Mănăstirea Humor: Diferență între versiuni
(→Istoric) |
(→Istoric) |
||
| Linia 23: | Linia 23: | ||
Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „''mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor''” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava).<ref>[http://www.revistapadurilor.ro/(16600)Padurea-si-viata/(16601)Padurea-si-viata-numarul-3-4-2009/(16605)Istoria-uitata-si-iertata-a-averilor-manastiresti Ion Drăgușanul, ''Istoria uitată și iertată a averilor mânăstirești'', în ''Revista Pădurilor'', nr. 3-4/2009]</ref> La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.<ref name="PSP"/> | Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „''mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor''” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava).<ref>[http://www.revistapadurilor.ro/(16600)Padurea-si-viata/(16601)Padurea-si-viata-numarul-3-4-2009/(16605)Istoria-uitata-si-iertata-a-averilor-manastiresti Ion Drăgușanul, ''Istoria uitată și iertată a averilor mânăstirești'', în ''Revista Pădurilor'', nr. 3-4/2009]</ref> La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.<ref name="PSP"/> | ||
| + | |||
| + | În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. [[Ctitor]]ul acestei biserici era un vestit boier modovean, care fusese pârcălab de Roman (1516-1523) înainte de a deveni mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui [[Petru Rareș]], el a fost un dregător de încredere al voievodului, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofăt în timpul domniei lui [[Ștefan cel Mare]] și a lui Bogdan al III-lea. | ||
==Arhitectură== | ==Arhitectură== | ||
Versiunea de la data 31 martie 2017 09:27
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
| Mănăstirea Humor | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei și Bucovinei |
| Tip | călugărițe |
| Înființată | 1530 |
| Ctitori | Marele logofăt Toader Bubuiog |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | 30 călugărițe |
| Localizare |  Comuna Mănăstirea Humorului,județul Suceava |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Adormirea Maicii Domnului (15 august) Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) |
| Site web oficial | |
Mănăstirea Humor, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava, în apropiere de orașul Gura Humorului. A fost ctitorită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog.
Biserica pictată a acestei mănăstiri este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.[1]. De asemenea, Mănăstirea Humor, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.[2]
Cuprins
Istoric
Conform tradiției, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), un boier moldovean, Ivan vornicul, a ridicat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Râul Humor. Acolo exista deja un schit de călugări care avea o biserică de lemn. În decursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.[3]
Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava).[4] La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.[3]
În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un vestit boier modovean, care fusese pârcălab de Roman (1516-1523) înainte de a deveni mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a fost un dregător de încredere al voievodului, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și a lui Bogdan al III-lea.
Arhitectură
Iconografie
Pictura interioară
Pictura exterioară
Mănăstirea Humor în prezent
Note
- ↑ Lista Patrimonului Mondial UNESCO - obiectivele din România, accesat 28 martie 2017
- ↑ Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice din Județul Suceava (2015), accesat 28 martie 2017
- ↑ 3,0 3,1 Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, în volumul Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, p. 168.
- ↑ Ion Drăgușanul, Istoria uitată și iertată a averilor mânăstirești, în Revista Pădurilor, nr. 3-4/2009
Legături externe
- Mănăstirea Humor pe DescoperaRomania.eu
- Mănăstirea Humor la travelworld
- Mănăstirea Humor în cuvinte și imagini
- Manastirea Humor, 13 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniță de la Humor, 25 martie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
- Institutul Naţional al Patrimoniului: Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor - album foto
