Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Istoric: typo
În muzeul mănăstirii se păstrează un clopot spart în greutate de 250 kg cu inscripția „''S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae, la anul 6965''” (1456-1457), adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș. Primul document care atestă existența Mănăstirii Govora este un hrisov datat 27 septembrie 1485, în care [[egumen]]ul de atunci, Iosif ''Govoreanul'', cumpăra câteva părți din moșia Hijul, care aparținea de Râmnic.
Tot în timpul domniei lui Vlad Țepeș are loc răzvrătirea lui Albu cel Mare, un puternic și influent boier vâlcean, probabil înrudit cu dinastia Basarabilor, care încearcă să-l înlăture pe domn de pe tron. Printre altele, Albu cotropește satele Mănăstirii Govora: Glodul și Hința (localități astăzi dispărute), pe care aceasta le avea în posesie, pustiind chiar și sfântul lăcaș. În urma luptelor date cu Vlad Țepeș, Albu cel Mare este înfrânt și executat. Cele două sate (Glodul și Hința) sunt confiscate de la boierul trădător, însă sunt date unor alți boieri. Ulterior, voievodul [[Radu cel Mare|Radu al IV-lea „cel Mare” ]] răscumpără cele două sate și le donează Mănăstirii Govora. Tot [[Listă a Domnilor Țării Românești|Radu cel Mare]] reface mănăstirea distrusă în timpul răzvrătirii boierului Albu cel Mare, fiind considerat ca un al doilea ctitor al Mănăstirii Govora. În cea mai veche [[pisanie]] păstrată aici se spune că „''... această biserică cine a zidit-o nu se știe [...] iar Radu cel Mare [...] au dires-o și au înfrumusețat-o''”. Domnia acestui voievod (între 1495-1508) a însemnat un moment important pentru Mănăstirea Govora, în afară de refacerea din temelii a bisericii („''pe care am văzut-o părăsită de la sfânt răposații strămoșii noștri''”, cum se afirmă într-un document emis de Radu cel Mare) el confirmând vechile danii de la Vlad „Dracul”, bunicul său, și de la Vlad al IV-lea „Călugărul” (1481-1495), tatăl său. De asemenea, el face multe alte danii, astfel încât Mănăstirea Govora devine una dintre cele mai importante mănăstiri ale Țării Românești.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 65</ref>
În primăvara lui 1611, în urma invaziei armatelor principelui Transilvaniei, Gabriel Báthory, în campania acestuia împotriva voievodului [[Radu Șerban]], Mănăstirea Govora a fost din nou jefuită, dar pagubele suferite de construcția propriu-zisă nu au fost majore (în timp ce alte biserici și mănăstiri din Țara Românească au avut mult de suferit, fiind prădate de sfintele odoare, de acoperișurile de plumb, topite pentru turnarea gloanțelor, iar mormintele profanate).
===Incinta===
[[Fișier:Govora_Monastery_4Manastirea_Govora_3.JPGjpg|thumb|left|300px290px|<center>Mănăstirea Govora, incinta, chilii</center>]]
Incinta mănăstirii este de formă aproape trapezoidală, având lungimea (pe axul est-vest) de 60 m, cu latura vestică măsurând 67 m și latura estică de 30 m. Este mărginită de zidul exterior, pe care sunt situate încăperile folosite drept [[Chilie|chilii]] precum și beciurile de suprafață. Zidul este înalt și masiv, din piatră, ca la majoritatea mănăstirilor din epoca medievală, când multe mănăstiri erau fortificate, pentru a rezista în fața atacurilor unor eventuali invadatori. Deși a fost refăcut de mai multe ori, el și-a păstrat aspectul inițial, fiind clasificat în prezent ca monument istoric și de arhitectură (cod LMI VL-II-m-A-09904.04).
===Turnul-clopotniță===
[[Fișier:Govora_Monastery_1.jpg|thumb|right|290px|<center>Mănăstirea Govora, turnul-clopotniță</center>]]
Acest turn impunător servește atât drept [[clopotniță]] cât și ca turn de poartă, străjuind accesul în incinta mănăstirii. Este etajat pe patru nivele, având o înălțime de aproximativ 15 m și o grosime a zidurilor de circa 2 m. Etajele 2 și 3 sunt prevăzute cu ferestre-crenel pentru tragerea cu arme de foc, având un rol important în defensiva complexului mănăstiresc. Ultimul etaj, care adăpostește clopotnița propriu-zisă, a fost adăugat în epoca brâncovenească. Rolul defensiv al incintei mănăstirii, din primele faze ale construcției acesteia, se poate vedea și în prezent pe zidul de lângă turn, care mai păstrează meterezele și drumul de strajă, astăzi părți ale podului chiliilor. Turnul clopotniță este monument istoric și de arhitectură, cu codul de clasificare VL-II-m-A-09904.02.
