Vizualizare sursă pentru „Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)”

[[Imagine:Kyiv-PecherskLavra.jpg|right|thumb|250px|Lavra Pecerska]]
'''Lavra Peșterilor din Kiev''' (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o [[mănăstire]] ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută și sub numele de '''Mănăstirea Peșterilor Kievului'''. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), [[mănăstire]]a a rămas un centru major al [[creștinism ortodox|creștinismului ortodox]] din lumea slavă. În plus, mănăstirea este reședința [[Mitropolit]]ului [[Onufrie (Berezovski) de Kiev]], [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Bisericii Ucrainei]] ([[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]]).

==Istoric==
[[File:05-Pecherska-Gate-to-the-NearCaves.jpg|thumb|right|200px|Peșterile Sf. Antonie (Peșterile de Aproape)]]
[[Cuvios]]ul [[Antonie al Peșterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii, pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este parte a  a Peșterilor din Depărtare (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost săpate în stâncă noi [[Chilie|chilii]]. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie s-au aflat și Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de [[Schimonah|schimnic]], l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareț]]) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).

În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062–1074), a fost construită o clădire din lemn deasupra Peșterile de Departe, iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru rânduiala mănăstirii Peșterilor și a trimis un [[călugăr]] la Constantinopol ca să aducă o copie a acesteia. În acest timp, [[Mitropolit]]ul Gheorghe a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion, care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițată după aceste două copii.

[[File:02-Pecherska-Dormition-Cathedral-1.jpg|thumb|right|200px|Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Lavra Pecerska]]
Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinții și boierii din Kiev, care au donat nu doar bani, ci și pământ și clădiri. În plus, mulți oameni educați din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios și cultural din Rusia Kieveană. Dintre acești [[călugăr]]i, doisprezece au devenit [[episcop]]i de-a lungul secolelor XII și XIII.

[[File:04-Pecherska-Church-of-the-FarCaves.jpg|thumb|right|200px|Intrarea în Peșterile Sf. Teodosie (Peșterile de Departe)]]
La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus, unde se găsește și [[Catedrală|Catedrala]] Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de retragere și de înmormântare pentru [[călugăr|frații]] din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape, urmat în 1074 de Teodosie, care a fost înmormântat în Peșterile de Departe. Potrivit tradiției, atât Sf. Antonie cât și Sf. Teodosie și-au cunoscut dinainte sfârșitul și s-au retras în peșteri, care s-au închis în urma lor, moaștele celor doi sfinți nefiind niciodată găsite, în ciuda strădaniilor monahilor.

În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raiduri importante au fost cele lansate în 1096 de cumani, în 1169 de Andrei Bogoliubov (Iubitorul de Dumnezeu) din Vladimir-Suzdal și în 1203 al Prințului Riurik Rostislavici. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduși de hanul Batu, au invadat Kievul, distrugând orașul și mănăstirea. În timpul ocupației tătare, călugării s-au mutat în peșteri și au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid, bisericile și clădirile au fost reconstruite, iar sistemul de peșteri și catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prințul Simeon Olelkovici, dar a fost iarăși distrusă de tătari în 1482.

Din această perioadă și până la sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puține documente și mărturii istorice, întrucât acestea au fost distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul al XVI-lea, s-au păstrat descrieri ale peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire făcute de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menționau lungimea peșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină și, de asemenea, amintesc de săvârșirea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea și-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de [[stavropighie]] a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]]. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de [[lavră]].

După [[Unirea de la Brest-Litovsk]] din 1596, aceia care au sprijinit unirea și au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocșii au câștigat și au păstrat controlul. Tiparnița Mănăstirii Peșterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înființată în mănăstire în 1615 de către [[Arhimandrit]]ul Elisei Pletenențki. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată și mărită de către [[Arhimandrit]]ul [[Petru Movilă]], devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înființat școala Mănăstirii Kievo-Pecerska, cu o programă de inspirație occidentală. În 1632, această școală a fost combinată cu Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un singur colegiu care mai târziu a devenit Academia Teologică Kieveană "Petru Movilă". În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar și-a păstrat statutul de stavropighie.

Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Biserica principală și tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca și arhivele. Reparațiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernul lui Petru I a interzis publicarea de cărți noi și a impus cenzura sinodală pentru orice publicație a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influența culturală a mănăstirii.

În această perioadă, lavra era foarte mare și acumulase numeroase bogății. Centrul mănăstirii era format din cele două labirinturi de peșteri, chilii, [[catacombe]] din care derivă și numele mănăstirii și în care au trăit și au fost înmormântați călugării. Dar lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei orașe, șapte orășele, aproximativ 200 de sate și cătune și aproape 70.000 de șerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, șase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină și aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naționalizate de guvernul rus în 1786, ceea ce a făcut mănăstirea dependentă de stat.

