Mănăstirea Optina (Rusia)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 25 noiembrie 2013 08:23, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie)
Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Optina (ru. Optina Pustyn) este o mănăstire de călugări lângă Kozelsk care a fost cel mai important centru spiritual al Bisericii Rusiei din secolul al XIX-lea. Mănăstirea era faimoasă pentru mişcarea de reînnoire monastică din Rusia bazată pe tradiţia isihastă care în majoritatea teritoriilor ruseşti se pierduse în secolul al XVIII-lea.

Mănăstirea Optina din Rusia Centrală

Istoric

Nu este clar când a fost înfiinţată pustnicia. Optina ca mănăstire există cel puţin din secolul al XVI-lea. Mănăstirea este situată la aproximativ 80 de mile de Moscova. A căzut în dizgraţie în secolul al XVIII-lea datorită politicii anti-monastice a lui Petru I şi a Ecaterinei a II-a. În 1790, Mitropolitul Platon de Moscova a luat în grija sa restaurarea mănăstirii.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, monahismul rus a avut parte de o revigorare influenţată în mod hotărâtor de lucrările şi sfinţenia Părintelui Ieroschimonah Paisie Velicicovski, care au fost răspândite de numeroşii săi discipoli. La Optina, scrierile sale au găsit un "sediu central" de unde spiritualitatea exprimată prin tradiţia isihastă s-a răspândit în întreaga Rusie. O manifestare vizibilă a acestei spiritualităţi la Optina a fost exprimată prin seria de părinţi duhovniceşti îmbunătăţiţi, stareţi care au fost apoi călăuzitori pentru numeroşii pelerini care veneau la mănăstire pentru sfaturi de folos sufletesc de-a lungul secolului al XIX-lea.

Pe lângă consiliere, la iniţiativa Părintelui Macarie de la Optina, Mănăstirea a început să publice texte patristice, activitate a Bisericii care fusese în mod semnificativ redusă de reformele lui Petru I. În plus, Ieroschimonahul Macarie a început să editeze manuscrise ale traducerilor lui Paisie Velicicovski şi ale ucenicilor săi după texte patristice din limba greacă. Astfel a început un efort al călugărilor din Optina care a dus la publicarea a aproximativ 125 de cărţi în peste 225000 de copii ale lucrărilor Sfântului Isaac Sirul, Sfântului Simeon Noul Teolog, Sfântul Nil din Sora şi ale altora care au fost răspândite de-a lungul şi de-a latul Rusiei şi au fost o opoziţie la presa seculară care publica traduceri ale lucrărilor mistico-filozofice apusene.

Majoritatea clădirilor mănăstirii au fost construite în secolul al XIX-lea. A fost construită o clădire pentru stăreţie lângă mănăstire în 1821. Mulţimi uriaşe de creştini devotaţi mergeau la Optina, inclusiv notabilităţi cum ar fi Nikolai Gogal, Ivan Turgenev, Feodor Dostoyevsky, Vasily Zhukovsky, and Vasily Rozanov.

Revoluţia Bolşevică din 1917 a oprit lucrarea călugărilor. Mănăstirea a fost închisă şi comunitatea forţată să plece. O parte din călugări au putut să menţină mănăstirea în viaţă lucrând ca agricultori dar, în final, Părinţii au fost împrăştiaţi, au murit în exil, în închisori şi în lagăre de muncă sau au fost executaţi. Clădirile mănăstirii au început să se ruineze şi multe au fost demolate.

Odată cu perestroika şi legea politicilor ateiste a guvernului sovietic referitoare la Biserica Rusiei, Mănăstirea Optina a fost reînfiinţată în 1987. A fost una din primele mănăstiri restituite Bisericii. Acest eveniment a fost urmat de canonizarea soborului de la Optina în 1990 de către Sinodul Bisericii Rusiei din afara graniţelor şi în 1996 de către Patriarhia Moscovei.

Părintele Ambrozie este considerat prototipul Părintelui Zosima din romanul lui Dostoievski Fraţii Karamazov. El a adormit în 1891. Ieromonahul Isaac cel tânăr, ultimul stareţ de dinainte de revoluţia bolşevică a fost executat în 26 decembrie 1937, în Tula. Soborul Sfinţilor de la Optina este prăznuit în 11 octombrie.

Legături externe