Mănăstirea Iviron (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (el)
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Iviron_Sea.jpg|left|thumb|150px|Privire spre mare, din poarta principală a Mănăstirii Iviron]]
+
[[Image:Iviron_Sea.jpg|right|thumb|200px|Privire spre mare, din poarta principală a Mănăstirii Iviron]]
'''Mănăstirea Iviron''' (greacă: Μονή Ιβήρων, geoprgiană: ივერთა მონასტერი) este una din cele mai importante mănăstiri atonite, a treia în ordine ierarhică între cele douăzeci. În vechime se numea Ivirica, şi avea, în vremurile de înflorire, 200 de călugări. Astăzi mănăstirea are în jurul a 30 de monahi.
+
'''Mănăstirea Iviron''' (greacă: Μονή Ιβήρων, georgiană: ივერთა მონასტერი) este una din cele mai importante mănăstiri atonite, a treia în ordine ierarhică între cele douăzeci de mănăstiri din [[Muntele Athos]]. În vechime se numea Ivirica, şi avea, în vremurile de înflorire, 200 de [[călugăr]]i. Astăzi mănăstirea are în jur de 30 de [[monah]]i.
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
Zidită între 980 şi 983 de [[Ioan Iviritul]], general al armatelor bizantine, originar din Iviria (Georgia, provincie bizantină în Caucaz). Acesta, renunţând la dregătoria sa, a fost tuns în [[monahism]] împreună cu fiii săi, Eftimie şi Gheorghe, de către sfântul [[Atanasie Athonitul]], cu care era prieten. Apoi, adunând ajutoare din Iviria, a [[ctitor]]it această [[mănăstire]] cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], locuită multă vreme de călugări iviriţi. Cei trei ctitori sunt recunoscuţi ca [[sfinţi]]. Pomenirea lor, împreună cu a altor sfinţi iviriţi se face la [[13 mai]].
+
[[Imagine:muntele-athos-37.jpg|thumb|200px|right|Mănăstirea Iviron - vedere aeriană]]
 +
Zidită între anii 980 şi 983 de [[Ioan Iviritul]], general al armatelor bizantine, originar din Iviria (Georgia de azi, atunci o provincie bizantină din Caucaz). Acesta, renunţând la dregătoria sa, a fost tuns în [[monahism]] împreună cu fiii săi, Eftimie şi Gheorghe de către sfântul [[Atanasie Athonitul]], cu care era prieten. Apoi, adunând ajutoare din Iviria, a [[ctitor]]it această [[mănăstire]] cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], locuită multă vreme de călugări iviriţi (georgieni). Cei trei ctitori sunt recunoscuţi ca [[sfinţi]]. Pomenirea lor, împreună cu a altor sfinţi iviriţi se face la [[13 mai]].
  
Mănăstirea a fost de mai multe ori incendiată şi distrusă de piraţi. În timpul [[patriarh]]ului latin [[Ioan Vecos]] au fost ucişi cu sabia 13 [[călugăr]]i din Iviron, pentru ca se opuneau [[uniaţie]]i.
+
Mănăstirea a fost de mai multe ori incendiată şi distrusă de piraţi. În timpul [[patriarh]]ului latin [[Ioan Vecos]] (Bekkos) au fost ucişi cu sabia 13 [[călugăr]]i din Iviron, pentru ca se opuneau [[uniaţie]]i.
  
Una din importantele restaurări ale mănăstirii a făcut-o în 1513 călugărul georgian Gheorghe Varasvatzes, care a fost stareţ al mănăstirii timp de mai mulţi ani.
+
O restaurare importantă a mănăstirii a făcut-o în anul 1513 călugărul georgian Gheorghe Varasvatzes, care a fost stareţ al mănăstirii timp de mai mulţi ani.
  
Domnitorul [[Mihai Viteazul]] (1593-1601) este şi el un ctitor al mănăstirii, portretul lui votiv fiind zugrăvit pe unul din pereţii bisericii principale a mănăstirii.  
+
Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601) este considerat şi el unul dintre ctitorii mănăstirii, portretul lui votiv fiind zugrăvit pe unul din pereţii bisericii principale a mănăstirii.  
  
 
==Biblioteca==
 
==Biblioteca==
Biblioteca mănăstirii Iviron conţine circa 2000 de manuscrise vechi, 15 manuscrise liturgice, şi peste 20.000 de cărţi, în georgiană, greacă, ebraică, slavonă şi latină.
+
Biblioteca mănăstirii Iviron conţine circa 2000 de manuscrise vechi, 15 manuscrise liturgice şi peste 20.000 de cărţi în limbile georgiană, greacă, ebraică, slavonă şi latină.
 +
 
 +
Între documentele de valoare ale mănăstirii se numără: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 de evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX, 45 de manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericești din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea.  
  
 
==Odoare, moaşte, icoane==
 
==Odoare, moaşte, icoane==
Mănăstirea Iviron este una din cele mai mari şi bogate mănăstiri de pe Muntele Athos. Posedă o mulţime [[odoare]] scumpe: vase, [[veşminte]], salbe de galbeni de aur (una dăruită de Petru cel Mare, ţarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană).
+
[[Image:Portaitissa.jpg|thumb|200px|left|Panagia Portaitissa]]
 +
Mănăstirea Iviron este una din cele mai mari şi bogate mănăstiri de pe Muntele Athos. Are o mulţime de [[odoare]] scumpe: vase, [[veşminte]], salbe de galbeni de aur (una dăruită de Petru cel Mare, ţarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o singură persoană).
  
 
===Moaşte===
 
===Moaşte===
Aici, la Iviron, se păstrează cele mai vestite sfinte [[moaşte]] din tot [[Sfântul Munte]]: peste 150 de cutii de argint şi racle cu moaşte de la diferiţi sfinţi.
+
Aici, la Iviron, se păstrează cele mai vestite sfinte [[moaşte]] din [[Sfântul Munte]]: peste 150 de cutii de argint şi racle cu moaşte de la diferiţi sfinţi. Mănăstirea are moaşte pentru măcar câte unul din sfinţii prăznuiţi în fiecare zi în calendar, care sunt scoase în fiecare zi la [[Sfânta Liturghie]].
  
Printre cele mai venerate sunt: mâna stângă a sfântului [[Ioan Gură de Aur]], mâinile sfinţilor [[mucenic]]i [[Pantelimon]] şi [[Haralambie]], craniile sfinţilor mucenici [[Teodor Tiron]] şi [[Teodor Stratilat]].
+
Printre cele mai venerate sunt: mâna stângă a sfântului [[Ioan Gură de Aur]], mâinile sfinţilor [[mucenic]]i [[Pantelimon]] şi [[Haralambie]], craniile sfinţilor mucenici [[Teodor Tiron]], [[Nichita Romanul]] şi [[Teodor Stratilat]], sânge de la sfântul [[apostol]] [[Apostolul Petru|Petru]], o părticică din faşa Domnului, o părticică din moaştele Sf. [[Ioan Botezătorul]].
  
 
===Icoana Maicii Domnului "Portăriţa"===
 
===Icoana Maicii Domnului "Portăriţa"===
Cel mai de preţ odor al sau este vestita icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numaita "Portarita", cea mai renumita din toate tarile ortodoxe.  
+
[[Imagine:Untitled-19.jpg|thumb|200px|right|Maica Domnului "Portăriţa"]]Cel mai de preţ odor al său este vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită "Portaitissa" sau "Portarita", renumită în toate ţările ortodoxe.
 +
 
 +
In paraclisul de la poarta mănăstirii se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită "Portăriţa", care a venit pe mare de la Constantinopol.
  
In paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită �Portărita" care a venit pe mare de la Bizant.
+
Pe timpul prigoanei împotriva icoanelor, o femeie credincioasă a ascuns această icoană în casă, dar soldaţii au aflat de aceasta; atunci ea le-a dat bani mulţi ca să-i dea un răgaz până a doua zi. Pe ascuns, noaptea, femeia a scos icoana din casă, s-a dus cu ea la malul mării şi i-a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot să te apăr.." - şi a pus-o pe apă. Iar icoana a venit pe apă drept la muntele Athos. Călugării de la Iviron au văzut-o şi au încercat să o scoată din apă, dar nu au reuşit. Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil, care era de fapt fiul femeii din Constantinopol.
  
