Mănăstirea Optina (Rusia): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Stareții de la Optina)
(Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil)
(Stareții de la Optina)
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Mănăstirea Optina''' (ru. ''Optina Pustyn'') este o [[mănăstire]] de [[călugăr]]i lângă Kozelsk care a fost cel mai important centru spiritual al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Rusiei]] din secolul al XIX-lea. Mănăstirea era faimoasă pentru mișcarea de reînnoire [[monahism|monastică]] din Rusia bazată pe tradiția [[isihasm|isihastă]] care în majoritatea teritoriilor rusești se pierduse în secolul al XVIII-lea.
+
[[Image:06-tar270-optina-01.jpg|right|thumb|300px|Mănăstirea Optina din Rusia Centrală]]
[[Image:06-tar270-optina-01.jpg|right|thumb|375px|Mănăstirea Optina din Rusia Centrală]]
+
'''Mănăstirea Optina''' (în rusă Оптина пустынь,''Optina Pustîn'') este o [[mănăstire]] de [[călugăr]]i de lângă Kozelsk, care a fost cel mai important centru spiritual al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Rusiei]] din secolul al XIX-lea. Mănăstirea era faimoasă pentru mișcarea de reînnoire [[monahism|monastică]] din Rusia bazată pe tradiția [[isihasm|isihastă]] care în majoritatea teritoriilor rusești se pierduse în secolul al XVIII-lea.
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Nu este clar când a fost înființată pustnicia. Optina ca mănăstire există cel puțin din secolul al XVI-lea. Mănăstirea este situată la aproximativ 80 de mile de Moscova. A căzut în dizgrație în secolul al XVIII-lea datorită politicii anti-monastice a lui Petru I și a Ecaterinei a II-a. În 1790, [[Mitropolit]]ul [[Platon de Moscova]] a luat în grija sa restaurarea mănăstirii.
+
Nu este clar când a fost înființată pustnicia. Optina ca mănăstire există cel puțin din secolul al XVI-lea. Mănăstirea este situată la aproximativ 80 de mile de Moscova. A decăzut în secolul al XVIII-lea datorită politicii anti-monastice a lui Petru I și a Ecaterinei a II-a. În 1790, [[Mitropolit]]ul [[Platon de Moscova]] a luat în grija sa restaurarea mănăstirii.
  
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, monahismul rus a avut parte de o revigorare influențată în mod hotărâtor de lucrările și sfințenia Părintelui [[Ieroschimonah]] [[Paisie de la Neamț|Paisie Velicicovski]], care au fost răspândite de numeroșii săi discipoli. La Optina, scrierile sale au găsit un „sediu central” de unde spiritualitatea exprimată prin [[Isihasm|tradiția isihastă]] s-a răspândit în întreaga Rusie. O manifestare vizibilă a acestei spiritualități la Optina a fost exprimată prin seria de părinți duhovnicești îmbunătățiți, stareți care au fost apoi călăuzitori pentru numeroșii [[Pelerinaj|pelerini]] care veneau la mănăstire pentru sfaturi de folos sufletesc de-a lungul secolului al XIX-lea.
+
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, monahismul rus a avut parte de o revigorare influențată în mod hotărâtor de lucrările și sfințenia Părintelui [[Ieroschimonah]] [[Paisie de la Neamț|Paisie Velicicovski]], care au fost răspândite de numeroșii săi discipoli, printre care și cuviosul Leonid de la Optina. La Optina, scrierile sale au găsit un „sediu central” de unde spiritualitatea exprimată prin [[Isihasm|tradiția isihastă]] s-a răspândit în întreaga Rusie. O manifestare vizibilă a acestei spiritualități la Optina a fost exprimată prin seria de părinți duhovnicești îmbunătățiți, stareți care au fost apoi călăuzitori pentru numeroșii [[Pelerinaj|pelerini]] care veneau la mănăstire pentru sfaturi de folos sufletesc de-a lungul secolului al XIX-lea.
  
Pe lângă consiliere, la inițiativa Părintelui [[Macarie de la Optina]], Mănăstirea a început să publice texte patristice, activitate a Bisericii care fusese în mod semnificativ redusă de reformele lui Petru I. În plus, Ieroschimonahul Macarie a început să editeze manuscrise ale traducerilor lui Paisie Velicicovski și ale ucenicilor săi după texte patristice din limba greacă. Astfel a început un efort al călugărilor din Optina care a dus la publicarea a aproximativ 125 de cărți în peste 225000 de copii ale lucrărilor Sfântului [[Isaac Sirul]], Sfântului [[Simeon Noul Teolog]], Sfântul [[Nil Sorski|Nil din Sora]] și ale altora care au fost răspândite de-a lungul și de-a latul Rusiei și au fost o opoziție la presa seculară care publica traduceri ale lucrărilor mistico-filozofice apusene.
+
Pe lângă sfătuirea duhovnicească, la inițiativa Părintelui [[Macarie de la Optina]], Mănăstirea a început să publice texte patristice, activitate a Bisericii care fusese în mod semnificativ redusă de reformele lui Petru I. În plus, Ieroschimonahul Macarie a început să editeze manuscrise ale traducerilor lui Paisie Velicicovski și ale ucenicilor săi după texte patristice din limba greacă. Astfel a început un efort al călugărilor din Optina care a dus la publicarea a aproximativ 125 de cărți în peste 225000 de copii ale lucrărilor Sfântului [[Isaac Sirul]], Sfântului [[Simeon Noul Teolog]], Sfântul [[Nil Sorski|Nil din Sora]] și ale altora care au fost răspândite de-a lungul și de-a latul Rusiei, ca o opoziție la presa seculară care publica traduceri ale lucrărilor mistico-filozofice apusene.
 
+
[[Image:Optina Monastery.JPG|thumb|left|310px|Vedere de ansamblu a Mănăstirii Optina în prezent]]
Majoritatea clădirilor mănăstirii au fost construite în secolul al XIX-lea. A fost construită o clădire pentru stăreție lângă mănăstire în 1821. Mulțimi uriașe de creștini devotați mergeau la Optina, inclusiv notabilități cum ar fi Nikolai Gogol, Ivan Turgenev, Feodor Dostoyevsky, Vasily Zhukovsky și Vasily Rozanov.
+
Majoritatea clădirilor mănăstirii au fost construite în secolul al XIX-lea. În 1821, lângă mănăstire a fost construit pentru stareți și schimonahi un schit cu hramul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, lângă. Mulțimi uriașe de creștini devotați mergeau la Optina, inclusiv notabilități cum ar fi Nicolae Gogol, Ivan Turgheniev, Feodor Dostoevsk, Vasili Jukovski și Vasili Rozanov.
  
 
Revoluția Bolșevică din 1917 a oprit lucrarea călugărilor. Mănăstirea a fost închisă și comunitatea forțată să plece. O parte din călugări au putut să mențină mănăstirea în viață lucrând ca agricultori dar, în final, Părinții au fost împrăștiați, au murit în exil, în închisori și în lagăre de muncă sau au fost executați. Clădirile mănăstirii au început să se ruineze și multe au fost demolate.
 
Revoluția Bolșevică din 1917 a oprit lucrarea călugărilor. Mănăstirea a fost închisă și comunitatea forțată să plece. O parte din călugări au putut să mențină mănăstirea în viață lucrând ca agricultori dar, în final, Părinții au fost împrăștiați, au murit în exil, în închisori și în lagăre de muncă sau au fost executați. Clădirile mănăstirii au început să se ruineze și multe au fost demolate.
Linia 19: Linia 19:
 
==Stareții de la Optina==
 
==Stareții de la Optina==
 
*Leonid (Lev sau Leon): trecut la Domnul în 1841. Considerat refondatorul mănăstirii, aduce, după călătoriile sale în Țara Românească și Moldova tradiția pustnicească a sfântului [[Vasile de la Poiana Mărului]] și rânduiala monastică a sfântului Paisie Velicikovski.  
 
*Leonid (Lev sau Leon): trecut la Domnul în 1841. Considerat refondatorul mănăstirii, aduce, după călătoriile sale în Țara Românească și Moldova tradiția pustnicească a sfântului [[Vasile de la Poiana Mărului]] și rânduiala monastică a sfântului Paisie Velicikovski.  
*Macarie: trecut la Domnul în 1860.
+
*[[Macarie de la Optina|Macarie]]: trecut la Domnul în 1860.
 
*Moise:  trecut la Domnul în 1862.
 
*Moise:  trecut la Domnul în 1862.
 
*Antonie: trecut la Domnul în 1865.
 
*Antonie: trecut la Domnul în 1865.
 
*Ilarion: trecut la Domnul în 1873.
 
*Ilarion: trecut la Domnul în 1873.
*Ambrozie: După viața acestuia este inspirată figura părintelui Zosima din romanul ''Frații Karamazov'' al lui Feodor Dostoevski; trecut la Domnul în 1891.
+
*[[Ambrozie de la Optina|Ambrozie]]: După viața acestuia este inspirată figura părintelui Zosima din romanul ''Frații Karamazov'' al lui Feodor Dostoevski; trecut la Domnul în 1891.
 
*Anatolie: trecut la Domnul în 1894.
 
*Anatolie: trecut la Domnul în 1894.
 
*Isaac: trecut la Domnul în 1894.
 
*Isaac: trecut la Domnul în 1894.
 
*Iosif: trecut la Domnul în 1911.
 
*Iosif: trecut la Domnul în 1911.
*Varsanufie: trecut la Domnul în 1913.
+
*[[Varsanufie de la Optina|Varsanufie]]: trecut la Domnul în 1913.
 
*Anatolie cel Tânăr: trecut la Domnul în 1922.
 
*Anatolie cel Tânăr: trecut la Domnul în 1922.
 
*Nectarie: trecut la Domnul în1928.
 
*Nectarie: trecut la Domnul în1928.
Linia 34: Linia 34:
 
*Rafail Noul Mărturisitor, trecut la Domnul în 1957.
 
*Rafail Noul Mărturisitor, trecut la Domnul în 1957.
  
Sfinții stareți de la Optina au fost canonizați de [[ROCOR|Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor]] în 1990 și de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] în 1996. Sinaxa sfinților stareți de la Optina se face pe 10/25 octombrie.  
+
Sinaxa sfinților stareți de la Optina se face pe [[11 octombrie]]. Sfinții stareți de la Optina au fost canonizați de [[ROCOR|Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor]] în 1990 și de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] în iulie 1996, dar confirmarea sărbătorii pentru toată Biserica rusă și canonizarea unora dintre stareți nu are loc decât în august 2000.
  
 
==Noii mucenici de la Optina==
 
==Noii mucenici de la Optina==
În 1993 trei viețuitori ai mănăstirii au fost uciși cu brutalitate de un satanist în noaptea de Paști: ieromonahul Vasile Rosliakov, monahul Ferapont Pușkariov și monahul Trofim Tatarinov. Sunt cunoscuți ca Noii Mucenici de la Optina, moaștele acestora păstrându-se într-o capelă din incinta mănăstirii.
+
În 1993 trei viețuitori ai mănăstirii au fost uciși cu brutalitate de un satanist în noaptea de Paști: ieromonahul Vasile Rosliakov, monahul Ferapont Pușkariov și monahul Trofim Tatarinov. Sunt cunoscuți ca Noii Mucenici de la Optina, moaștele acestora păstrându-se  
 +
într-o capelă din incinta mănăstirii.
 +
 
 +
==Bisericile mănăstirii==
 +
*Biserica principală, cu hramul Intrării in Biserică a Maicii Domnului, construită între anii 1750–1771, adăpostește moaștele cuvioșilor Ambrozie și Nectarie de la Optina. Biserica are trei altare: al Intrării în Biserică, al cuviosului Ambrozie și al Sfântului Nicolae. Aici se mai cinstește cu deosebire icoana Maicii Domnului din Kazan.
 +
*Biserica închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan, construită în 1811 și reconstruită în 1996 are tot trei altare: cel central, închinat icoanei Maicii Domnului din Kazan și două altare laterale, închinate Sf. Mucenici Gheorghe și Teodor Stratilat și respectiv Înălțării Sfintei Cruci. Biserica adăpostește moaștele cuvioșilor Moise, Antonie și Isaac cel Bătrân. Aceasta este cea mai mare dintre bisericile mănăstirii.
 +
*Biserica închinată Maicii Domnului din Vladimir, reconstruită în 1998 pe locul unei biserici complet ruinate. Biserica are un singur altar și adăpostește moaștele cuvioșilor Lev, Macarie, Ilarion, Anatolie Zerțalov, Varsanufie, Anatolie Potapov și Iosif.
 +
*Biserica cu hramul Schimbarea la Față a fost construită în anul 2007, adăpostește moaștele cuviosului Rafail Șeicenko Mărturisitorul.
 +
 
 +
Aceste patru biserici sunt in permanență deschise credincioșilor.
 +
 
 +
Mănăstirea cuprinde însă și alte biserici:
 +
*capela care adăpostește moaștele Noilor Mucenici de la Optina uciși în 1993,  construită în anul 2008, este situată în incinta mănăstirii, în cimitir.
 +
*Biserica închinată Sf. Marcu Egipteanul, aflată în curs de restaurare.
 +
*Biserica închinată icoanei Maicii Domnului "Sporitoarea roadelor", construită în anul 2000 se află pe teritoriul gospodăriei anexe a mănăstirii. Aici se citește neîncetat Psaltirea.
 +
*Biserica mobilă închinată icoanei Maicii Domnului,  "Izvorul Tămăduirii", construită în 2006 pentru perioada lucrărilor agricole. Iarna este așezată pe teritoriul gospodăriei anexe a mănăstirii.
 +
*Biserica închinată cuviosului Ilarion cel Mare este situată în afara zidurilor mănăstirii, lipită de arhondaric și de trapeză, slujind nevoilor pelerinilor.
 +
 
 +
*Biserica Sf. Ioan Botezătorul, aflată pe teritoriul schitului omonim, construită în 1825, unde se slujește după rânduiala schimnicească. Aici mirenii au acces doar de 4 ori pe an: în zilele Nașterii, Soborului și Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul și în lumea din Săptămâna Luminată.
 +
* Biserica închinată sfinților Lev Katanski și Ioan Rîlski, situată pe teritoriul schitului Sf. Ioan Botezătorul slujește actualmente drept arhondaric. În subsolul clădirii au loc lucrări de restaurare a unei biserici închinate Sf. Arhanghel Mihail.
 +
 
 +
*Biserica cu hramul Tuturor Sfinților, din fostul cimitir al mănăstirii, situat în afara teritoriului acesteia, se află în curs de restaurare.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea curentă din 1 aprilie 2022 12:20

Mănăstirea Optina din Rusia Centrală

Mănăstirea Optina (în rusă Оптина пустынь,Optina Pustîn) este o mănăstire de călugări de lângă Kozelsk, care a fost cel mai important centru spiritual al Bisericii Rusiei din secolul al XIX-lea. Mănăstirea era faimoasă pentru mișcarea de reînnoire monastică din Rusia bazată pe tradiția isihastă care în majoritatea teritoriilor rusești se pierduse în secolul al XVIII-lea.

Istoric

Nu este clar când a fost înființată pustnicia. Optina ca mănăstire există cel puțin din secolul al XVI-lea. Mănăstirea este situată la aproximativ 80 de mile de Moscova. A decăzut în secolul al XVIII-lea datorită politicii anti-monastice a lui Petru I și a Ecaterinei a II-a. În 1790, Mitropolitul Platon de Moscova a luat în grija sa restaurarea mănăstirii.

Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, monahismul rus a avut parte de o revigorare influențată în mod hotărâtor de lucrările și sfințenia Părintelui Ieroschimonah Paisie Velicicovski, care au fost răspândite de numeroșii săi discipoli, printre care și cuviosul Leonid de la Optina. La Optina, scrierile sale au găsit un „sediu central” de unde spiritualitatea exprimată prin tradiția isihastă s-a răspândit în întreaga Rusie. O manifestare vizibilă a acestei spiritualități la Optina a fost exprimată prin seria de părinți duhovnicești îmbunătățiți, stareți care au fost apoi călăuzitori pentru numeroșii pelerini care veneau la mănăstire pentru sfaturi de folos sufletesc de-a lungul secolului al XIX-lea.

