Mănăstirea Govora: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Istoric)
(Istoric: completări)
Linia 22: Linia 22:
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Primul ctitor al acestei mănăstiri este considerat a fi voievodul [[Listă a Domnilor Țării Românești|Vlad al II-lea]] „Dracul”, Domn al Țării Românești între 1436-1442 și 1443-1447 (tatăl lui Vlad Țepeș).<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-govora-68221.html Teodor Dănălache, ''Mănăstirea Govora''], 12 iunie 2012, , ''CrestinOrtodox.ro'', accesat 9 ianuarie2017</ref>
+
Primul [[ctitor]] al acestei mănăstiri este considerat a fi voievodul [[Listă a Domnilor Țării Românești|Vlad al II-lea]] „Dracul”, Domn al Țării Românești între 1436-1442 și 1443-1447 (tatăl lui Vlad Țepeș).<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-govora-68221.html Teodor Dănălache, ''Mănăstirea Govora''], 12 iunie 2012, , ''CrestinOrtodox.ro'', accesat 9 ianuarie2017</ref>
  
 
În muzeul mănăstirii se păstrează un clopot spart în greutate de 250 kg cu inscripția „''S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae, la anul 6965''” (1456-1457), adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș. Primul document care atestă existența Mănăstirii Govora este un hrisov datat 27 septembrie 1485, în care [[egumen]]ul de atunci, Iosif ''Govoreanul'', cumpăra câteva părți din moșia Hijul, care aparținea de Râmnic.
 
În muzeul mănăstirii se păstrează un clopot spart în greutate de 250 kg cu inscripția „''S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae, la anul 6965''” (1456-1457), adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș. Primul document care atestă existența Mănăstirii Govora este un hrisov datat 27 septembrie 1485, în care [[egumen]]ul de atunci, Iosif ''Govoreanul'', cumpăra câteva părți din moșia Hijul, care aparținea de Râmnic.
  
Tot în timpul domniei lui Vlad Țepeș are loc răzvrătirea lui Albu cel Mare, un puternic și influent boier vâlcean, probabil înrudit cu dinastia Basarabilor, care încearcă să-l înlăture pe domn de pe tron. Printre altele, Albu cotropește satele Mănăstirii Govora: Glodul și Hința (localități astăzi dispărute), pe care aceasta le avea în posesie, pustiind chiar și sfântul lăcaș. În urma luptelor date cu Vlad Țepeș, Albu cel Mare este înfrânt și executat. Cele două sate (Glodul și Hința) sunt confiscate de la boierul trădător, însă sunt date unor alți boieri. Ulterior, voievodul Radu cel Mare răscumpără cele două sate și le donează Mănăstirii Govora.
+
Tot în timpul domniei lui Vlad Țepeș are loc răzvrătirea lui Albu cel Mare, un puternic și influent boier vâlcean, probabil înrudit cu dinastia Basarabilor, care încearcă să-l înlăture pe domn de pe tron. Printre altele, Albu cotropește satele Mănăstirii Govora: Glodul și Hința (localități astăzi dispărute), pe care aceasta le avea în posesie, pustiind chiar și sfântul lăcaș. În urma luptelor date cu Vlad Țepeș, Albu cel Mare este înfrânt și executat. Cele două sate (Glodul și Hința) sunt confiscate de la boierul trădător, însă sunt date unor alți boieri. Ulterior, voievodul Radu al IV-lea „cel Mare” răscumpără cele două sate și le donează Mănăstirii Govora. Tot [[Listă a Domnilor Țării Românești|Radu cel Mare]] reface mănăstirea distrusă în timpul răzvrătirii boierului Albu cel Mare, fiind considerat ca fiind al doilea ctitor al Mănăstirii Govora. În cea mai veche [[pisanie]] păstrată aici se spune că „''... această biserică cine a zidit-o nu se știe [...] iar Radu cel Mare [...] au dires-o și au înfrumusețat-o''”. Domnia acestui voievod (între 1495-1508) a însemnat un moment important pentru Mănăstirea Govora, în afară de refacerea din temelii a bisericii („''pe care am văzut-o părăsită de la sfânt răposații strămoșii noștri''”, cum se afirmă într-un document emis de Radu cel Mare) el confirmând vechile danii de la Vlad „Dracul”, bunicul său, și de la Vlad al IV-lea „Călugărul” (1481-1495), tatăl său. De asemenea, el face alte multe danii, astfel încât Mănăstirea Govora devine una dintre cele mai importante mănăstiri ale Țării Românești.
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 16 ianuarie 2017 10:29

