.99ca_.C3.AEn_literatura_rom.C3.A2n.C4.83 Wikipedia.ro - Mănăstirea Râșca]
[[Categorie:Mănăstiri din România|Râşca, Mănăstirea]][[Categorie:Mănăstiri|RâşcaRâșca, Mănăstirea]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare