Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Mănăstirea Dălhăuți

Versiunea din 4 iulie 2011 14:37, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (categorii - ordonare alfabetică)
LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Mănăstirea Dălhăuţi
Mănăstirea Dălhăuţi
Jurisdicție Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
Tip călugăriţe
Înființată începutul sec. XV,
refăcută în 1810
Ctitori Stareţul Teoclit
Stareț Emanuela Enea
Mărime aprox. 20 călugăriţe
Localizare   comuna Cârligele, judeţul Vrancea,
aprox. 15 km V de Focşani
Limba liturgică română
Cântarea
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Izvorul Tămăduirii,
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)
Site web oficial


Mănăstirea Dălhăuţi este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, judeţul Vrancea (la circa 15 km vest de Focşani), aflată în episcopia Buzăului şi Vrancei. Este renumită mai ales pentru că aici se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) şi pînă la desfiinţarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de călugăriţe.

Istoric

Situată în mijlocul pădurilor de fag şi stejar de pe dealul Deleanu, la câţiva km vest de satul omonim, care aparţine de comuna Cârligele, Mănăstirea Dălhăuţi este un vechi lăcaş de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.

Legenda spune că mânăstirea a luat fiinţă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dălhăuş, au văzut în inima pădurii o lumină neobişnuită şi au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi fraţi au înţeles că Maica Domnului doreşte să se înalţe un sfânt lăcaş; ei s-au călugărit şi au pus bazele aşezământului monahal, construind biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele Dălhăuţi, după numele celor doi fraţi Dălhăuş (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naţionale din Bucureşti dă mărturie despre existenţa acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutaţi, la ridicarea bisericii, şi de un ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase lumina văzută de fraţii Dălhăuş.

Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuţi s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Referitor la această biserică, există şi prima mărturie scrisă, şi anume pisania având textul:

Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinţiei sale stareţului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată şi poleită, cum şi altarul si tinda şi slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinţiei sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.

Din această pisanie nu reiese însă clar dacă stareţul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ctitorul mănăstirii), sau doar a refăcut o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).

O a treia biserică, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuţi între anii 1840-1850 de către Smaranda Perieţeanu şi Constantin Angelescu, în timpul arhimandritului Venedict, stareţ la Mănăstirea Poiana Mărului (judeţul Buzău), care răspundea şi de Schitul Dălhăuţi. Această biserică se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcţională.

La Mănăstirea Dălhăuţi a vieţuit, vreme de aproape 20 de ani, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, cel pomenit în Biserica Ortodoxă Română la 25 aprilie, mare duhovnic şi inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". El a venit aici în anul 1715, refugiindu-se din Ucraina; a devenit preot şi mai apoi a condus obştea monahală ca egumen până în anul 1733, când s-a mutat, împreună cu 12 ucenici ai săi, pentru a întemeia Schitul Poiana Mărului din Munţii Buzăului.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

 
Mănăstirea Dălhăuţi - Icoana Maicii Domnului

Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuţi era vestită în toată Ţara Românească şi chiar şi în Moldova, era faptul că aici se afla (şi se află şi în prezent) icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Această icoană are o poveste uimitoare. Se spune că ar fi una dintre cele şapte icoane pictate de însuşi Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca; specialiştii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuş, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuţi, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea Fatih (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins şi jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele şi aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopţii, un vuiet neobişnuit cutremură grajdul, iar caii se comportă atât de violent, încât se omoară între ei. Zgomotul si nechezatul cailor alertează grăjdarii care-şi găsesc şi ei sfârşitul în acel haos. Stareţul Anufie încearcă să explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenţia Maicii Domnului, dar este condamnat la moarte, iar icoana e aruncată în mare. Monahul scapă însă cu viaţă datorită faptului că ienicerul care trebuie să-l omoare era un român ajuns in robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiţia să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în ţară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze in singurătate. Seara se lasă încet. La orizont, roşeaţa cerului se contopeşte cu albastrul întunecat al mării. În acest decor de o rară frumuseţe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-şi poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naşte din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârneste lacrimi de bucurie pe obrazul lui intristat. Descoperă cu tristeţe că feţele Fecioarei şi Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Acele răni au făcut să curgă sânge adevărat. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuţi - cicatricile de pe feţele Fecioarei şi Pruncului Sfânt se văd şi astăzi, ca şi cum ar fi făcute în carne adevărată.

Şi astăzi, aşezată în biserică, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este deosebit de frumoasă, remarcându-se printre celelalte icoane din ţară prin unicitatea ei: Maica Domnului ţine Pruncul în partea dreaptă şi capul ei este aplecat foarte mult asupra Fiului, cu duioşie, iar chipul Fecioarei Maria revarsă o lumină dumnezeiască. Puţine sfinte icoane ale Maicii Domnului din ţara noastră inspiră atâta evlavie şi inălţare sufletească.

De-a lungul timpului, sfântă icoană a făcut multe minuni şi zilnic credincioşii aduc mulţumire Maicii Domnului. În vreme de calamităţi (secetă, inundaţii etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii şi de fiecare dată a fost de un real ajutor.

Mănăstirea Dălhăuţi în prezent

Mănăstirea Dălhăuţi a fost mănăstire de călugări de la întemeiere şi pînă la desfiinţarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania Preasfinţitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugăriţe.

Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forţat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din Bucureşti, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei şi prin străduinţa maicii stareţe de atunci, Emilia Focşa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuţi, fiind aşezată în sfânta biserică spre bucuria, mângâierea şi ajutorul celor care, cu evlavie şi cu dreaptă credinţă, se închină înaintea ei.

La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuţi este unul dintre cele mai bine organizate aşezăminte monahale din Eparhia Buzăului si Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniţă impozantă, un corp nou de chilii şi s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.

Surse

Legături externe