Mănăstirea Dochiaru (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(format:traducere)
m (aranjare în pagină)
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Mănăstire
'''Mănăstirea Dochiaru''' sau '''Dochiariu''' este una din cele douăzeci de mănăstiri de la [[Muntele Athos]]. [[Mănăstire]]a este situată pe coasta de sud-vest a peninsulei şi este a zecea în ordinea ierarhică atonită.  
+
|nume=Mănăstirea Dochiaru
 
+
|Imagine=[[Fișier:Docheiariou.jpg|thumb|center|250px]]
In interior sunt 10 paraclise.
+
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului]]
 +
|tip=călugări (viață de obște)
 +
|înfiinţată=secolul al XI-lea
 +
|ctitor= Cuv. Eftimie
 +
|stareţ=
 +
|mărime aprox=
 +
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 +
|limba liturgică=greacă
 +
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 +
|schituri=
 +
|hramuri=[[8 noiembrie|Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil]]
 +
|site=
 +
|}}'''Mănăstirea Dochiaru''' sau '''Docheiariu''' (gr.  Μονή Δοχειαρίου) este una din cele douăzeci de mănăstiri de la [[Muntele Athos]]. [[Mănăstire]]a este situată pe coasta de sud-vest a peninsulei și este a zecea în ordinea ierarhică atonită.
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
Fondatorul acestei mânăstirii a fost cuviosul Eftimie prietenul Sf. Atanasie cel Mare (1070). Arhanghelul Mihail a descoperit unui tânăr o comoară pe metocul acestei mânăstiri. Tânărul acela a spus Egumenului ce i se arătase, iar Egumenul, a trimis împreună cu tânărul încă alti doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi însă au socotit că ar fi bine să le rămână lor comoara si asa au legat o piatră mare de grumazul tânărului aceluia si l-au azvârlit în mare. Apoi au luat comoara si, ascunzând-o, au spus către Egumenul mânăstirii că n-au găsit nimic, iar pe tânărul acela nu stie ce s-a făcut, că au fugit fără să-l fi văzut.
+
Potrivit tradiției, mănăstirea Dochiaru a fost întemeiată inițial (cca. 1070) în apropierea portului [[Dafni (Muntele Athos)|Dafni]] de cuviosul călugăr Eftimie, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XI-lea și care a fost prietenul sau ucenicul Sf. [[Atanasie Atonitul]], fiind de meserie „dochiar”. Alte tradiții spun că mănăstirea a fost fondată de monahul Daniil de la Dochiariu cândva între anii 1030-1032 sau că și-a luat numele după un monah pe nume Atanasie Lavriotul (de la [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]]) și care avea însărcinarea de a se ocupa de păstrarea vinului și a uleiului.
 
 
Pe când însă tânărul era în fundul mării si îsi pierduse simtirea, i s-a arătat aievea doi tineri strălucitori la fată: erau Arhanghelul Mihail, si Ingerul păzitor al tânărului, iar cel din urmă a zis către Arhanghel: Dacă tu binevoiesti, Arhanghele, scapă pe acest tânăr nevinovat. Tânărul ud cum era, si cu piatra de gât s-a pomenit deodată în mijlocul Bisericii Dochiarului unde a povestit Egumenului ce i s-a întâmplat. Astfel ucigasii au fost descoperiti, si siliti au adus comoara, cu care s-a zidit mânăstirea dându-i numele de Sf. Voievozi. Iar piatra care a fost legată de gâtul tânărului se păstrează si astăzi zidită în M-tire.
 
