Mănăstirea Moldovița: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Arhitectonica: referinţe)
(Arhitectonica: completări)
Linia 36: Linia 36:
 
Biserica Mănăstirii Moldoviţa, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldoveneşti, stil cristalizat în epoca lui [[Ştefan cel Mare şi Sfânt|Ştefan cel Mare]]. Ctitoria lui Petru Rareş aduce în plus dimensiunile mai mari, tendinţa de înălţare şi de zvelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal.
 
Biserica Mănăstirii Moldoviţa, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldoveneşti, stil cristalizat în epoca lui [[Ştefan cel Mare şi Sfânt|Ştefan cel Mare]]. Ctitoria lui Petru Rareş aduce în plus dimensiunile mai mari, tendinţa de înălţare şi de zvelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal.
  
Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura [[Mănăstirea Voroneţ|Mănăstirii Voroneţ]], un excepţional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a figurilor divine şi prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldoviţa, care şi-au păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor.<ref>Constantin Severin, ''Imperiul Sacru. Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei''. Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003. ISBN 973-593-860-X</ref>
+
Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura [[Mănăstirea Voroneţ|Mănăstirii Voroneţ]], un excepţional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a figurilor divine şi prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldoviţa, care şi-au păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor.<ref name="Severin">Constantin Severin, ''Imperiul Sacru. Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei''. Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003. ISBN 973-593-860-X</ref>
  
 
În tabloul votiv este reprezentat ctitorul Petru Rareş, împreună cu familia sa. Deşi păstrează caracterul unui portret oficial, acesta vădeşte preocuparea artistului anonim de a reda viaţa lăuntrică a personajelor reprezentate.
 
În tabloul votiv este reprezentat ctitorul Petru Rareş, împreună cu familia sa. Deşi păstrează caracterul unui portret oficial, acesta vădeşte preocuparea artistului anonim de a reda viaţa lăuntrică a personajelor reprezentate.
 +
 +
Unul dintre punctele de atracţie de la Mănăstirea Moldoviţa îl constituie pictura exterioară (''al fresco''), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în condiţii foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influenţe din goticul internaţional şi chiar din arta Renaşterii. Cei mai mulţi specialişti consideră că pictura de la Moldoviţa este realizată de zugravii coordonaţi de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş.<ref name="Severin"/>
  
 
==Mănăstirea Moldoviţa în prezent==
 
==Mănăstirea Moldoviţa în prezent==

Versiunea de la data 10 aprilie 2012 05:44

Mănăstirea Moldoviţa
Mănăstirea Moldoviţa
Jurisdicție Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Tip călugăriţe
Înființată începutul secolului al XV-lea,
refăcută în 1532
Ctitori Petru Rareş
Stareț
Mărime aprox. 30 călugăriţe
Localizare   comuna Vatra Moldoviței,
judeţul Suceava
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Buna Vestire (25 martie)
Site web oficial http://manastireamoldovita.wgz.ro/


Mănăstirea Moldoviţa este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Vatra Moldoviței, judeţul Suceava, aflată în arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.

Istoric

Prima aşezare monahală din acest loc se pare că a fost întemeiată, conform tradiției, încă din timpul primilor voievozi Mușatini (Petru I şi Roman I), care au înzestrat-o şi au ocrotit-o.

Surse istorice şi arheologice confirmă faptul că sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea a fost sprijinită și înzestrată de ctitori, biserica sa dăinund până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei masive alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi la circa 500 m distanță de actuala mănăstire.

Voievodul Petru Rareș, sprijinitor al Bisericii şi ctitor de sfinte lăcaşuri ca și tatăl său, Ştefan cel Mare şi Sfânt, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, a ales un loc puțin mai la vale faţă de de vechea biserică de pe timpul lui Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hramBuna Vestire”.

Tot atunci, Petru Rareș a împrejmuit mănăstirea cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei cetăţui. Desigur că în incinta mănăstirii au existat şi chilii, fundațiile acestora fiind încă vizibile în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, mare cărturar al vremurilor sale, a construit între anii 1610-1612 o „clișarniță” (casa egumenului) pentru uzul propriu, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera spirituală a lui Petru Rareș.

În 1785 mănăstirea a fost desfiinţată, sfântul lăcaş suferind în timp numeroase deteriorări.

În anul 1932 Mănăstirea Moldoviţa şi-a reluat activitatea (ca mănăstire de maici).

În perioada 1954-1960 biserica mănăstirii a fost restaurată şi înnoită: acoperişul a fost refăcut în întregime şi i s-a mărit şarpanta pentru a se proteja mai bine pictura exterioară, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile şi chiliile au fost refăcute.[1]

Timbru poştal din 1968 reprezentând Mănăstirea Moldoviţa

Arhitectonica

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldoveneşti, stil cristalizat în epoca lui Ştefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rareş aduce în plus dimensiunile mai mari, tendinţa de înălţare şi de zvelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal.

Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura Mănăstirii Voroneţ, un excepţional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a figurilor divine şi prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldoviţa, care şi-au păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor.[2]

În tabloul votiv este reprezentat ctitorul Petru Rareş, împreună cu familia sa. Deşi păstrează caracterul unui portret oficial, acesta vădeşte preocuparea artistului anonim de a reda viaţa lăuntrică a personajelor reprezentate.

Unul dintre punctele de atracţie de la Mănăstirea Moldoviţa îl constituie pictura exterioară (al fresco), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în condiţii foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influenţe din goticul internaţional şi chiar din arta Renaşterii. Cei mai mulţi specialişti consideră că pictura de la Moldoviţa este realizată de zugravii coordonaţi de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş.[2]

Mănăstirea Moldoviţa în prezent

Biserica cu hramul Buna Vestire de la Mănăstirea Moldovița a fost inclusă în monumentele protejate care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Note

  1. Mănăstirea „Buna Vestire” Moldoviţa - com. Vatra Moldoviţei, jud. Suceava
  2. 2,0 2,1 Constantin Severin, Imperiul Sacru. Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei. Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003. ISBN 973-593-860-X

Legături externe