Mănăstirea Neamț: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg. int.)
m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
Linia 2: Linia 2:
 
|nume=Mănăstirea Neamț
 
|nume=Mănăstirea Neamț
 
|Imagine=[[Imagine:Biserica_Manastirii_Neamt.jpg|280 px|Mănăstirea Neamț]]
 
|Imagine=[[Imagine:Biserica_Manastirii_Neamt.jpg|280 px|Mănăstirea Neamț]]
|jurisdicţie=[[Mitropolia Moldovei şi Bucovinei]]
+
|jurisdicţie=[[Mitropolia Moldovei și Bucovinei]]
 
|tip=călugări
 
|tip=călugări
 
|înfiinţată=secolul XIV
 
|înfiinţată=secolul XIV
|ctitor=Petru Mușat<br>[[Ștefan cel Mare]]
+
|ctitor=Petru Mușat<br>[[Ștefan cel Mare și Sfânt]]
 
|stareţ=[[Arhimandrit]] Benedict Sauciuc
 
|stareţ=[[Arhimandrit]] Benedict Sauciuc
 
|mărime aprox= 100 de viețuitori
 
|mărime aprox= 100 de viețuitori
Linia 13: Linia 13:
 
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
 
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
 
|schituri= Schitul Vovidenia<br>Schitul Braniște<br>Schitul Pocrov<br>Schitul Icoana Veche<br>Schitul Icoana Nouă<br>Schitul Cărbuna
 
|schituri= Schitul Vovidenia<br>Schitul Braniște<br>Schitul Pocrov<br>Schitul Icoana Veche<br>Schitul Icoana Nouă<br>Schitul Cărbuna
|hramuri=[[Înălţarea Domnului]]<br>
+
|hramuri=[[Înălțarea Domnului]]<br>
 
[[Paisie de la Neamț|Sf. Cuvios Paisie de la Neamț]]
 
[[Paisie de la Neamț|Sf. Cuvios Paisie de la Neamț]]
 
|site=http://neamt.mmb.ro
 
|site=http://neamt.mmb.ro
 
|}}
 
|}}
  
'''Mănăstirea Neamț''' este o [[mănăstire]] ortodoxă de [[călugăr]]i situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, judeţul Neamț, România. Este o [[ctitor]]ie a voievodului Petru Mușat (1375-1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova<ref name="manastiriortodoxe">[http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia_Iasilor&j=Neamt&id=165 Patriarhia Română - Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț], accesat 18 septembrie 2014</ref>, supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”<ref name="crestinortodox">[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-neamt-67899.html CrestinOrtodox.ro: Mănăstirea Neamț, de Teodor Danalache], accesat 18 septembrie 2014</ref>.<br>
+
'''Mănăstirea Neamț''' este o [[mănăstire]] ortodoxă de [[călugăr]]i situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, județul Neamț, România. Este o [[ctitor]]ie a voievodului Petru Mușat (1375–1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova<ref name="manastiriortodoxe">[http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia_Iasilor&j=Neamt&id=165 Patriarhia Română Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț], accesat 2 august 2017</ref>, supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”<ref name="crestinortodox">[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-neamt-67899.html CrestinOrtodox.ro: Mănăstirea Neamț, de Teodor Danalache], accesat 2 august 2017</ref>.<br>
Mănăstirea Neamț este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''NT-II-a-A-10629''.<ref>[http://www.inmi.ro/lmi/neamt.pdf Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.]</ref>
+
Mănăstirea Neamț este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''NT-II-a-A-10629''.<ref>[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-NT.pdf Lista monumentelor istorice 2010 din județul Neamț publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 670 bis/1.X.2010.]</ref>
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Primul [[ctitor]] al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375-1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908, p. 30.</ref>
+
Primul [[ctitor]] al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 30.</ref>
  
Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui [[Alexandru cel Bun]], de către Iosif Mușat, primul [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.<ref name="mmb">[http://neamt.mmb.ro/istoric.html Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Neamț, istoric]</ref>
+
Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui [[Alexandru cel Bun]], de către Iosif Mușat, primul [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.<ref name="mmb">[https://neamt.mmb.ro/istoria-manastirii-neamt Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Neamț, istoric]</ref>
  
Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu [[Chilie|chilii]], diferite clădiri, turnuri și ziduri de aparare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent [[Clopotniță|turnul clopotniță]], străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.<ref name="mmb"/>
+
Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu [[Chilie|chilii]], diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent [[Clopotniță|turnul clopotniță]], străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.<ref name="mmb"/>
  
Actuala biserică a mănăstirii, având hramul [[Înălțarea Domnului]], a fost zidită de [[Ștefan cel Mare]] în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în [[pridvor]] se află [[pisanie|pisania bisericii]], cu următorul conținut<ref name="manastiriortodoxe"/>:
+
Actuala biserică a mănăstirii, având hramul [[Înălțarea Domnului]], a fost zidită de [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în [[pridvor]] se află [[pisanie|pisania bisericii]], cu următorul conținut<ref name="manastiriortodoxe"/>:
:''Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ştefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605<ref>De la facerea lumii, deci anul 1497 d.Hr.</ref>, iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.''
+
:''Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605<ref>De la facerea lumii, deci anul 1497 d.Hr.</ref>, iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.''
  
Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un [[clopot]] mare (în 1485) și cu un [[panaghiar]] (în 1502).
+
Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un [[clopot]] mare (în 1485) și cu un [[Icoanele Maicii Domnului|panaghiar]] (în 1502).
  
 
De Mănăstirea Neamț este legat și numele [[Cuvios]]ului [[Paisie de la Neamț|Paisie Velicicovschi]], cel numit ulterior Sf. [[Paisie de la Neamț]], [[Praznic|prăznuit]] la [[15 noiembrie]]. Timp de cincisprezece ani, cât a fost [[stareț]] al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al [[monahism]]ului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea [[Filocalia|Filocaliei]].  
 
De Mănăstirea Neamț este legat și numele [[Cuvios]]ului [[Paisie de la Neamț|Paisie Velicicovschi]], cel numit ulterior Sf. [[Paisie de la Neamț]], [[Praznic|prăznuit]] la [[15 noiembrie]]. Timp de cincisprezece ani, cât a fost [[stareț]] al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al [[monahism]]ului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea [[Filocalia|Filocaliei]].  
  
În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex manăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de [[naos]] a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și [[altar]]ului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.<ref name="crestinortodox"/>
+
În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de [[naos]] a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și [[altar]]ului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.<ref name="crestinortodox"/>
  
 
==Arhitectura==
 
==Arhitectura==
În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „[[Înălțarea Domnului]]”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII-XIX.
+
În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „[[Înălțarea Domnului]]”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII–XIX.
  
Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui [[Ștefan cel Mare]] se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul [[pronaos]]ului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, [[naos]] și [[altar]], au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înalțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.<ref name="mmb"/>
+
Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul [[pronaos]]ului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, [[naos]] și [[altar]], au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înălțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.<ref name="mmb"/>
  
[[Pridvor]]ul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în [[pronaos]] se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. [[Naos]]ul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin [[catapeteasmă|catapeteasma]] sculptată și aurită.<ref name="crestinortodox"/>
+
[[Pridvor]]ul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în [[pronaos]] se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. [[Naos]]ul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin [[Iconostas|catapeteasma]] sculptată și aurită.<ref name="crestinortodox"/>
  
 
===Pictura bisericii „Înălțarea Domnului”===  
 
===Pictura bisericii „Înălțarea Domnului”===  
Linia 52: Linia 52:
  
 
===Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului===
 
===Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului===
În Mănăstirea Neamț este păstrată [[icoană|icoana]] [[făcător de minuni|făcătoare de minuni]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Icoana datează din anul 665 și a fost pictată in Lidia, din acest motiv fiind numită și ''Lidianca''. A fost dăruită în anul 1429 voievodului moldovean [[Alexandru cel Bun]] de către [[Imperiul Bizantin|împăratul bizantin]] Ioan al VIII-lea Paleolog (1425-1448). Este păstrată în biserica principală a mănăstirii, cea cu hramul „Inălțarea Domnului”.<ref name="viziteazaneamt">[http://www.viziteazaneamt.ro/2010/10/26/manastirea-neamt-istoric-imagini-si-schituri/ Manastirea Neamt: Istoric, Imagini si Schituri], accesat 5 noiembrie 2014.</ref>
+
În Mănăstirea Neamț este păstrată [[icoană|icoana]] [[făcător de minuni|făcătoare de minuni]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Icoana datează din anul 665 și a fost pictată în Lidia, din acest motiv fiind numită și ''Lidianca''. A fost dăruită în anul 1429 voievodului moldovean [[Alexandru cel Bun]] de către [[Imperiul Bizantin|împăratul bizantin]] Ioan al VIII-lea Paleolog (1425–1448). Este păstrată în biserica principală a mănăstirii, cea cu hramul „Înălțarea Domnului”.<ref name="viziteazaneamt">[http://www.viziteazaneamt.ro/2010/10/26/manastirea-neamt-istoric-imagini-si-schituri/ Mănăstirea Neamț: Istoric, Imagini și Schituri], accesat 2 august 2017.</ref>
  
 
==Mănăstirea Neamț în prezent==
 
==Mănăstirea Neamț în prezent==
[[Monah]]ii de la Mănăstirea Neamț duc mai departe tradiția multiseculară a celui mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova. Sfânta Mănăstire este în continuare loc de pelerinaj al credincioșilor din toată Moldova și din întreaga Românie.
+
[[Călugăr|Monahii]] de la Mănăstirea Neamț duc mai departe tradiția multiseculară a celui mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova. Sfânta Mănăstire este în continuare loc de pelerinaj al credincioșilor din toată Moldova și din întreaga Românie.
  