O femeie credincioasa pe timpul prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat , atunci aceasta le-a dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus "Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar.." si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit . Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din Constantinopol.
+
Apoi monahii nu au putut face icoana să intre în biserică; nu au putut-o urni de la poarta mănăstirii şi le era frică să nu vină să o ia cineva; atunci s-a auzit glas din icoană: "Nu voi mă apăraţi pe mine, ci eu vă apăr pe voi!" Abia după aceea au putut-o muta.
  
Apoi nu puteau introduce icoana in biserica , nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva , atunci s-a auzit glas din icoana "Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!" apoi au putut-o muta.
+
S-a prorocit că la sfârşitul lumii această icoană va pleca pe mare, aşa cum a venit.
  
S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.
+
O alta minune săvârşită de această icoană: un tânăr n-a primit pâine de la bucătar; atunci Maica Domnului i-a dat un galben să-l ducă bucătarului - bucătarul şi-a dat seama de unde era galbenul respectiv şi s-a căit.
  
O alta minune la aceasta icoana : un tanar n-a primit paine de la bucatar , atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului - bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait.
+
Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otravă.
  
Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava.
+
Pe vremea venirii arabilor în Sf. Munte, un soldat arab a lovit cu cuţitul în chipul icoanei acesteia, şi îndată a început a curge sânge. Arabul, văzând minunea, s-a înfricoşat şi, căzând la pământ, s-a pocăit, s-a botezat în legea creştinească şi s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.  
  
Pe vremea venirii Arabilor în Sf. M-te un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sânge.
+
O altă minune: când mănăstirea nu a mai dat obişnuita masă de la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare.
  
Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte. Pe lângă alte obiecte de valoare are: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX-lea, 45 manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. Se mai află multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat in fiecare zi la sf. Liturghie scot moastele unui sfant din ziua respectiva), sânge de la Sf. apostol Petru, o părticică din fasa Domnului, o părticică din moastele Sf. Ioan Botezătorul, mâna Sf. Ioan Gură de Aur, capul Sf. Nichita Romanul, al lui Teodor Stratilat si altii.
+
==Legături externe==
 +
* [http://munteleathos.ro/IVIRON.HTM Mănăstirea Iviron]
 +
* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai13.htm 13 mai - sfinţii iviriţi]
  
O alta minune : cand manastirea nu a dat masa la hram de frica foametei ,fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare.
+
[[Categorie:Muntele Athos]]
  
[[Image:Portaitissa.jpg|thumb|left|[[Panagia Portaitissa]]]]
+
[[el:Ιερά Μονή Ιβήρων]]
[[Imagine:muntele-athos-37.jpg|thumb]]
+
[[en:Iviron Monastery (Athos)]]
[[Imagine:Untitled-19.jpg|thumb]]
+
[[fr:Monastère d'Iveron]]

Versiunea curentă din 30 aprilie 2016 17:42

Privire spre mare, din poarta principală a Mănăstirii Iviron

Mănăstirea Iviron (greacă: Μονή Ιβήρων, georgiană: ივერთა მონასტერი) este una din cele mai importante mănăstiri atonite, a treia în ordine ierarhică între cele douăzeci de mănăstiri din Muntele Athos. În vechime se numea Ivirica, şi avea, în vremurile de înflorire, 200 de călugări. Astăzi mănăstirea are în jur de 30 de monahi.

Istorie

Mănăstirea Iviron - vedere aeriană

Zidită între anii 980 şi 983 de Ioan Iviritul, general al armatelor bizantine, originar din Iviria (Georgia de azi, atunci o provincie bizantină din Caucaz). Acesta, renunţând la dregătoria sa, a fost tuns în monahism împreună cu fiii săi, Eftimie şi Gheorghe de către sfântul Atanasie Athonitul, cu care era prieten. Apoi, adunând ajutoare din Iviria, a ctitorit această mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului, locuită multă vreme de călugări iviriţi (georgieni). Cei trei ctitori sunt recunoscuţi ca sfinţi. Pomenirea lor, împreună cu a altor sfinţi iviriţi se face la 13 mai.