În aceeași perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii, abolind tradiția alegerii Sfatului bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev desemnează personal membrii Sfatului bătrânilor. În plus, mitropolitul devenea și [[arhimandrit]]ul mănăstirii, cu reședința în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea a început rusificarea mănăstirii.

[[File:01-Pecherska-Bell-Tower.jpg|thumb|right|150px|Clopotnița mare a Lavrei de Sus]]
La începutul secolului XX, înainte ca bolșevicii să preia puterea, Lavra Adormirii Kievo-Pecerska adăpostea peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre ale vieții monahale din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioși. Mănăstirea era renumită pentru [[moaște]]le multor sfinți monahi canonizați de mitropolitul Petru Movilă în 1643. 

Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917. Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat moaștele sfinților și obiectele artistice și cu valoare istorică ce aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Mai multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul de Viață și Slujire Religioasă al Lavrei, care includea și colecții din alte muzee din Kiev. După închiderea completă a mănăstirii în 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu-depozit, componentă al Muzeului Întregii Ucraine, constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere, colecția fiind închisă în 1934, când colecțiile au fost transferate către noile muzee din Kiev. Toate [[clopot]]ele mănăstirii au fost înlăturare de oficialitățile sovietice în 1931–1932.

[[File:02-Pecherska-Dormition-Cathedral-2.jpg|thumb|right|200px|Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Doar fragmente ale bisericii vechi s-au păstrat, biserica fiind reconstruită]]
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata sovietică, în fața avansului trupelor naziste, a minat Catedrala Sfintei Adormiri. Explozibilul a fost apoi detonat după ce naziștii au ocupat Kievul în [[3 noiembrie]] 1941, deteriorând grav catedrala. Clopotnița mare a mănăstirii, cea mai înaltă clădire din Kiev la acea vreme, a fost și ea afectată de suflul exploziei. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate și redenumite Rezervația Cultural Istorică a Peșterilor Kievului, adăpostind câteva muzee și instituții. De asemenea, a fost permisă până în 1961 redeschiderea aici a unei mănăstiri cu aproape o sută de călugări.

Prin anii 1980, ateismul a început să slăbească, iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei, cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul rușilor]]. Lavra de Jos a fost restituită Bisericii Ortodoxe, iar viața monastică și spirituală a renăscut treptat. Călugări tineri s-au adăugat monahilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.

Lavra de Sus, cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului a rămas în proprietatea statului și funcționează în continuare ca muzeu, în afara orelor în care în biserică au loc slujbe, mănăstirea având bisericile de aici doar în folosință.

==Bisericile Lavrei==
Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii, la care se adaugă mai multe alte biserici:
[[File:03-Pecherska-StsAnthony-and-Theodosius-Trapeza-Church.jpg|thumb|right|200px|Biserica Cuvioșilor Antonie și Teodosie (Biserica trapezei)]]
::Biserica Nașterii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
::Biserica Nașterii Maicii Domnului
::Biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Aproape)
::Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
::Biserica Sfintei Treimi
::Biserica Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700–1704
::Biserica Zămislirii Sfintei Ana
::Biserica Tuturor Sfinților
::Biserica Cuvioșilor Părinți Antonie și Teodosie
::Biserica Soborului Sfinților de la Pecerska
::Biserica Soborului Tuturor Sfinților

==Administrare==
[[File:06-Pecherska-Kiev-Theological-Academy.jpg|thumb|right|200px|Academia Teologică din Kiev]]
*Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului și Întregii Ucraine a fost arhimandrit și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, până la moartea sa (2014) și este îngropat lângă paraclisul universitar. 
*Înaltpreasfințitul Pavel, Arhiepiscop de Vișgorod și Vicar al Mitropoliei Kievului a devenit superiorul Lavrei din 1994.

De asemenea, Lavra este sediul [[Academia și Seminarul Teologic din Kiev|Academiei Teologice din Kiev]] care și-a reînceput activitatea în 1989.

==Legături externe==
*ua: [http://www.lavra.kiev.ua/ Site-ul oficial al Lavrei Adormirii Kievo-Pecerska]
*en: [http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm Enciclopedia Ucrainei]
*en: [[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]]

[[Categorie:Mănăstiri]]
[[Categorie:Ortodoxia în Rusia]] 
[[Categorie:Mănăstiri din Ucraina]]

[[en:Monastery of the Kiev Caves]]
[[fr:Laure des Grottes de Kiev]]