 
Mănăstirea Neamț este un important punct de atracție și pentru turism (atât grupuri organizate, cât și individual), fiind situată relativ aproape de alte mănăstiri și schituri vestite din județul Neamț: [[Mănăstirea Agapia|Agapia]], [[Mănăstirea Văratec|Văratec]], [[Mănăstirea Secu (Neamț, România)|Secu]] etc.
 
Mănăstirea Neamț este un important punct de atracție și pentru turism (atât grupuri organizate, cât și individual), fiind situată relativ aproape de alte mănăstiri și schituri vestite din județul Neamț: [[Mănăstirea Agapia|Agapia]], [[Mănăstirea Văratec|Văratec]], [[Mănăstirea Secu (Neamț, România)|Secu]] etc.
Linia 61: Linia 61:
 
De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.<ref name="viziteazaneamt"/>
 
De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.<ref name="viziteazaneamt"/>
  
În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află [[Seminar|Seminarul Teologic]] „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având [[hram]]ul „Sf. [[Ioan Iacob Hozevitul]]”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaş a fost sfinţit la 5 august 1994, de către [[Daniel (Ciobotea) al României|PF Părinte Patriarh Daniel]], pe atunci [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei și Bucovinei]]. [[Târnosire]]a sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului]], împreună cu vrednicul de pomenire [[Teoctist (Arăpașu) al României|Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române]], la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.<ref>[http://ziarullumina.ro/reportaj/casa-noua-pentru-sfantul-roman-din-valea-hozevei Cristian Bostan: ''Casă nouă pentru sfântul român din valea Hozevei'', Ziarul Lumina, 5 august 2011]</ref>. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|IPS Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei]] și a altor ierarhi ai [[BOR|Bisericii Ortodoxe Române]].<ref>[http://ziarullumina.ro/documentar/pictura-bisericii-sfantul-ioan-iacob-hozevitul-va-fi-sfintita-astazi Constantin Ciofu: ''Pictura Bisericii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” va fi sfinţită astăzi'', Ziarul Lumina, 8 septembrie 2009]</ref>
+
În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află [[Seminar|Seminarul Teologic]] „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având [[hram]]ul „Sf. [[Ioan Iacob Hozevitul]]”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaș a fost sfințit la [[5 august]] 1994, de către [[Daniel (Ciobotea)|PF Părinte Patriarh Daniel]], pe atunci [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei și Bucovinei]]. [[Târnosire]]a sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului]], împreună cu vrednicul de pomenire [[Teoctist (Arăpașu)|Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române]], la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.<ref>[http://ziarullumina.ro/reportaj/casa-noua-pentru-sfantul-roman-din-valea-hozevei Cristian Bostan: ''Casă nouă pentru sfântul român din valea Hozevei'', Ziarul Lumina, 5 august 2011]</ref>. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|IPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei]] și a altor ierarhi ai [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]].<ref>[http://ziarullumina.ro/documentar/pictura-bisericii-sfantul-ioan-iacob-hozevitul-va-fi-sfintita-astazi Constantin Ciofu: ''Pictura Bisericii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” va fi sfințită astăzi'', Ziarul Lumina, 8 septembrie 2009]</ref>
  
 
===Schituri ce aparțin de Mănăstirea Neamț<ref name="viziteazaneamt"/>===
 
===Schituri ce aparțin de Mănăstirea Neamț<ref name="viziteazaneamt"/>===
 
* '''Schitul Braniște''', [[ctitor]]it în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.
 
* '''Schitul Braniște''', [[ctitor]]it în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.
* '''Schitul Pocrov'''. Aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.  
+
* '''Schitul Pocrov'''. Aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.
* '''Schitul Vovidenia''', ridicat între anii 1849-1857, pe vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] fiind IPS [[Sofronie Miclescu]].
+
* '''Schitul Vovidenia''', ridicat între anii 1849–1857, pe vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] fiind IPS [[Sofronie Miclescu]].
* '''Schitul Icoana Veche''', așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii  1821-1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani
+
* '''Schitul Icoana Veche''', așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii  1821-1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani.
 
* '''Schitul Icoana Nouă''', aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.
 
* '''Schitul Icoana Nouă''', aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.
* [[Schitul Cărbuna]], înființat în 2001.
+
* '''Schitul Cărbuna''', înființat în 2001.
  
 
==Imagini==
 
==Imagini==

Versiunea de la data 2 august 2017 09:30

Mănăstirea Neamț
Mănăstirea Neamț
Jurisdicție Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Tip călugări
Înființată secolul XIV
Ctitori Petru Mușat
Ștefan cel Mare și Sfânt
Stareț Arhimandrit Benedict Sauciuc
Mărime aprox. 100 de viețuitori
Localizare comuna Vânători, jud. Neamț,

la aproximativ 15km N-V de Târgu Neamț

Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii Schitul Vovidenia
Schitul Braniște
Schitul Pocrov
Schitul Icoana Veche
Schitul Icoana Nouă
Schitul Cărbuna
Hramuri Înălțarea Domnului

Sf. Cuvios Paisie de la Neamț

Site web oficial http://neamt.mmb.ro


Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, județul Neamț, România. Este o ctitorie a voievodului Petru Mușat (1375–1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova[1], supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”[2].
Mănăstirea Neamț este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare NT-II-a-A-10629.[3]

Istoric

Primul ctitor al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.[4]

Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.[5]

Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu chilii, diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent turnul clopotniță, străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.[5]

Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de Ștefan cel Mare și Sfânt în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în pridvor se află pisania bisericii, cu următorul conținut[1]:

Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605[6], iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.

Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un clopot mare (în 1485) și cu un panaghiar (în 1502).

De Mănăstirea Neamț este legat și numele Cuviosului Paisie Velicicovschi, cel numit ulterior Sf. Paisie de la Neamț, prăznuit la 15 noiembrie. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei.

În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de naos a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și altarului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.[2]

Arhitectura

În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII–XIX.

Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul pronaosului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, naos și altar, au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înălțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.[5]

Pridvorul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în pronaos se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. Naosul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin catapeteasma sculptată și aurită.[2]

Pictura bisericii „Înălțarea Domnului”

Pictura interioară din altar, naos și camera mormintelor aparține epocii lui Ștefan cel Mare, fiind caracterizată prin dimensionarea amplă a panourilor în care sunt incluse scenele și prin echilibrul clar al compozițiilor, ceea ce face ca pictura să se adapteze în mod armonios la proporțiile arhitecturii respective. Sunt reprezentate scene biblice din viața Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și diferite figuri de sfinți mucenici și cuvioși.

Frescele din pronaos și din pridvor, din timpul domniei lui Petru Rareș, dovedesc o altă concepție în dispunerea și dimensionarea panourilor, care se îngustează și sunt diferite ca mărime. Stilul picturii este unul narativ, pierzându-și din funcția decorativă, trăsături ce caracterizează pictura murală din timpul domniei lui Patru Rareș (secolul al XVI-lea). În pronaos și pridvor este pictat calendarul (sinaxarul) ca la mănăstirile Voroneț și Moldovița.

Întregul ansamblu pictural din biserică, precum și cel din gangul turnului-clopotniță, a fost repictat, culoare peste culoare, în 1850.[1]

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

În Mănăstirea Neamț este păstrată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Icoana datează din anul 665 și a fost pictată în Lidia, din acest motiv fiind numită și Lidianca. A fost dăruită în anul 1429 voievodului moldovean Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleolog (1425–1448). Este păstrată în biserica principală a mănăstirii, cea cu hramul „Înălțarea Domnului”.[7]

Mănăstirea Neamț în prezent

Monahii de la Mănăstirea Neamț duc mai departe tradiția multiseculară a celui mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova. Sfânta Mănăstire este în continuare loc de pelerinaj al credincioșilor din toată Moldova și din întreaga Românie.

Mănăstirea Neamț este un important punct de atracție și pentru turism (atât grupuri organizate, cât și individual), fiind situată relativ aproape de alte mănăstiri și schituri vestite din județul Neamț: Agapia, Văratec, Secu etc.

De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.[7]

În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având hramul „Sf. Ioan Iacob Hozevitul”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaș a fost sfințit la 5 august 1994, de către PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Târnosirea sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, împreună cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.[8]. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența IPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.[9]

Schituri ce aparțin de Mănăstirea Neamț[7]

  • Schitul Braniște, ctitorit în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.
  • Schitul Pocrov. Aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.
  • Schitul Vovidenia, ridicat între anii 1849–1857, pe vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, Mitropolit al Moldovei fiind IPS Sofronie Miclescu.
  • Schitul Icoana Veche, așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii 1821-1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani.
  • Schitul Icoana Nouă, aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.
  • Schitul Cărbuna, înființat în 2001.

Imagini

Note