Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Polovragi (județul Gorj)

33 de octeți adăugați, 4 iulie 2011 14:46
categorii - ordonare alfabetică; completări
'''Mănăstirea Polovragi''', cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este o [[mănăstire]] de maicii maici din [[Arhiepiscopia Craiovei]], monument arhitectonic din Ţara Românească de secol a secolului al XVII-lea.
==Amplasare==
==Istoric ==
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la [[18 ianuarie]] 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt locaș, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, așa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la [[6 iulie]] 1648 de către Matei Basarab, prin care voievodul îi confirma satul cu același nume dăruit de ctitor.
Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al sau său, mănăstirea este răscumpărată de domnitorul [[Constantin Brâncoveanu ]] în anul 1693 și făcută metoc al [[mănăstirea Horezu|mănăstirii Hurezi]]. În timpul lui s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii și clopotnița, precum și zidurile de cetate.
După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi.
==Bibliografie==
* Veniamin Nicolae, "''Ctitoriile lui [[Matei Basarab]]"'', Bucureşti, 1982.
==Surse==
 [[Categorie:Monahism]][[Categorie:Mănăstiri|Polovragi]][[Categorie:Mănăstiri din România|Polovragi]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare