{{În cursArticol de calitate}}

|înfiinţată=1515 - 1517

|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]

|}}'''Mănăstirea Curtea de Argeș''' este o [[mănăstire]] din România, situată în orașul Curtea de Argeș. Printre altele, ansamblul cuprinde [[biserica]] [[episcop]]ală, unul dintre cele mai celebre monumente arhitectonice medievale din Țara Românească. A fost ctitorită de către [[Sfânt]]ul Voievod [[Neagoe Basarab]] între anii 1515 - 1517.

==Istoric==Curtea de Argeș are o istorie îndelungată, strâns legată de începuturile organizării statale a Țării Românești. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraș, ar fi întemeiat această așezare pe la 1290. Fapt cert este că aici s-a aflat curtea lui Basarab I ''Întemeietorul''Mănăstirea ; orașul fiind distrus în timpul atacului maghiar din 1330 (expediția regelui Carol-Robert de Anjou, încheiată cu înfrângerea de la Posada) curtea voievodală a fost mutată temporar la Câmpulung-Muscel, revenind la Argeș în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru]] (1352 - 1364), fiul și succesorul lui Basarab I. Acesta a întemeiat în 1359 [[Mitropolia Ungro-Vlahiei]], care își avea inițial reședința la Curtea de ArgeşArgeș (primul [[mitropolit]] fiind [[Iachint de Vicina]]). Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminată construcția Bisericii Sf. Nicolae (''Biserica Domnească''), prima necropolă a domnitorilor români dintre Carpați și Dunăre, dar și Biserica Sân-Nicoară, numită de localnici ''Biserica Sf. Nicolae cel Mic' este o ', despre care se spune că a fost ctitorită de Doamna Margareta (sau Marghita), mama voievodului<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, București, 1925</ref>. Chiar și după mutarea capitalei Țării Românești la Târgoviște (în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân), Curtea de Argeș a rămas un important centru religios și cultural. La trei ani după urcarea sa pe tronul Țării Românești, mai exact în 1515, [[mănăstireNeagoe Basarab]] începu construcția Mănăstirii Curtea de Argeș. „''Toate silințele și toată bogăția însă și le cheltui Neagoe pentru a da Argeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se așeza la Târgoviște lângă Domn (care totuși stătea uneori și la Argeș, aproape de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din Româniamănăstirile aflătoare pe pământul românesc''”<ref name="Iorga"> Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>. [[Biserica]] mănăstirii a fost construită chiar pe locul vechii mitropolii (cea de la 1359); lucrările au fost isprăvite în anul 1517, când s-a făcut și sfințirea acestui impresionant lăcaș. Totuși, pictura interioară, realizată de zugravul ''Dobromir'', a fost terminată doar în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați, situată ginerele și urmașul la tron al lui Neagoe Basarab (în oraşul prezent, pictura originală este păstrată fragmentar la Muzeul Național de Artă din București). Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș a fost [[Târnosire|sfințită]] la data de [[15 august]] 1517, motiv pentru care hramul ei este și în prezent [[Adormirea Maicii Domnului]]. Printre alteleDupă descrierea rămasă de la ''Gavriil Protul'' de la [[Muntele Athos]], la această slujbă au fost prezenți, în afară de Neagoe Basarab și familia sa, curtenii și boierii țării, ansamblul cuprinde precum și Teolipt - [[Patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului - însoțit de un mare sobor: toți [[arhimandrit|arhimandriții]] și [[bisericaegumen]] ii mănăstirilor din Muntele Athos și tot "clerosul" din Țara Românească, în frunte cu [[Mitropolit]]ul Macarie. De asemenea, a fost de față mulțime de popor venit din aproape toate colțurile țării. Mai spune Gavriil Protul:<br>"''Pentru întâia dată un patriarh din Constantinopol, Teolipt, se afla pe pământul românesc; el era însoțit de [[episcop]]alăii de Sares, de Sarde, unul dintre cele de Midia și de Melenic. Mitropolitul Țării Românești în acest timp era Macarie. Şi el a venit cu egumenii mănăstirilor ce erau în toată țara. Se făcu de cu seară, la [[14 august]], [[vecernie]] și [[colivă]] în ajunul hramului, apoi, spre seară [[praznic]], după care [[călugăr]]ii începură denii în cuprinsul de marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei nouă. Şi sfârșiră denia când se vărsau zorile.''<br>''A doua zi, Neagoe însuși așeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul în frunte, se gătea de slujba cea mare a liturghiei după aceasta târnosire de mână domnească. Până atunci, un al doilea ospăț primi la mesele întinse pe pajiște toată boierimea la un loc cu săracii de pe aceste locuri, cei mici, săraci, văduve, mișei și cei neputernici''". Când oaspeții plecară după iscălirea și pecetluirea actului de fundație, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosif, ca [[egumen]] cu [[bederniță]], ca [[arhimandrit]] și deopotrivă cu cârmuitorul [[Mănăstirea Tismana|Tismanei]], care și ea își avea privilegii mai celebre monumente arhitectonice medievale presus de altă mănăstire încă din Ţara Româneascăzilele Patriarhului Filotei (1364-1376). A <ref name="Iorga"/> Prezența patriarhului de Constantinopol, a altor [[ierarh]]i, preoți și călugări de peste hotare, alături de mitropolitul țării și de clericii români, la sfințirea Mănăstirii Argeșului, a fost ctitorită un prilej și un mod de afirmare a unității [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei]], cum nu se mai văzuse până atunci.<ref>Nicolae Iorga, ''Byzance après Byzance. Continuation de l'"Histoire de la vie Byzantine"'', București, 1935 ([http://www.unibuc.ro/CLASSICA/byzance/cuprins.htm online])</ref> ==Legenda Meșterului Manole== În apropierea mănăstirii Curtea de Argeș se află fântâna ''meșterului Manole'', constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare. Balada "''Monastirea Argeșului''" spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei "zece meșteri mari, calfe și zidari" au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor - fântâna meșterului Manole. ==Arhitectonica Mănăstirii Curtea de Argeș==Construită din piatră fățuită și profilată, biserica mănăstirii Curtea de Argeș are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii [[Mănăstirea Vodița|mănăstirii Vodița]], reluat ulterior și în alte construcții ([[Catedrala patriarhală din București|Mitropolia din București]], biserica fostei mănăstiri Cotroceni, [[Mănăstirea Tismana]] etc.). [[Imagine:CurteaDeArges2.jpg|left|thumb|360px|<center>Aspectul inițial al mănăstirii, înaintea restaurării din 1875-1886</center>]]Așa cum se înfățișează în prezent (după unele refaceri parțiale succesive, ultima fiind cea făcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, chemat în România de Regele Carol I pentru restaurarea mai multor lăcașuri de cult), biserica este caracterizată dintr-un [[pronaos]] supralărgit, contopit organic cu construcția propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori - simbolizându-i pe cei 12 [[Sfântapostoli]] - susțin o turlă pe mijloc și două turnulețe laterale care încununează colțurile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidențiat în acest fel deoarece îndeplinește și funcția de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porțiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt și că se înșurubează în tăriile cerului. Restul bisericii ([[naos]]ul Voievod și [[Neagoe Basarabaltar]] între anii 1515 ul) - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - 1517susțin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu restul ansamblului se face prin bolți, rezultând un tot arhitectonic de o zveltețe inegalabilă.

==Istoric==Curtea În fața intrării se află un [[agheasmatar]] deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri și împodobite cu desene. Precum întreaga biserică, și acesta reprezintă o admirabilă operă de artă. Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu învelitoarea sa de Argeş are plumb și crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul lăcaș și pe rama care o istorie îndelungatăîmbracă, asemeni unui portal aplicat. La restaurare, motivele utilizate și modul de cizelare au urmărit să redea, strâns legată cât mai apropiat de începuturile organizării statale original, vechea decorație a Ţării Româneşticonstrucției lui Neagoe Basarab, decorație în care elementele aduse din străinătate fuseseră armonizate de arta meșterilor locali, într-un stil propriu. Legenda spune Iar cât privește această artă, chiar dacă au lucrat alături de meșteri străini, privitorului de azi îi apare clar faptul că Negru Vodălocalnicii au izbutit nu numai să egaleze, ci adesea să-și impună propria lor personalitate, coborând realizând armonii decorative dintre cele mai originale. În ansamblu biserica este așezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din Făgărașblocuri de piatră, mai larg decât suprafața de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din crini sculptați în piatră. Pereții exteriori sunt împărțiți în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvițe. Fațadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene și islamice. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt înrămate în chenare cu ornamentații dintre cele mai felurite care, ca și cele ale portalului de la intrare, amintesc întretăierea geometrică de la Mănăstirea Dealu. În registrul de sus, de asemenea, se află o suită de panouri semicirculare, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative și discuri în rozetă, iar ca niște paftale domnești, ar fi întemeiat această aşezare pe la 1290întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici, deopotrivă de fin realizate. Fapt cert este că aici sPe ele sunt așezați porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoțel. La adierea vântului, acești clopoței sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice. Deasupra, depășind bordurile scurte ale acoperișului așezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, construcția bisericii crește într-a aflat curtea lui Basarab I ''Întemeietorul''o suită de volume și suprafețe, pe care se înalță cele patru turle; oraşul fiind distrus de o rară bogăție ornamentală, ele adună în timpul atacului maghiar jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief, aceleași modele prin care (ca, de altfel și în restul decorației acestui monument) se străvăd, armonizate specific de meșterii băștinași, o seamă de elemente de artă arabă și georgiană. Acoperișul turlelor, bogat împodobit, pare ieșit din 1330 (expediţia regelui Carol-Robert mâna unor aurari, iar lanțurile care susțin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare. ==Mănăstirea Curtea de AnjouArgeș în prezent==În decursul timpului au venit peste această mănăstire multe necazuri și primejdii. În iarna anului 1611, principele Ardealului Gabriel Bathory, încheiată cu înfrângerea oastea lui, au jefuit din biserică și din morminte tot ce era prețios, luând și acoperișul de plumb și cositor al bisericii, lăsând-o astfel expusă la Posadaintemperii. Domnitorul Matei Basarab (1632-1654) curtea voievodală a fost mutată temporar refăcut biserica și a înzestrat-o, iar mai târziu domnitorul Șerban Cantacuzino (1678-1688), care îl numește pe Neagoe Basarab „strămoșul domniei mele”, a întreprins de asemenea lucrări de restaurare a mănăstirii.<br>Războaiele dintre ruși și turci de la Câmpulung1769-Muscel1774 și 1787-1791 au adus Mănăstirii Curtea de Argeș alte jefuiri și stricăciuni. În afară de acestea, revenind un cutremur la Argeş 29 octombrie 1802, apoi un incendiu, un alt cutremur la 28 ianuarie 1838, alte incendii în timpul domniei ianuarie 1866, la 23 aprilie 1867 și la 2 decembrie același an, au adus mănăstirii noi deteriorări și pagube mari. În anul 1793 Mănăstirea Curtea de Argeș a dobândit cinstea de reședință episcopală, aici luând ființă Episcopia Argeșului. Figuri memorabile de episcopi au onorat aceasta episcopie. Pe lângă buni păstori, ei au fost și patrioți luminați, dacă ar fi să-l amintim numai pe Ilarion (1820-1823; 1828-1845), sfetnic apropiat al lui Tudor Vladimirescu. [[Nicolae AlexandruImagine:Manastirea_Argesului.jpg|right|thumb|320px|<center>Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș</center>]] (1352 Între anii 1875- 1364)1886 biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost refăcută în formă de astăzi, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy, fiul şi succesorul lui Basarab angajat de către Regele Carol I. Acesta Această refacere, absolut necesară, a întemeiat în 1359 [[Mitropolia Ungro-Vlahiei]]avut însă parte și de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, care îşi avea iniţial reşedinţa prin înlăturarea zidului fortificat de la Curtea de Argeş (primul exterior și prin demolarea marii [[mitropolitclopotniță|clopotnițe]] fiind [[Iachint ridicată de Vicina]])Matei Basarab. Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru  Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, pe lângă rolul său de reședință episcopală, a fost terminată construcţia Bisericii Sfîn același timp și necropolă domnească, iar ulterior necropolă regală. Nicolae În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab (''Biserica Domnească''+1521), prima necropolă piatra de mormânt a domnitorilor români dintre Carpaţi şi Dunăremonahiei Platonida - Doamna Despina - (+1554), dar şi Biserica Sân-Nicoarăsoția lui Neagoe Basarab, numită piatra de localnici ''Biserica Sfmormânt a Doamnei Stana (Sofronia) (+1531), fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ştefăniță Vodă al Moldovei. Nicolae cel Mic'', despre care Tot aici se spune că afla și piatra de mormânt a fost ctitorită voievodului Radu de Doamna Margareta la Afumați (sau Marghita+1529), mama voievodului<ref>Alexandru D. Xenopolsoțul Doamnei Ruxanda, ''Istoria românilor din Dacia Traiană''fiica lui Neagoe Basarab, Edcel care în anul 1526 a terminat de zugrăvit această biserică. Cartea Românească, BucureştiTot în pronaos se află mormintele regilor României: regele Carol I și regina Elisabeta, 1925</ref>regele Ferdinand și regina Maria.

Chiar şi după mutarea capitalei Ţării Româneşti la Târgovişte (în Vechiul [[iconostas]] al bisericii și câteva [[icoană|icoane]] de pe timpul domniei lui Mircea cel BătrânȘerban Cantacuzino (a doua jumătate a sec. XVII), se află în Colecția de obiecte de artă bisericească din cadrul Mănăstirii Curtea de Argeş a rămas un important centru religios şi culturalArgeș. Tot aici poate fi văzută o [[evanghelie]] scrisă cu litere de aur de către Regina Elisabeta.

La trei ani după urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, mai exact în 1515, [[Neagoe Basarab]] începu construcţia În cadrul Mănăstirii Curtea de Argeş. "''Toate silinţele şi toată bogaţia însă şi le cheltui Neagoe pentru Argeș a da Argeşuluifuncționat, cu mici întreruperi, timp de unde plecase Mitropolitul pentru a se aşeza la Târgovişte lânga Domn (care totuşi stătea uneori şi la Argeş, aproape peste 100 de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pamântul românesc''"<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor''ani, Tipografia "Neamul Românesc"Seminarul teologic „Neagoe Vodă”, Vălenii continuat apoi de Munte, 1908</ref>Seminarul Teologic Special pentru Transilvania până în anul 1977.

Biserica mănăstirii a fost construită chiar pe locul vechii mitropolii (cea de la 1359); lucrările au fost isprăvite în anul 1517, cân În incinta sfintei mănăstiri se află și [[scaun]]ul [[eparhie]]i Argeșului și Muscelului. Între anii 2009-2016 s-a făcut şi sfinţirea acestui impresionant lăcaşridicat aici o nouă [[catedrală]]. TotuşiAceasta va fi și necropolă regală, pictura interioară, realizată de zugravul ''Dobromir'', a fost terminată doar în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi, ginerele şi urmaşul la tron al lui Neagoe Basarab ea fiind înmormântați regina Ana (în prezent, pictura originală este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti2016).Construită din piatră făţuită și profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii mănăstirii Vodiţa, reluat ulterior şi în alte construcţii regele Mihai I (mitropolia din Bucureşti, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.2017).

==Mănăstirea Curtea de Argeş Argeș este inclusă în prezent==''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare AG-II-a-A-13628.<ref>[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-AG.pdf Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice 2015, Județul Argeș], accesat 21 octombrie 2017</ref>

==Notebibliografice==

*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Curtea_de_Arge%C8%99 ro.Wikipedia: Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș]*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-curtea-arges-67950.html Mănăstirea Curtea de Argeş Argeș - de arhim. dr. Chesarie Gheorghescu]

*[http://www.eparhiaargesului.ro/mrea_argesuluiarhieparg/index.html php/viata-monahala-eparhia-argesului/2012-10-14-16-07-34/manastirea-argesului Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului - Mănăstirea ArgeşuluiArgeșului]

[[Categorie:Mănăstiridin România|Curtea de Argeș]][[Categorie:Articole de calitate|Curtea de Argeș]]