Pe lângă sfătuirea duhovnicească, la inițiativa Părintelui Macarie de la Optina, Mănăstirea a început să publice texte patristice, activitate a Bisericii care fusese în mod semnificativ redusă de reformele lui Petru I. În plus, Ieroschimonahul Macarie a început să editeze manuscrise ale traducerilor lui Paisie Velicicovski și ale ucenicilor săi după texte patristice din limba greacă. Astfel a început un efort al călugărilor din Optina care a dus la publicarea a aproximativ 125 de cărți în peste 225000 de copii ale lucrărilor Sfântului Isaac Sirul, Sfântului Simeon Noul Teolog, Sfântul Nil din Sora și ale altora care au fost răspândite de-a lungul și de-a latul Rusiei, ca o opoziție la presa seculară care publica traduceri ale lucrărilor mistico-filozofice apusene.

Vedere de ansamblu a Mănăstirii Optina în prezent

Majoritatea clădirilor mănăstirii au fost construite în secolul al XIX-lea. În 1821, lângă mănăstire a fost construit pentru stareți și schimonahi un schit cu hramul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, lângă. Mulțimi uriașe de creștini devotați mergeau la Optina, inclusiv notabilități cum ar fi Nicolae Gogol, Ivan Turgheniev, Feodor Dostoevsk, Vasili Jukovski și Vasili Rozanov.

Revoluția Bolșevică din 1917 a oprit lucrarea călugărilor. Mănăstirea a fost închisă și comunitatea forțată să plece. O parte din călugări au putut să mențină mănăstirea în viață lucrând ca agricultori dar, în final, Părinții au fost împrăștiați, au murit în exil, în închisori și în lagăre de muncă sau au fost executați. Clădirile mănăstirii au început să se ruineze și multe au fost demolate.

Odată cu perestroika și legea politicilor ateiste a guvernului sovietic referitoare la Biserica Rusiei, Mănăstirea Optina a fost reînființată în 1987. A fost una din primele mănăstiri restituite Bisericii. Acest eveniment a fost urmat de canonizarea soborului de la Optina în 1990 de către Sinodul Bisericii Rusiei din afara granițelor și în 1996 de către Patriarhia Moscovei.

Părintele Ambrozie este considerat prototipul Părintelui Zosima din romanul lui Dostoievski Frații Karamazov. El a adormit în 1891. Ieromonahul Isaac cel tânăr, ultimul stareț de dinainte de revoluția bolșevică a fost executat la 26 decembrie 1937, în Tula. Soborul Sfinților de la Optina este prăznuit la 11 octombrie.

Stareții de la Optina

  • Leonid (Lev sau Leon): trecut la Domnul în 1841. Considerat refondatorul mănăstirii, aduce, după călătoriile sale în Țara Românească și Moldova tradiția pustnicească a sfântului Vasile de la Poiana Mărului și rânduiala monastică a sfântului Paisie Velicikovski.
  • Macarie: trecut la Domnul în 1860.
  • Moise: trecut la Domnul în 1862.
  • Antonie: trecut la Domnul în 1865.
  • Ilarion: trecut la Domnul în 1873.
  • Ambrozie: După viața acestuia este inspirată figura părintelui Zosima din romanul Frații Karamazov al lui Feodor Dostoevski; trecut la Domnul în 1891.
  • Anatolie: trecut la Domnul în 1894.
  • Isaac: trecut la Domnul în 1894.
  • Iosif: trecut la Domnul în 1911.
  • Varsanufie: trecut la Domnul în 1913.
  • Anatolie cel Tânăr: trecut la Domnul în 1922.
  • Nectarie: trecut la Domnul în1928.
  • Nikon Mărturisitorul: trecut la Domnul în 1931.
  • Ieromonahul Isaac cel Tânăr: trecut la Domnul pe 26 decembrie 1937, la Tula, executat de bolșevici.
  • Rafail Noul Mărturisitor, trecut la Domnul în 1957.