  
The origins of Dochiariou Monastery can be traced to the tenth century. The circumstances of its founding are varied. One variant is that the monastery was originally founded near the port of [[Daphne (Athos)|Daphne]] at the end of the tenth century by Euthymios, who was a pupil of St. [[Athanasius the Athonite]], and a "dohiaris", that is one who made "dohia". Another attributes the founding of the monastery to the [[monk]] Daniel of Dochiariou between 1030-1032. Another, that it was named after a monk, Athanasio Lavrioti, who was responsible for the keeping of the wine and oil supplies.  
+
O legendă despre fondarea mănăstirii (dar mai degrabă despre zidirea catholiconului, după formulare) spune că Sfântul Arhanghel Mihail i-a descoperit unui tânăr o comoară la metocul acestei mânăstiri. Tânărul povestește [[egumen]]ului ce i se arătase, iar acesta trimite împreună cu tânărul doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi ucenici, voind să păstreze comoara pentru ei, îi leagă tânărului o piatră de gât și îl aruncă în mare, spunând egumenului că nu găsiseră nimic, iar tânărul fugise. Tânărului doborât în fundul mării, fără cunoștință, i s-au arătat atunci doi tineri cu chipuri strălucitoare, anume Arhanghelul Mihail și îngerul păzitor al tânărului. Îngerul îi cere Arhanghelului să-l scape pe tânăr, și acesta se trezește dintr-o dată, ud și cu piatra atârnată de gât, în mijlocul mănăstirii și povestește ce i se întâmplase. Ucigașii au fost siliți să aducă înapoi comoara, cu care s-ar fi rezidit mănăstirea, primind hramul Sfinților Arhangheli. Legenda spune că piatra atârnată de gâtul tânărului s-ar păstra, zidită în zidurile mănăstirii, până în zilele noastre.  
  
The [[monastery]] went into decline shortly after its founding, probably plundered by pirates during the years of Frankish occupation of Mount Athos after the Latin conquest of Constantinople in 1204. The surviving monks then began the present monastery. During the fourteenth century Dochiariou received support from emperor John Paleologos V and Stephen IV of Serbia. The [[katholikon]] for the monastery was built in the mid sixteenth century (1568) with financial aid from Alexander and Roxandra of Moldavia and John Lapousneanos. Then during the occupation of Mount Athos by the Ottoman sultan during the Greek war for independence in 1821, Dochiariou lost all its property.
+
În secolul al XI-lea, mănăstirea a fost înzestrată de împărații bizantini, însă la scurtă vreme după întemeiere a cunoscut o perioadă de declin, fiind jefuită și incendiată de mai multe ori de pirați, probabil îndeosebi în timpul ocupației latine a Muntelui Athos și după cucerirea Constantinopolului de către franci. În secolul al XIV-lea, a fost reînnoită de împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1341-1357) și de Ştefan al IV-lea Dušan al Serbiei (1331-1355).  
  
The katholikon, which was built on the foundation of an earlier church, is dedicated to the [[archangel]]s, Ss. Michael and Gabriel. The feast day is [[November 8]]. The church style follows that of the other Athonite katholikons. The katholikon is the largest among those monasteries on Mount Athos. The murals in the katholikon were done by George the Cretan in 1568, with further work done in 1783. The refectory was built at the same time as the katholikon. The murals in the refectory were done in 1675. There are ten [[chapel]]s in the monastery.
+
[[Catolicon]]ul mănăstirii, cu hramul Sfinților [[Arhanghel]]i [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]], a fost  (re)zidit în secolul al XVI-lea (1568) din donațiile domnitorului Alexandru Lăpușneanu al Moldovei (1552-16561, 1564-1568) și ale soției sale, doamna Ruxandra, care, după moartea soțului ei, dăruiește mănăstirii 165.000 de aspri de argint, o sumă foarte mare [http://www.proarad.ro/athos-meteora/dochiaru.html]. Ei au  mai ajutat și la reconstruirea unei părți a chiliilor, turnului și zidurilor de apărare. 
  
Printre ctitorii acestei mânăstiri este si Alexandru Lăpusneanul, domnul Moldovei cu sotia sa.
+
Pictura bisericii a fost realizată în anul 1568 de un cunoscut pictor al vremii din școala cretană, numit Tzortzis [http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/General/Art.html] sau Gheorghe Cretanul și completată în anul 1783. Din punct de vedere arhitectonic, catoliconul seamănă cu stilul bisericilor atonite similare, dar are și influențe ale stilului moldovenesc  [http://www.proarad.ro/athos-meteora/dochiaru.html]. Frescele din interiorul [[trapeză|trapezei]] au fost realizate în anul 1675. Pe lângă catolicon, mănăstirea mai are și zece [[Capelă|paraclise]].
  
==Odoare==
+
În timpul ocupației otomane a Muntelui Athos din timpul războiului grec de independență (1821), mănăstirea Dochiaru și-a pierdut toate proprietățile de aici, iar mai târziu, în principiu după secularizarea a averilor mănăstirești (1860-1864), și metoacele din Ţările Române.
===Biblioteca===
 
The Dochiariou monastery library holds 441 manuscripts of which 395 are catalogued, 100 codices, and 1,500 printed books.
 
