Modificări

[[ImageImagine:Kyiv-PecherskLavra.jpg|right|thumb|250px|Lavra Pecerska]]

[[Cuvios]]ul [[Antonie al Peșterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii, pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este parte a a Peșterilor din Depărtare (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost săpate în stâncă noi [[Chilie|chilii]]. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie s-au aflat și Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de [[Schimonah|schimnic]], l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareț]]) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).

În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062-10741062–1074), a fost construită o clădire din lemn deasupra Peșterile de Departe, iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru rânduiala mănăstirii Peșterilor și a trimis un [[călugăr]] la Constantinopol ca să aducă o copie a acesteia. În acest timp, [[Mitropolit]]ul Gheorghe a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion, care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițată după aceste două copii.

[[File:02-Pecherska-Dormition-Cathedral-1.jpg|thumb|right|200px|Catedrala "Adormirea „Adormirea Maicii Domnului"Domnului”, Lavra Pecerska]]

Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917. Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat moaștele sfinților și obiectele artistice și cu valoare istorică ce aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Mai multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul de Viață și Slujire Religioasă al Lavrei, care includea și colecții din alte muzee din Kiev. După închiderea completă a mănăstirii în 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu-depozit, componentă al Muzeului Întregii Ucraine, constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere, colecția fiind închisă în 1934, când colecțiile au fost transferate către noile muzee din Kiev. Toate [[clopot]]ele mănăstirii au fost înlăturare de oficialitățile sovietice în 1931-19321931–1932.

Prin anii 1980, ateismul a început să slăbească, iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei, cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul rușilor]]. Lavra de Jos a fost restituită Bisericii Ortodoxe, iar viața monastică și spirituală a renăscut treptat. Călugări tineri s-au adăugat monahilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.

::Biserica Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700 - 17041700–1704

*ua: [http://www.lavra.kiev.ua/en/index.php Site-ul oficial al Lavrei Adormirii Kievo-Pecerska]*en: [http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm Enciclopedia Ucrainei]*en: [[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]]