Sinaxa sfinților stareți de la Optina se face pe 11 octombrie. Sfinții stareți de la Optina au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor în 1990 și de Biserica Ortodoxă Rusă în iulie 1996, dar confirmarea sărbătorii pentru toată Biserica rusă și canonizarea unora dintre stareți nu are loc decât în august 2000.

Noii mucenici de la Optina

În 1993 trei viețuitori ai mănăstirii au fost uciși cu brutalitate de un satanist în noaptea de Paști: ieromonahul Vasile Rosliakov, monahul Ferapont Pușkariov și monahul Trofim Tatarinov. Sunt cunoscuți ca Noii Mucenici de la Optina, moaștele acestora păstrându-se într-o capelă din incinta mănăstirii.

Bisericile mănăstirii

  • Biserica principală, cu hramul Intrării in Biserică a Maicii Domnului, construită între anii 1750–1771, adăpostește moaștele cuvioșilor Ambrozie și Nectarie de la Optina. Biserica are trei altare: al Intrării în Biserică, al cuviosului Ambrozie și al Sfântului Nicolae. Aici se mai cinstește cu deosebire icoana Maicii Domnului din Kazan.
  • Biserica închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan, construită în 1811 și reconstruită în 1996 are tot trei altare: cel central, închinat icoanei Maicii Domnului din Kazan și două altare laterale, închinate Sf. Mucenici Gheorghe și Teodor Stratilat și respectiv Înălțării Sfintei Cruci. Biserica adăpostește moaștele cuvioșilor Moise, Antonie și Isaac cel Bătrân. Aceasta este cea mai mare dintre bisericile mănăstirii.
  • Biserica închinată Maicii Domnului din Vladimir, reconstruită în 1998 pe locul unei biserici complet ruinate. Biserica are un singur altar și adăpostește moaștele cuvioșilor Lev, Macarie, Ilarion, Anatolie Zerțalov, Varsanufie, Anatolie Potapov și Iosif.
  • Biserica cu hramul Schimbarea la Față a fost construită în anul 2007, adăpostește moaștele cuviosului Rafail Șeicenko Mărturisitorul.

Aceste patru biserici sunt in permanență deschise credincioșilor.

Mănăstirea cuprinde însă și alte biserici:

  • capela care adăpostește moaștele Noilor Mucenici de la Optina uciși în 1993, construită în anul 2008, este situată în incinta mănăstirii, în cimitir.
  • Biserica închinată Sf. Marcu Egipteanul, aflată în curs de restaurare.
  • Biserica închinată icoanei Maicii Domnului "Sporitoarea roadelor", construită în anul 2000 se află pe teritoriul gospodăriei anexe a mănăstirii. Aici se citește neîncetat Psaltirea.
  • Biserica mobilă închinată icoanei Maicii Domnului, "Izvorul Tămăduirii", construită în 2006 pentru perioada lucrărilor agricole. Iarna este așezată pe teritoriul gospodăriei anexe a mănăstirii.
  • Biserica închinată cuviosului Ilarion cel Mare este situată în afara zidurilor mănăstirii, lipită de arhondaric și de trapeză, slujind nevoilor pelerinilor.
  • Biserica Sf. Ioan Botezătorul, aflată pe teritoriul schitului omonim, construită în 1825, unde se slujește după rânduiala schimnicească. Aici mirenii au acces doar de 4 ori pe an: în zilele Nașterii, Soborului și Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul și în lumea din Săptămâna Luminată.
  • Biserica închinată sfinților Lev Katanski și Ioan Rîlski, situată pe teritoriul schitului Sf. Ioan Botezătorul slujește actualmente drept arhondaric. În subsolul clădirii au loc lucrări de restaurare a unei biserici închinate Sf. Arhanghel Mihail.
  • Biserica cu hramul Tuturor Sfinților, din fostul cimitir al mănăstirii, situat în afara teritoriului acesteia, se află în curs de restaurare.

Legături externe