Mănăstirea Moldovița
| Mănăstirea Moldoviţa | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Tip | călugăriţe |
| Înființată | începutul secolului al XV-lea, refăcută în 1532 |
| Ctitori | Petru Rareş |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | 30 călugăriţe |
| Localizare |  comuna Vatra Moldoviței,judeţul Suceava |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Buna Vestire (25 martie) |
| Site web oficial | http://manastireamoldovita.wgz.ro/ |
Mănăstirea Moldoviţa este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Vatra Moldoviței, judeţul Suceava, aflată în arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.
Istoric
Prima aşezare monahală din acest loc se pare că a fost întemeiată, conform tradiției, încă din timpul primilor voievozi Mușatini (Petru I şi Roman I), care au înzestrat-o şi au ocrotit-o.
Surse istorice şi arheologice confirmă faptul că sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea a fost sprijinită și înzestrată de ctitori, biserica sa dăinund până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei masive alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi la circa 500 m distanță de actuala mănăstire.
Pe plan bisericesc și artistic, a continuat tradiția moștenită
Voievodul Petru Rareș, sprijinitor al Bisericii şi ctitor de sfinte lăcaşuri ca și tatăl său, Ştefan cel Mare şi Sfânt, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, a ales un loc puțin mai la vale faţă de de vechea biserică de pe timpul lui Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”.
Tot atunci, Petru Rareș a împrejmuit mănăstirea cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei cetăţui. Desigur că în incinta mănăstirii au existat şi chilii, fundațiile acestora fiind încă vizibile în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, a construit între anii 1610-1612 o „clișarniță” (casa egumenului) pentru uzul propriu, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera spirituală a lui Petru Rareș.
