Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Mănăstirea Dochiaru (Muntele Athos)

Versiunea din 9 noiembrie 2019 06:01, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (+imagine)
Mănăstirea Dochiaru
Docheiariou.jpg
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viaţă de obşte)
Înființată secolul al XI-lea
Ctitori Cuv. Eftimie
Stareț
Mărime aprox.
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil
Site web oficial

Mănăstirea Dochiaru sau Docheiariu (gr. Μονή Δοχειαρίου) este una din cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos. Mănăstirea este situată pe coasta de sud-vest a peninsulei și este a zecea în ordinea ierarhică atonită.

Istorie

Potrivit tradiției, mănăstirea Dochiaru a fost întemeiată inițial (cca. 1070) în apropierea portului Dafni de cuviosul călugăr Eftimie, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XI-lea și care a fost prietenul sau ucenicul Sf. Atanasie Atonitul, fiind de meserie „dochiar”. Alte tradiții spun că mănăstirea a fost fondată de monahul Daniil de la Dochiariu cândva între anii 1030-1032 sau că și-a luat numele după un monah pe nume Atanasie Lavriotul (de la Marea Lavră) și care avea însărcinarea de a se ocupa de păstrarea vinului și a uleiului.

O legendă despre fondarea mănăstirii (dar mai degrabă despre zidirea catholiconului, după formulare) spune că Sfântul Arhanghel Mihail i-a descoperit unui tânăr o comoară la metocul acestei mânăstiri. Tânărul povestește egumenului ce i se arătase, iar acesta trimite împreună cu tânărul doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi ucenici, voind să păstreze comoara pentru ei, îi leagă tânărului o piatră de gât și îl aruncă în mare, spunând egumenului că nu găsiseră nimic, iar tânărul fugise. Tânărului doborât în fundul mării, fără cunoștință, i s-au arătat atunci doi tineri cu chipuri strălucitoare, anume Arhanghelul Mihail și îngerul păzitor al tânărului. Îngerul îi cere Arhanghelului să-l scape pe tânăr, și acesta se trezește dintr-o dată, ud și cu piatra atârnată de gât, în mijlocul mănăstirii și povestește ce i se întâmplase. Ucigașii au fost siliți să aducă înapoi comoara, cu care s-ar fi rezidit mănăstirea, primind hramul Sfinților Arhangheli. Legenda spune că piatra atârnată de gâtul tânărului s-ar păstra, zidită în zidurile mănăstirii, până în zilele noastre.

În secolul al XI-lea, mănăstirea a fost înzestrată de împărații bizantini, însă la scurtă vreme după întemeiere a cunoscut o perioadă de declin, fiind jefuită și incendiată de mai multe ori de pirați, probabil îndeosebi în timpul ocupației latine a Muntelui Athos și după cucerirea Constantinopolului de către franci. În secolul al XIV-lea, a fost reînnoită de împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1341-1357) și de Ştefan al IV-lea Dušan al Serbiei (1331-1355).

Catoliconul mănăstirii, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost (re)zidit în secolul al XVI-lea (1568) din donațiile domnitorului Alexandru Lăpușneanu al Moldovei (1552-16561, 1564-1568) și ale soției sale, doamna Ruxandra, care, după moartea soțului ei, dăruiește mănăstirii 165.000 de aspri de argint, o sumă foarte mare [1]. Ei au mai ajutat și la reconstruirea unei părți a chiliilor, turnului și zidurilor de apărare.

Pictura bisericii a fost realizată în anul 1568 de un cunoscut pictor al vremii din școala cretană, numit Tzortzis [2] sau Gheorghe Cretanul și completată în anul 1783. Din punct de vedere arhitectonic, catoliconul seamănă cu stilul bisericilor atonite similare, dar are și influențe ale stilului moldovenesc [3]. Frescele din interiorul trapezei au fost realizate în anul 1675. Pe lângă catolicon, mănăstirea mai are și zece paraclise.

În timpul ocupației otomane a Muntelui Athos din timpul războiului grec de independență (1821), mănăstirea Dochiaru și-a pierdut toate proprietățile de aici, iar mai târziu, în principiu după secularizarea a averilor mănăstirești (1860-1864), și metoacele din Ţările Române.

Odoare

În mănăstire se păstrează multe veșminte și obiecte liturgice de mare preț, precum și părticele din moaștele unor sfinți. Biblioteca mănăstirii Dochiaru adăpostește 441 de manuscrise, dintre care au fost catalogate 395, precum și 100 de codice și 1500 de cărți vechi tipărite.

Sfinte moaște

Mănăstirea adăpostește mai multe fragmente de Sfinte Moaște: un fragment din Sfânta Cruce a Mântuitorului, părticele din trupul Sf. Haralambie, ale Sf. Mercurie, capul Sf. Teodor și altele.

Icoane

Într-un paraclis de la intrarea în catolicon se află o binecunoscută icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea” (Panaghia Gorgoepikoos).

Surse

Legături externe