|limba liturgică=[[limba română|română]]

|hramuri=„Înălțarea Sfintei Cruci” la mănăstire şi și altarul de vară; „Sf. Ier. Nicolae” la biserica de lemn; „Adormirea Maicii Domnului” şi și „Cuv. Siluan și Sofronie Athoniții” la noua biserică-paraclis.

|}}'''Mănăstirea Lupșa''' este o [[mănăstire]] ortodoxă din comuna Lupșa, în județul Alba. Este unul dintre cele mai vechi așezăminte [[monah]]ale ortodoxe de pe Valea Arieșului şi adăposteşte adăpostește cea mai veche biserică de lemn păstrată până astăzi în Transilvania.<ref>[https://www1.agerpres.ro/social/2014/09/13/cea-mai-veche-biserica-de-lemn-din-transilvania-se-afla-la-manastirea-lupsa-din-apuseni-16-51-17 ''Cea mai veche biserică de lemn din Transilvania se află la mănăstirea Lupșa, din Apuseni''], Agenția Națională de Presă AGERPRES, 13 septembrie 2014</ref>

Puține date s-au păstrat despre viața acestei mănăstiri; se știe totuși că în secolele XIV-XV moșia Lupșa se află în stăpânirea cnejilor Cândea, care, în perioada înfloritoare a cnezatului lor, au ctitorit în 1421 biserica de piatră din sat, cu hramul [[Gheorghe_purtătorul_de_biruință|Sfântului Mare Mucenic Gheorghe]], iar în anul 1429 biserica de lemn a Mănăstirii, cu hramul [[Nicolae_al_Mirelor|Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul-de-minuni]].  Din veacurile XIV-XV a rămas drept mărturie a vieții liturgice din Mănăstirea Lupșa un frumos [Evanghelie_(liturgică)|Tetraevanghel]] pe pergament, decorat cu frontispicii, caligrafiat în Moldova (conform unelor surse, la [[Mănăstirea_Putna|Mănăstirea Putna]]), aflat astăzi la Biblioteca Academiei din Cluj.  

Mișcarea uniatistă din secolul al XVIII-lea a avut repercusiuni și asupra Mănăstirii, deoarece între sprijinitorii Cuviosului [[Sofronie_de_la_Cioara|Sofronie de la Cioara]] s-a numărat și Ieromonahul Procopie, ce se nevoia la Mănăstirea Lupșa în acea perioadă. Acest fapt a atras represaliile Generalului generalului Buccow, care a înscris Mănăstirea pe lista lăcașelor ce urmau a fi dărâmate.

Mănăstirea Lupșa a prins din nou viață în 1991 la dorința stăruitoare a Înaltpreasfințitului [[Andrei_Andrei (Andreicuț)_al_Clujului,_Maramureșului_și_Sălajului|Andrei]], episcopul de atunci al Alba-Iuliei, primul Stareț [[stareț]] fiind preotul celib Vasile-Ioan Chirali. În anul 1994 a venit să viețuiască aici un grup de monahi de la Mănăstirea [[Mănăstirea_Brâncoveanu_Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta_de_Sus)|Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus)]], sub îndrumarea duhovnicească a Arhimandritului Ghelasie (Țepeș), care preia stăreția.  

Astfel, la început de secol XXI, Arhimandritul Efrem, egumenul [[Mănăstirea_Vatopedi_Mănăstirea Vatopedi (Muntele_AthosMuntele Athos)|Marii Mănăstiri Vatopedi]] din Sfântul Munte, îmbogățește zestrea materială a Mănăstirii Lupșa, dăruindu-i o părticică din lemnul [[Crucea_cea_AdevăratăCrucea cea Adevărată|Cinstitei Cruci]] și o copie a [[Icoanele_Maicii_Domnului|icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului]] „Mângâietoarea” de la Vatopedi.

Din 1995 până în ziua de față, Mănăstirea se dezvoltă, construindu-se corpul de chilii, împrejmuirea cu turnul-clopotniță, clădirea Stăreției cu noua biserică-paraclis și altarul de vară, cu hramul Înălțării Sfintei Cruci, sfințit în 2015 de Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. La 27 noiembrie 2020, a fost târnosită biserica nouă, cu hramul [[Adormirea_Maicii_Domnului|Adormirii Maicii Domnului]] și Cuvioșii [[Siluan_AthonitulSiluan Athonitul|Siluan]] și [[Sofronie_Sofronie (Saharov)|Sofronie]] Athoniții, în cadrul unei slujbe de priveghere, de către Înaltpreasfințitul Irineu al Alba-Iuliei și Preasfințitul Paisie Lugojanul.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa datează din secolul al XV-lea(prima atestare în 1429, conform Șematismului de la Blaj din 1900), ctitorie a familiei cnejilor Cândea, conducătoare a conducătorii districtului românesc de pe cursul superior al Arieșului. Este singura biserică de lemn din secolul al XV-lea care a dăinuit până în zilele noastre. A fost refăcută în anul 1694<ref>Adrian Andrei Rusu, ''Dicționarul mănăstirilor din Transilvania'', Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 164.</ref>. Este monument istoric, fiind inclusă în ''Lista monumentelor istorice din județul Alba'' cu codul de clasificare LMI ''SB-II-m-A-12147''<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice (2010), aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004], accesat 16 septembrie 2013.</ref>. În biserică s-au păstrat pe [[catapeteasmă]] icoanele împărătești și registrul apostolilor, precum și câteva prăznicare, care datează cel mai probabil de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Acestea, cu bogat decor floral pe ramă și pe aureole, vădesc confluența aici a artei moldovenești cu aceea de la sudul munților. Icoana [[Adormirea Maicii Domnului]], de factură bizantină, poate fi atribuită lui Simion zugravul ot Bălgrad<ref>Ioana Cristache-Panait, pag. 86</ref>. Pictura interioară datează din 1997, fiind realizată în tehnică fresco de către Prof. Nicolae Sava. După un proces de restaurare finalizat în 2009, în 14 septembrie același an biserica a fost resfințită de către Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei și de Mitropolitul [[Iosif_(Pop)_al_Europei_Occidentale_și_Meridionale|Iosif al Europei Occidentale]].  Nu trebuie confundată cu biserica de zid din satul Lupșa, cu hramul Nașterea Maicii Domnului,<ref>[http://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_Lupsa_Biserica_r.htm Biserica de piatră, Lupșa (DN75 Lunca-Turda)<!-- Titlu generat de robot -->]</ref> monument istoric care datează din 1421, aflat sub codul LMI ''AB-II-m-A-00248''.  === Arhitectură ===Lăcașul de cult are un plan dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Silueta sa se distinge prin armonia proporțiilor și prin accentuata înălțime a acoperișului, cu învelitoare de șiță. În decursul vremii, construcției i s-au adus înnoiri, cu prilejul lucrărilor de reparație. Între acestea se numără supraînălțarea pereților și, respectiv, desfacerea bolților originare și înlocuirea lor cu tavane drepte, casetate. Modificarea a avut loc înainte de 1694, sau în acel an, când elementele respective au fost și împodobite prin pictură, cu un decor inspirat din tavanele ale bisericilor reformate. În [[naos]] se repetă trei motive (florale și geometric), pe tavanul [[altar]]ului apărând doar soarele și luna, alături de o casetă cu inscripția în limba latină, dar cu anul redat cu grafie chirilică, fapt nu lipsit de însemnătate în ceea ce privește originea etnică a semnatarilor<ref>Ioana Cristache-Panait, pag. 85</ref>. În 1865, pereții au fost tencuiți la interior și exterior, ancadramentele originale ale intrărilor fiind și ele înlocuite. Turla existentă în partea de apus a fost adăugată ulterior bisericii, într-o perioadă necunoscută. În anul 2009, biserica a fost restaurată, refăcându-i-se învelitoarea și pardoseala.

Acces rutier: DN75 Baia de Arieș, spre vest – com. comuna Lupșa (9 km). Dinspre Câmpeni (nu se intră în oraș) se urmează indicatorul Turda (sau Baia de Arieș). Mănăstirea se află la 10 km de Câmpeni, în satul Mănăstire aparținând de comuna Lupșa, pe partea stângă.