Mănăstirea Plumbuita: Diferență între versiuni
(→Istoric) |
(→Istoric) |
||
| Linia 19: | Linia 19: | ||
== Istoric == | == Istoric == | ||
| − | Prima atestare documentară se referă la anul 1560, când Petru cel Tânăr (Domn al Țării Românești între 1559-1568, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna) începe ridicarea acestui sfânt lăcaș, cu hramul ''Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul''. Lucrările de construcție continuă și în timpul urmașului său la tron, Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577, cel care a ctitorit și [[Mănăstirea Radu Vodă]] din București),<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 80.</ref> dar sunt terminate abia în timpul domniei lui Mihnea al II-lea ''Turcitul'' (1577-1583). În 1585, acesta din urmă închină așezământul [[Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos)|Mănăstirii Xiropotamu]], de la [[Muntele Athos]]. | + | Prima atestare documentară se referă la anul 1560, când Petru cel Tânăr (Domn al Țării Românești între 1559-1568, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna) începe ridicarea acestui sfânt lăcaș, cu hramul ''Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul''. Mai exact, la la 1 iulie 1564, Petru cel Tânăr întărea printr-un hrisov domnesc stăpânirea mănăstirii, încă în construcție, asupra unui loc din apropiere. |
| + | |||
| + | Lucrările de construcție continuă și în timpul urmașului său la tron, Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577, cel care a ctitorit și [[Mănăstirea Radu Vodă]] din București),<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 80.</ref> dar sunt terminate abia în timpul domniei lui Mihnea al II-lea ''Turcitul'' (1577-1583). În 1585, acesta din urmă închină așezământul [[Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos)|Mănăstirii Xiropotamu]], de la [[Muntele Athos]]. | ||
== Arhitectură == | == Arhitectură == | ||
Versiunea de la data 20 februarie 2020 09:47
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
| Mănăstirea Plumbuita | |
| |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia Bucureștilor |
| Tip | călugări |
| Înființată | 1560 |
| Ctitori | Petru cel Tânăr Matei Basarab |
| Stareț | Protosinghel Justin Bulimar |
| Mărime aprox. | 20 călugări |
| Localizare |  BucureștiStr. Plumbuita nr. 58, Sectorul 2 |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) |
| Site web oficial | http://manastirea-plumbuita.ro/ |
Mănăstirea Plumbuita, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, este o veche mănăstire ortodoxă din România. Este situată în cartierul Colentina din București, pe un mic deal de pe malul drept al râului Colentina. A fost ctitorită de voievodul Petru cel Tânăr (1559-1568), în 1560, apoi refăcută din temelii de către Matei Basarab, Domn al Țării Românești (1632-1654), în 1647.
Este inclusă, în ansamblul ei, în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare B-II-a-A-19419.[1]
Cuprins
Istoric
Prima atestare documentară se referă la anul 1560, când Petru cel Tânăr (Domn al Țării Românești între 1559-1568, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna) începe ridicarea acestui sfânt lăcaș, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Mai exact, la la 1 iulie 1564, Petru cel Tânăr întărea printr-un hrisov domnesc stăpânirea mănăstirii, încă în construcție, asupra unui loc din apropiere.
Lucrările de construcție continuă și în timpul urmașului său la tron, Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577, cel care a ctitorit și Mănăstirea Radu Vodă din București),[2] dar sunt terminate abia în timpul domniei lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583). În 1585, acesta din urmă închină așezământul Mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos.
Arhitectură
Mănăstirea Plumbuita în prezent
Note
- ↑ Ministerul Culturii. Lista monumentelor istorice 2015: București, p. 652, accesat la 15 februarie 2020
- ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești, 1908, p. 80.
Bibliografie
- Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
