Mănăstirea Horezu (județul Vâlcea)

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Horezu
Jurisdicție	Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
Tip	călugăriţe
Înființată	1693
Ctitori	Constantin Brâncoveanu
Stareț
Mărime aprox.	30 călugăriţe
Localizare	Oraşul Horezu, județul Vâlcea
Limba liturgică	română
Cântarea
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri	Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai)
Site web oficial

Mănăstirea Horezu (sau Hurezi), cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, este o mănăstire din România, situată în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea. Este cea mai de seamă ctitorie a voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690-1693, biserica cea mare a mănăstirii fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Mănăstirea Horezu este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (din anul 1993).

Istoric

Lucrările de construcţie la Mănăstirea Horezu au început în anul 1690, ctitor fiind Voievodul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Amplasamentul sfintei mănăstiri se află valea râului Romanii de Jos, într-un colţ pitoresc de la poalele Munţilor Căpăţânii, în apropierea oraşului de astăzi Horezu (judeţul Vâlcea). Conform tradiţiei, numele „Hurezi” vine de la cuvântul „huhurezi”, păsări care existau în numar mare prin aceste locuri.

Voievodul a încredinţat supravegherea lucrărilor de construcţie şi decorare ale ansamblului lui Pârvu Cantacuzino, vărul său primar. După moartea acestuia, în anul 1691, este numit în locul lui, boierul Cernica Ştirbei.

Sinteză a „artei brâncoveneşti”, mănăstirea a fost terminată în 1693, biserica mare a aşezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Meşterii care au creat această impozantă dar echilibrată construcţie au fost: Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul şi Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată complet abia la 30 septembrie 1694, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ichim.

Arhitectonica Mănăstirii Horezu

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcaşe de cult, construite în etape diferite şi având ctitori diferiţi:

• Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, fiind ctitorie a Sfântului voievodul martir Constantin Brâncoveanu (1693).
• „Biserica bolniţei”, ctitorită de doamna Marica, soţia voievodului (1696).

la 1696.

• Schitul „Sfinţilor Apostoli”, ctitorit de stareul mănăstirii, Ioan Arhimandritul, la 1698.
• ... şi numit astfel dupa numele fiului cel mare al voievodului, ctitorit de acesta la 1703.

Note bibliografice

<references/>