Modificări

Legenda spune că mânăstirea a luat fiinţă încă din secolul al XV-lea, când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie ''Dălhăuş'', au văzut în inima pădurii o lumină neobişnuită şi au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". şi că . Cei doi fraţi au înţeles că [[Maica Domnului]] doreşte să se înalţe un sfânt lăcaş; ei s-au [[călugăr]]it şi au pus bazele aşezământului [[monah]]al, construind biserica cu hramul ''[[Izvorul tămăduirii]]''. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele ''Dălhăuţi'', după numele celor doi fraţi Dălhăuş (satul omonim a fost întemeiat mult mai târziu).

Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuţi s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul "''[[Mihail (Arhanghelul)|Sfinţii Arhangheli Mihail si şi Gavriil"]]''.<br/>

:''Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică s-au facut făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinţiei sale stareţului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au impodobit împodobit cu catapeteasma săpată şi poleită, cum şi altarul si tinda şi slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinţiei sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20''. Din această pisanie nu reiese însă clar dacă [[stareţ]]ul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ''ctitorul'' mănăstirii), sau doar a ''refăcut'' o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse). O a treia biserică, cu hramul ''[[Constantin cel Mare|Sfinţii Împăraţi Constantin si Elena]]'', a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuţi în anul 1850 de către stareţul Venedict. Aceasta se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcţională.