Mănăstirea Horezu (județul Vâlcea)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 22 iunie 2011 06:23, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Istoric: referinţe)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Horezu
Mănăstirea Horezu
Jurisdicție Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
Tip călugăriţe
Înființată 1693
Ctitori Constantin Brâncoveanu
Stareț Pavelina Gagea
Mărime aprox. 30 călugăriţe
Localizare   Oraşul Horezu, județul Vâlcea
Limba liturgică română
Cântarea
Schituri, metocuri și chilii Schitul Sfinţilor Apostoli
Schitul Sfântului Ştefan
Hramuri Sfinții Împărați Constantin și Elena
(21 mai)
Site web oficial


Mănăstirea Horezu (sau Hurezi), cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, este o mănăstire din România, situată în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea. Este cea mai de seamă ctitorie a voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690-1693, biserica cea mare a mănăstirii fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Mănăstirea Horezu este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (din anul 1993).

Istoric

Lucrările de construcţie la Mănăstirea Horezu au început în anul 1690, ctitor fiind Voievodul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Amplasamentul sfintei mănăstiri se află valea râului Romanii de Jos, într-un colţ pitoresc de la poalele Munţilor Căpăţânii, în apropierea oraşului de astăzi Horezu (judeţul Vâlcea). Conform tradiţiei, numele „Hurezi” vine de la cuvântul „huhurezi”, păsări care existau în numar mare prin aceste locuri.

Voievodul a încredinţat supravegherea lucrărilor de construcţie şi decorare ale ansamblului lui Pârvu Cantacuzino, vărul său primar. După moartea acestuia, în anul 1691, este numit în locul lui, boierul Cernica Ştirbei.

Sinteză a „artei brâncoveneşti”, mănăstirea a fost terminată în 1693, biserica mare a aşezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Meşterii care au creat această impozantă dar echilibrată construcţie au fost: Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul şi Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată complet abia la 30 septembrie 1694, au fost zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ichim.[1]

Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură a epocii sale, distingându-se prin inteligenţă şi mult echilibru politic, a înfiinţat tipografii şi a patronat tipărirea a numeroase cărţi. În timpul domniei sale mănăstirea Hurezi a devenit un puternic centru cultural al Ţării Româneşti. Aici a înfiinţat voievodul vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de „Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu”, care mai numără şi în prezent peste 4000 de volume. Aici se găseau importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărită la Basel în 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite tot la Basel, în 1551), Novellae-le adăugate de Iustinian cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum şi lucrări ale istoricilor bizantini Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses.

Arhitectonica Mănăstirii Horezu

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii, întins pe mai mult de 3 hectare, se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcaşe de cult, construite în etape diferite şi având ctitori diferiţi:

Mănăstirea Horezu în prezent

Note bibliografice

<references/>

Surse

Legături externe

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
  • Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mănăstirea_Horezu_(județul_Vâlcea)&oldid=24294