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Govora
Biserica Mănăstirii Govora
Jurisdicție Mitropolia Olteniei
Tip călugărițe
Înființată secolul al XV-lea
Ctitori Vlad al II-lea
Radu cel Mare
Matei Basarab
Stareț
Mărime aprox.
Localizare   Comuna Mihăești,
județul Vâlcea
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Adormirea Maicii Domnului
(15 august)
Site web oficial

Mănăstirea Govora, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este una dintre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Țara Românească, fiind un monument arhitectonic medieval de o rară frumusețe. Este ctitorie a voievodului Vlad al II-lea „Dracul” (tatăl lui Vlad Țepeș). După distrugerea de la sfârșitul secolului al XV-lea a fost reconstruită de voievodul Radu cel Mare (1495-1508), iar Matei Basarab, la rândul său, a reparat în întregime mănăstirea, instalând aici tiparnița pe care i-o dăruise, la cererea sa, cu meșteri cu tot, mitropolitul cărturar Petru Movilă.

Acest sfânt lăcaș este amplasat pe raza comunei Mihăești din județul Vâlcea, în apropierea stațiunii Băile Govora.

Mănăstirea Govora este inclusă în Lista monumentelor istorice din România (LMI), având codul de clasificare VL-II-a-A-09904.[1]

Istoric

Primul ctitor al acestei mănăstiri este considerat a fi voievodul Vlad al II-lea „Dracul”, Domn al Țării Românești între 1436-1442 și 1443-1447 (tatăl lui Vlad Țepeș).[2]

În muzeul mănăstirii se păstrează un clopot spart în greutate de 250 kg cu inscripția „S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae, la anul 6965” (1456-1457), adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș. Primul document care atestă existența Mănăstirii Govora este un hrisov datat 27 septembrie 1485, în care egumenul de atunci, Iosif Govoreanul, cumpăra câteva părți din moșia Hijul, care aparținea de Râmnic.

Tot în timpul domniei lui Vlad Țepeș are loc răzvrătirea lui Albu cel Mare, un puternic și influent boier vâlcean, probabil înrudit cu dinastia Basarabilor, care încearcă să-l înlăture pe domn de pe tron. Printre altele, Albu cotropește satele Mănăstirii Govora: Glodul și Hința (localități astăzi dispărute), pe care aceasta le avea în posesie, pustiind chiar și sfântul lăcaș. În urma luptelor date cu Vlad Țepeș, Albu cel Mare este înfrânt și executat. Cele două sate (Glodul și Hința) sunt confiscate de la boierul trădător, însă sunt date unor alți boieri. Ulterior, voievodul Radu al IV-lea „cel Mare” răscumpără cele două sate și le donează Mănăstirii Govora. Tot Radu cel Mare reface mănăstirea distrusă în timpul răzvrătirii boierului Albu cel Mare, fiind considerat ca fiind al doilea ctitor al Mănăstirii Govora. În cea mai veche pisanie păstrată aici se spune că „... această biserică cine a zidit-o nu se știe [...] iar Radu cel Mare [...] au dires-o și au înfrumusețat-o”. Domnia acestui voievod (între 1495-1508) a însemnat un moment important pentru Mănăstirea Govora, în afară de refacerea din temelii a bisericii („pe care am văzut-o părăsită de la sfânt răposații strămoșii noștri”, cum se afirmă într-un document emis de Radu cel Mare) el confirmând vechile danii de la Vlad „Dracul”, bunicul său, și de la Vlad al IV-lea „Călugărul” (1481-1495), tatăl său. De asemenea, el face alte multe danii, astfel încât Mănăstirea Govora devine una dintre cele mai importante mănăstiri ale Țării Românești.

Note

  1. Ministerul Culturii: Lista monumentelor istorice - actualizare 2015. Județul Vâlcea, accesat 6 ianuarie 2017
  2. Teodor Dănălache, Mănăstirea Govora, 12 iunie 2012, , CrestinOrtodox.ro, accesat 9 ianuarie2017

Bibliografie

  • Gherasim Cristea, Istoria Mănăstirii Govora, Râmnicu Vâlcea, 1995.
  • Veniamin Nicolae, Ctitoriile lui Matei Basarab, București, 1982.

Legături externe

Surse