Mănăstirea a fost de mai multe ori incendiată şi distrusă de piraţi. În timpul patriarhului latin Ioan Vecos (Bekkos) au fost ucişi cu sabia 13 călugări din Iviron, pentru ca se opuneau uniaţiei.

O restaurare importantă a mănăstirii a făcut-o în anul 1513 călugărul georgian Gheorghe Varasvatzes, care a fost stareţ al mănăstirii timp de mai mulţi ani.

Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601) este considerat şi el unul dintre ctitorii mănăstirii, portretul lui votiv fiind zugrăvit pe unul din pereţii bisericii principale a mănăstirii.

Biblioteca

Biblioteca mănăstirii Iviron conţine circa 2000 de manuscrise vechi, 15 manuscrise liturgice şi peste 20.000 de cărţi în limbile georgiană, greacă, ebraică, slavonă şi latină.

Între documentele de valoare ale mănăstirii se numără: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 de evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX, 45 de manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericești din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea.

Odoare, moaşte, icoane

Panagia Portaitissa

Mănăstirea Iviron este una din cele mai mari şi bogate mănăstiri de pe Muntele Athos. Are o mulţime de odoare scumpe: vase, veşminte, salbe de galbeni de aur (una dăruită de Petru cel Mare, ţarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o singură persoană).

Moaşte

Aici, la Iviron, se păstrează cele mai vestite sfinte moaşte din Sfântul Munte: peste 150 de cutii de argint şi racle cu moaşte de la diferiţi sfinţi. Mănăstirea are moaşte pentru măcar câte unul din sfinţii prăznuiţi în fiecare zi în calendar, care sunt scoase în fiecare zi la Sfânta Liturghie.

Printre cele mai venerate sunt: mâna stângă a sfântului Ioan Gură de Aur, mâinile sfinţilor mucenici Pantelimon şi Haralambie, craniile sfinţilor mucenici Teodor Tiron, Nichita Romanul şi Teodor Stratilat, sânge de la sfântul apostol Petru, o părticică din faşa Domnului, o părticică din moaştele Sf. Ioan Botezătorul.

Icoana Maicii Domnului "Portăriţa"

Maica Domnului "Portăriţa"
Cel mai de preţ odor al său este vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită "Portaitissa" sau "Portarita", renumită în toate ţările ortodoxe.

In paraclisul de la poarta mănăstirii se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită "Portăriţa", care a venit pe mare de la Constantinopol.

Pe timpul prigoanei împotriva icoanelor, o femeie credincioasă a ascuns această icoană în casă, dar soldaţii au aflat de aceasta; atunci ea le-a dat bani mulţi ca să-i dea un răgaz până a doua zi. Pe ascuns, noaptea, femeia a scos icoana din casă, s-a dus cu ea la malul mării şi i-a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot să te apăr.." - şi a pus-o pe apă. Iar icoana a venit pe apă drept la muntele Athos. Călugării de la Iviron au văzut-o şi au încercat să o scoată din apă, dar nu au reuşit. Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil, care era de fapt fiul femeii din Constantinopol.

Apoi monahii nu au putut face icoana să intre în biserică; nu au putut-o urni de la poarta mănăstirii şi le era frică să nu vină să o ia cineva; atunci s-a auzit glas din icoană: "Nu voi mă apăraţi pe mine, ci eu vă apăr pe voi!" Abia după aceea au putut-o muta.

S-a prorocit că la sfârşitul lumii această icoană va pleca pe mare, aşa cum a venit.

O alta minune săvârşită de această icoană: un tânăr n-a primit pâine de la bucătar; atunci Maica Domnului i-a dat un galben să-l ducă bucătarului - bucătarul şi-a dat seama de unde era galbenul respectiv şi s-a căit.

Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otravă.

Pe vremea venirii arabilor în Sf. Munte, un soldat arab a lovit cu cuţitul în chipul icoanei acesteia, şi îndată a început a curge sânge. Arabul, văzând minunea, s-a înfricoşat şi, căzând la pământ, s-a pocăit, s-a botezat în legea creştinească şi s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.

O altă minune: când mănăstirea nu a mai dat obişnuita masă de la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare.

Legături externe