  
===Sfinte moaşte===
+
==Odoare==  
The monastery also holds many valuable [[vestments]], [[liturgical objects]], and [[relics]] of [[saint]]s.
+
În mănăstire se păstrează multe [[veșminte]] și [[obiecte liturgice]] de mare preț, precum și  părticele din moaștele unor sfinți. Biblioteca mănăstirii Dochiaru adăpostește 441 de manuscrise, dintre care au fost catalogate 395, precum și 100 de codice și 1500 de cărți vechi tipărite.  
  
Moaste sfinte are: un fragment din Sfânta Cruce a Domnului, părticele din trupul Sf. Haralambie, ale Sf, Mercurie, capul Sf. Teodor si altii.
+
===Sfinte moaște===
 +
Mănăstirea adăpostește mai multe fragmente de Sfinte [[Moaște]]: un fragment din Sfânta Cruce a Mântuitorului, părticele din trupul Sf. [[Haralambie]], ale Sf. [[Mercurie]], capul Sf. Teodor și altele.  
  
 
===Icoane===
 
===Icoane===
the [[icon]] of the [[Panagia Gorgoepikoos|Virgin Gorgoepikoos]] which is in the chapel near the entrance to the Katholikon that is dedicated to the [[Theotokos|Panagia]] (Virgin Mary).
+
Într-un [[Capelă|paraclis]] de la intrarea în catolicon se află o binecunoscută [[icoană]] făcătoare de minuni a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] „Grabnic Ajutătoarea” (''Panaghia Gorgoepikoos'').
  
Mânăstirea mai are si o icoană făcătoare de minuni, care se numeste; "Grabnică, Ajutătoare" în fata căreia ard 4 candele mari de aur trimise din Rusia.  
+
==Surse==
 +
*[[:en: Dochiariou Monastery (Athos)]]
 +
*[http://www.proarad.ro/athos-meteora/dochiaru.html Mănăstirea Dochiaru], pe blogul „Cuvânt Ortodox”.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.culture.gr/h/2/eh251.jsp?obj_id=1516 Monastery of Docheiariou: Greek Ministry of Culture]
+
*[http://www.proarad.ro/athos-meteora/dochiaru.html Mănăstirea Dochiaru], pe blogul „Cuvânt Ortodox”, de Petru Jigorea.
*[http://www.macedonian-heritage.gr/Athos/Monastery/docheiariou.html Docheiariou Monastery]
+
*[http://munteleathos.ro/DOCHIARU.HTM Mănăstirea Dochiaru], la munteleathos.ro
* http://munteleathos.ro/DOCHIARU.HTM
+
*[http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/01/15/manastirea-dochiaru/ Mănăstirea Dochiaru], pe siteul „Prietenii Muntelui Athos”.
 +
*Teodor Danalache, [http://www.crestinortodox.ro/icoane-facatoare-minuni/icoana-maicii-domnului-grabnic-ascultatoare-la-manastirea-dochiariu-121188.html Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoarea de la Mănăstirea Dochiaru], pentru crestinortodox.ro – povestea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
  
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Mănăstiri]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
 
[[Categorie:Muntele Athos]]
  
 +
[[el:Ιερά Μονή Δοχειαρίου]]
 
[[en:Dochiariou Monastery (Athos)]]
 
[[en:Dochiariou Monastery (Athos)]]
 
[[fr:Monastère Docheiariou (Mont Athos)]]
 
[[fr:Monastère Docheiariou (Mont Athos)]]

Versiunea curentă din 9 noiembrie 2019 06:07

Mănăstirea Dochiaru
Docheiariou.jpg
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului
Tip călugări (viață de obște)
Înființată secolul al XI-lea
Ctitori Cuv. Eftimie
Stareț
Mărime aprox.
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
Site web oficial

Mănăstirea Dochiaru sau Docheiariu (gr. Μονή Δοχειαρίου) este una din cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos. Mănăstirea este situată pe coasta de sud-vest a peninsulei și este a zecea în ordinea ierarhică atonită.

