Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări
Modificări
→Istoric
==Istoric ==
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi.
Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitorita fiind de Radul si Patru, fiii lui Danciul Zamona, mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânar. Timp de un secol si jumatate, documentele nu mai pomenesc nimic despre aceasta manastire. In anul 1645, satul Polovragi devine proprietatea logofatului Danciul Pîrîianul, fiul lui Hamza. El a zidit pe platoul Polovragilor un locas de cult pe temeliile celui existent deja, pentru odihna si reculegere sufleteasca iar in caz de pericol pentru refugiu si adapost. Prima atestare documentara a ei rezulta dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab, prin care voievodul ii confirma satul cu acelasi nume daruit de ctitor. Inchinata Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al sau manastirea este rascumparata de domnitorul Constantin Brâncoveanu in anul 1693 si facuta metoc al manastirii Hurez. In timpul lui s-a zugravit interiorul, s-a adaugat pridvorul in stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii si clopotnita, preccum si zidurile de cetate.
==Arhitectură==
