Mănăstirea Lupșa: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m
Linia 34: Linia 34:
 
===1991-prezent: Reîntemeierea mănăstirii===
 
===1991-prezent: Reîntemeierea mănăstirii===
  
Mănăstirea Lupșa a prins din nou viață în 1991 la dorința stăruitoare a Înaltpreasfințitului Andrei, episcopul de atunci al Alba-Iuliei, primul Stareț fiind preotul celib Ioan Chirali. În anul 1994 a venit să viețuiască aici un grup de monahi de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, sub îndrumarea duhovnicească a Arhimandritului Ghelasie (Țepeș), care preia stăreția.  
+
Mănăstirea Lupșa a prins din nou viață în 1991 la dorința stăruitoare a Înaltpreasfințitului Andrei, episcopul de atunci al Alba-Iuliei, primul Stareț fiind preotul celib Vasile-Ioan Chirali. În anul 1994 a venit să viețuiască aici un grup de monahi de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, sub îndrumarea duhovnicească a Arhimandritului Ghelasie (Țepeș), care preia stăreția.  
 
În anul 1998 este ales Stareț Arhimandritul Melhisedec (Ungureanu), care imprimă Mănăstirii o nouă direcție, de inspirație athonită. Astfel, la început de secol XXI, Arhimandritul Efrem, egumenul Marii Mănăstiri Vatopedi – Sfântul Munte, îmbogățește zestrea materială a Mănăstirii Lupșa, dăruindu-i o părticică din lemnul Cinstitei Cruci și o copie a icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Vatopedi.
 
În anul 1998 este ales Stareț Arhimandritul Melhisedec (Ungureanu), care imprimă Mănăstirii o nouă direcție, de inspirație athonită. Astfel, la început de secol XXI, Arhimandritul Efrem, egumenul Marii Mănăstiri Vatopedi – Sfântul Munte, îmbogățește zestrea materială a Mănăstirii Lupșa, dăruindu-i o părticică din lemnul Cinstitei Cruci și o copie a icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Vatopedi.
Din 1995 până în ziua de față, Mănăstirea se dezvoltă, construindu-se corpul de chilii, împrejmuirea cu turnul-clopotniță, clădirea Stăreției cu noul paraclis având hramul Adormirii Maicii Domnului și Cuviosului Siluan Athonitul, și altarul de vară, cu hramul Înălțării Sfintei Cruci, sfințit în 2015 de Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei.
+
Din 1995 până în ziua de față, Mănăstirea se dezvoltă, construindu-se corpul de chilii, împrejmuirea cu turnul-clopotniță, clădirea Stăreției cu noua biserică-paraclis, și altarul de vară, cu hramul Înălțării Sfintei Cruci, sfințit în 2015 de Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. La 27 noiembrie 2020, a fost târnosită biserica nouă, cu hramul Adormirii Maicii Domnului și Cuvioșii Siluan și Sofronie Athoniții, în cadrul unei slujbe de priveghere, de către Înaltpreasfințitul Irineu al Alba-Iuliei și Preasfințitul Paisie Lugojanul.
În 2018, obștea mănăstirii cuprindea un număr de 25 de monahi.
+
În 2021, obștea mănăstirii cuprindea un număr de 25 de monahi.
  
 
==Biserica Sfântului Nicolae==
 
==Biserica Sfântului Nicolae==

Versiunea de la data 1 februarie 2021 20:46

Mănăstirea Lupșa
Mănăstirea Lupșa
Jurisdicție Arhiepiscopia Alba-Iuliei
Tip călugări
Înființată secolul XV
Ctitori Familia cnejilor Cândea
Stareț Arhimandrit Melhisedec Ungureanu
Mărime aprox. 25 viețuitori
Localizare   com. Lupșa, jud. Alba
Limba liturgică română
Cântarea psaltică bizantină
Schituri, metocuri și chilii Schitul „Învierea Domnului” - com. Albac (după Pleșe)
Hramuri „Înălțarea Sfintei Cruci” la mănăstire şi altarul de vară; „Sf. Ier. Nicolae” la biserica de lemn; „Adormirea Maicii Domnului” şi „Cuv. Siluan Athonitul” la noua biserică-paraclis.
Site web oficial -

Mănăstirea Lupșa este o mănăstire ortodoxă din comuna Lupșa, în județul Alba. Este unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale ortodoxe de pe Valea Arieșului şi adăposteşte cea mai veche biserică de lemn păstrată până astăzi în Transilvania.[1]

Istoric

Puține date s-au păstrat despre viața acestei mănăstiri; se știe totuși că în secolele XIV-XV moșia Lupșa se află în stăpânirea cnejilor Cândea, care, în perioada înfloritoare a cnezatului lor, au ctitorit în 1421 biserica de piatră din sat, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar în anul 1429 biserica de lemn a Mănăstirii, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul-de-minuni. Din veacurile XIV-XV a rămas drept mărturie a vieții liturgice din Mănăstirea Lupșa un frumos Tetraevanghel pe pergament, decorat cu frontispicii, caligrafiat în Moldova, aflat astăzi la Biblioteca Academiei din Cluj. În anul 1694, bolta semicirculară a fost înlocuită cu un tavan casetat de inspirație calvină, având elemente decorative de factură renascentistă, eveniment consemnat de o inscripție în limba latină din Sfântul Altar, cu anul scris în slove chirilice. Tot de atunci datează și ușa de intrare în naosul bisericii, împodobită de aceiași meșteri.

1762-1948: Perioada post-Uniatism

Mișcarea uniatistă din secolul al XVIII-lea a avut repercusiuni și asupra Mănăstirii, deoarece între sprijinitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara s-a numărat și Ieromonahul Procopie ce se nevoia la Mănăstirea Lupșa în acea perioadă. Acest fapt a atras represaliile Generalului Buccow, care a înscris Mănăstirea pe lista lăcașelor ce urmau a fi dărâmate. Episcopul unit Petru Pavel Aron, originar din Bistra (comună din vecinătatea Lupșei), salvează însă biserica de la distrugere. Într-o scrisoare din 9 octombrie 1762, adresată Generalului Buccow, el numește biserica „per antiquum” și sugerează să fie dată credincioșilor greco-catolici, iar monahii ortodocși alungați. După o perioadă în care mănăstirea a rămas fără viețuitori, din 1832 biserica Sfântului Nicolae devine biserică de mir, îngrijită de preoții greco-catolici din satul Lupșa.

1948-1990: Perioada comunistă

Din anul 1948 biserica a trecut iarăși în administrarea parohiei ortodoxe din Lupșa, funcționând ca filie a acesteia. Biserica de lemn rămâne stingheră, înghițită treptat de utilitățile industriale miniere deschise în 1975, de locuințe muncitorești, birturi și căsuțe de camping. Prin grija Preasfințitului Emilian, episcopul Alba-Iuliei din acea vreme, bisericii i s-a dat importanța cuvenită în acest context nefavorabil, așezându-se ca hram al Mănăstirii praznicul Înălțării Sfintei Cruci (14 Septembrie), care se ține până astăzi. Între anii 1975-1978 s-a reușit realizarea unor lucrări de restaurare, iar în 1980 biserica a fost sfințită.

1991-prezent: Reîntemeierea mănăstirii

Mănăstirea Lupșa a prins din nou viață în 1991 la dorința stăruitoare a Înaltpreasfințitului Andrei, episcopul de atunci al Alba-Iuliei, primul Stareț fiind preotul celib Vasile-Ioan Chirali. În anul 1994 a venit să viețuiască aici un grup de monahi de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, sub îndrumarea duhovnicească a Arhimandritului Ghelasie (Țepeș), care preia stăreția. În anul 1998 este ales Stareț Arhimandritul Melhisedec (Ungureanu), care imprimă Mănăstirii o nouă direcție, de inspirație athonită. Astfel, la început de secol XXI, Arhimandritul Efrem, egumenul Marii Mănăstiri Vatopedi – Sfântul Munte, îmbogățește zestrea materială a Mănăstirii Lupșa, dăruindu-i o părticică din lemnul Cinstitei Cruci și o copie a icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Vatopedi. Din 1995 până în ziua de față, Mănăstirea se dezvoltă, construindu-se corpul de chilii, împrejmuirea cu turnul-clopotniță, clădirea Stăreției cu noua biserică-paraclis, și altarul de vară, cu hramul Înălțării Sfintei Cruci, sfințit în 2015 de Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. La 27 noiembrie 2020, a fost târnosită biserica nouă, cu hramul Adormirii Maicii Domnului și Cuvioșii Siluan și Sofronie Athoniții, în cadrul unei slujbe de priveghere, de către Înaltpreasfințitul Irineu al Alba-Iuliei și Preasfințitul Paisie Lugojanul. În 2021, obștea mănăstirii cuprindea un număr de 25 de monahi.

Biserica Sfântului Nicolae

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa datează din secolul al XV-lea, ctitorie a familiei cnejilor Cândea, conducătoare a districtului românesc de pe cursul superior al Arieșului. A fost refăcută în anul 1694[2]. Este monument istoric, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu codul de clasificare LMI SB-II-m-A-12147[3].

Localizare

Acces rutier: DN75 Baia de Arieș, spre vest – com. Lupșa (9 km). Dinspre Câmpeni (nu se intră în oraș) se urmează indicatorul Turda (sau Baia de Arieș). Mănăstirea se află la 10 km de Câmpeni, în satul Mănăstire aparținând de comuna Lupșa, pe partea stângă.

Sfinte moaște

În mai 2001, Arhimandritul Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedi, a dăruit Mănăstirii Lupșa o părticică din lemnul Sfintei Cruci. Tot aici au fost aduse părți din moaștele Sfinților Haralambie, Hariton, Evdochim, Iosif și Paraschevi.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa

Note

Bibliografie

  • Protosinghel Melhisedec Ungureanu - „Mănăstirea Lupșa. Monografie ilustrată”, Pro-Art, 2004
  • Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci - Lupșa”, pliant de prezentare, 2018
  • Atanasie Popa, Biserici vechi din Lupșa, în: Acta Musei Napocensis XIII (1976), pp. 429-432.
  • Marius Porumb, Două ctitorii românești din sec. al XV-lea: Biserica Sfîntului Gheorghe și Mănăstirea Lupșa, în: Acta Musei Napocensis XVI (1979), pp. 626-630.
  • Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei. Mărturii de continuitate și creație românească, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, Alba Iulia 1987, pp. 85-86.
  • Monumente istorice din România - Biserica de lemn Sf.Nicolae a manastirii Lupsa, Fișă și localizare de monument

Legături externe