Istorie

Potrivit tradiției, mănăstirea Dochiaru a fost întemeiată inițial (cca. 1070) în apropierea portului Dafni de cuviosul călugăr Eftimie, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XI-lea și care a fost prietenul sau ucenicul Sf. Atanasie Atonitul, fiind de meserie „dochiar”. Alte tradiții spun că mănăstirea a fost fondată de monahul Daniil de la Dochiariu cândva între anii 1030-1032 sau că și-a luat numele după un monah pe nume Atanasie Lavriotul (de la Marea Lavră) și care avea însărcinarea de a se ocupa de păstrarea vinului și a uleiului.

O legendă despre fondarea mănăstirii (dar mai degrabă despre zidirea catholiconului, după formulare) spune că Sfântul Arhanghel Mihail i-a descoperit unui tânăr o comoară la metocul acestei mânăstiri. Tânărul povestește egumenului ce i se arătase, iar acesta trimite împreună cu tânărul doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi ucenici, voind să păstreze comoara pentru ei, îi leagă tânărului o piatră de gât și îl aruncă în mare, spunând egumenului că nu găsiseră nimic, iar tânărul fugise. Tânărului doborât în fundul mării, fără cunoștință, i s-au arătat atunci doi tineri cu chipuri strălucitoare, anume Arhanghelul Mihail și îngerul păzitor al tânărului. Îngerul îi cere Arhanghelului să-l scape pe tânăr, și acesta se trezește dintr-o dată, ud și cu piatra atârnată de gât, în mijlocul mănăstirii și povestește ce i se întâmplase. Ucigașii au fost siliți să aducă înapoi comoara, cu care s-ar fi rezidit mănăstirea, primind hramul Sfinților Arhangheli. Legenda spune că piatra atârnată de gâtul tânărului s-ar păstra, zidită în zidurile mănăstirii, până în zilele noastre.

În secolul al XI-lea, mănăstirea a fost înzestrată de împărații bizantini, însă la scurtă vreme după întemeiere a cunoscut o perioadă de declin, fiind jefuită și incendiată de mai multe ori de pirați, probabil îndeosebi în timpul ocupației latine a Muntelui Athos și după cucerirea Constantinopolului de către franci. În secolul al XIV-lea, a fost reînnoită de împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1341-1357) și de Ştefan al IV-lea Dušan al Serbiei (1331-1355).

Catoliconul mănăstirii, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost (re)zidit în secolul al XVI-lea (1568) din donațiile domnitorului Alexandru Lăpușneanu al Moldovei (1552-16561, 1564-1568) și ale soției sale, doamna Ruxandra, care, după moartea soțului ei, dăruiește mănăstirii 165.000 de aspri de argint, o sumă foarte mare [1]. Ei au mai ajutat și la reconstruirea unei părți a chiliilor, turnului și zidurilor de apărare.

Pictura bisericii a fost realizată în anul 1568 de un cunoscut pictor al vremii din școala cretană, numit Tzortzis [2] sau Gheorghe Cretanul și completată în anul 1783. Din punct de vedere arhitectonic, catoliconul seamănă cu stilul bisericilor atonite similare, dar are și influențe ale stilului moldovenesc [3]. Frescele din interiorul trapezei au fost realizate în anul 1675. Pe lângă catolicon, mănăstirea mai are și zece paraclise.

În timpul ocupației otomane a Muntelui Athos din timpul războiului grec de independență (1821), mănăstirea Dochiaru și-a pierdut toate proprietățile de aici, iar mai târziu, în principiu după secularizarea a averilor mănăstirești (1860-1864), și metoacele din Ţările Române.

Odoare

În mănăstire se păstrează multe veșminte și obiecte liturgice de mare preț, precum și părticele din moaștele unor sfinți. Biblioteca mănăstirii Dochiaru adăpostește 441 de manuscrise, dintre care au fost catalogate 395, precum și 100 de codice și 1500 de cărți vechi tipărite.

Sfinte moaște

Mănăstirea adăpostește mai multe fragmente de Sfinte Moaște: un fragment din Sfânta Cruce a Mântuitorului, părticele din trupul Sf. Haralambie, ale Sf. Mercurie, capul Sf. Teodor și altele.

Icoane

Într-un paraclis de la intrarea în catolicon se află o binecunoscută icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea” (Panaghia Gorgoepikoos).

Surse

Legături externe