Mănăstirea Moldovița
| Mănăstirea Moldoviţa | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Tip | călugăriţe |
| Înființată | începutul secolului al XV-lea, refăcută în 1532 |
| Ctitori | Petru Rareş |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | 30 călugăriţe |
| Localizare |  comuna Vatra Moldoviței,judeţul Suceava |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Buna Vestire (25 martie) |
| Site web oficial | http://manastireamoldovita.wgz.ro/ |
Mănăstirea Moldoviţa este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Vatra Moldoviței, judeţul Suceava, aflată în arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.
Istoric
Prima aşezare monahală din acest loc se pare că a fost întemeiată, conform tradiției, încă din timpul primilor voievozi Mușatini (Petru I şi Roman I), care au înzestrat-o şi au ocrotit-o.
Surse istorice şi arheologice confirmă faptul că sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea a fost sprijinită și înzestrată de ctitori, biserica sa dăinund până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei masive alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi la circa 500 m distanță de actuala mănăstire.
Voievodul Petru Rareș, sprijinitor al Bisericii şi ctitor de sfinte lăcaşuri ca și tatăl său, Ştefan cel Mare şi Sfânt, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, a ales un loc puțin mai la vale faţă de de vechea biserică de pe timpul lui Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”.
Tot atunci, Petru Rareș a împrejmuit mănăstirea cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei cetăţui. Desigur că în incinta mănăstirii au existat şi chilii, fundațiile acestora fiind încă vizibile în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, mare cărturar al vremurilor sale, a construit între anii 1610-1612 o „clișarniță” (casa egumenului) pentru uzul propriu, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera spirituală a lui Petru Rareș.
În 1785 mănăstirea a fost desfiinţată, sfântul lăcaş suferind în timp numeroase deteriorări.
În anul 1932 Mănăstirea Moldoviţa şi-a reluat activitatea (ca mănăstire de maici).
În perioada 1954-1960 biserica mănăstirii a fost restaurată şi înnoită: acoperişul a fost refăcut în întregime şi i s-a mărit şarpanta pentru a se proteja mai bine pictura exterioară, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile şi chiliile au fost refăcute.[1]
Arhitectonica
Biserica Mănăstirii Moldoviţa, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldoveneşti, stil cristalizat în epoca lui Ştefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rareş aduce în plus dimensiunile mai mari, tendinţa de înălţare şi de zvelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal.
