Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Istoric
Prima atestare documentară se referă la anul 1560, când Petru cel Tânăr (Domn al Țării Românești între 1559-1568, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna) începe ridicarea acestui sfânt lăcaș, cu hramul ''Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul''. Mai exact, la la 1 iulie 1564, Petru cel Tânăr întărea printr-un hrisov domnesc stăpânirea mănăstirii, încă în construcție, asupra unui loc din apropiere.<ref name=plumbuita>[https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/manastiri/manastirea-plumbuita Arhiepiscopia Bucureștilor: ''Mănăstirea Plumbuita''], accesat la 20 februarie 2020</ref>
Lucrările de construcție continuă și în timpul urmașului său la tron, Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577, cel care a ctitorit și [[Mănăstirea Radu Vodă]] din București),<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 80.</ref> dar În 1573, se înființează la Mănăstirea Plumbuita prima tiparniță din București, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea. Aceasta era a treia tiparniță înființată în Țara Românească, după cea a [[ieromonah]]ului Macarie, înființată în 1508 la [[Mănăstirea Dealu]] de [[Radu cel Mare]] și după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf [[diacon]]ul Coresi. Primele cărți tipărite la Plumbuita au fost un [[Tetraevangheliar]] și o [[Psaltire]]. Lucrările de construcție sunt terminate abia în timpul domniei lui Mihnea al II-lea ''Turcitul'' (1577-1583). În 1585, acesta din urmă închină așezământul [[Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos)|Mănăstirii Xiropotamu]], de la [[Muntele Athos]], printr-un hrisov emis la 21 octombrie din acel an, deschizând astfel lungul șir al [[egumen]]ilor greci a căror conducere lipsită de interes a influențat dramatic destinele ctitoriei, mănăstirea căzând în paragină, mai ales după evenimentele din 1595, când Sinan Pașa cucerește Bucureștiul, și după incendiul din 1614.<ref name=plumbuita/>
În anul 1647, biserica mănăstirii este rezidită din temelii din porunca lui [[Matei Basarab]],<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 148.</ref> după modelul ctitoriei lui [[Radu cel Mare]] de la [[Mănăstirea Dealu|Dealu]], pentru a comemora victoria din 20 octombrie 1632 asupra lui Radu Iliaș. Tot atunci, mănăstirea este întărită cu ziduri mari de apărare (domnii țărilor române, după acceptarea suzeranității otomane, nu mai aveau voie să ridice cetăți propriu-zise, dar le suplineau fortificând mănăstirile aflate în puncte strategice) și se construiește Casa Domnească, asemănătoare cu cea de la [[Mănăstirea Brebu]].<ref name=plumbuita/>
