Mănăstirea Cozia

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 9 februarie 2012 06:58, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Istoric: completări)
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Cozia
Mănăstirea Cozia
Jurisdicție Mitropolia Olteniei
Tip călugări
Înființată 1388
Ctitori Mircea cel Bătrân
Stareț Arhim. Dr. Vartolomeu Androni
Mărime aprox. 35 călugări
Localizare   la circa 3 km de Călimăneşti, judeţul Vâlcea
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sfânta Treime
Site web oficial


Mănăstirea Cozia este o mănăstire ortodoxă din România situată pe Valea Oltului, în apropierea localității Călimănești, județul Vâlcea, aflată în arhiepiscopia Râmnicului. Este o ctitorie a marelui voievod al Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân, datând din anul 1388.
Mănăstirea are hramul Sfânta Treime.

Istoric

Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă.

Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfinţită la 18 mai 1388, aşa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Batrân care se spunea:[1]

...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.

Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 - 1391.

Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt şi Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.[2]

Sfântul lăcaș a mai primit şi alte donații din partea diferiților voievozi care au urmat pe tronul Ţării Româneşti. Astfel, până la 1500 sunt date un număr de 16 asemenea hrisoave prin care voievozii întăresc posesiunile Mănăstirii Cozia.

Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca Neagoe Basarab, Radu Paisie şi Constantin Brâncoveanu. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă şi acum numele (s-a păstrat pe aceasta şi un fragment de inscripţie), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit pridvorul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat chiliile cu ceardacuri şi s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din faţa bisericii.

Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaş a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile şi cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat şi după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului şi ale stareţului de atunci, Gamaliil Vaida.

Arhitectonica Mănăstirii Cozia

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcaşe de cult, construite în etape diferite şi având ctitori diferiţi:

  • Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfânta Treime, fiind o ctitorie a marelui voievod al Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1388).
  • Paraclisul din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situat în colţul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.
  • „Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, situat în colţul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite şi un foişor. Datează din anii 1710-1711.

Tot de Mănăstirea Cozia aparţinea şi bolniţa mănăstirii, aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul Sfinţii Apostoli şi a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit şi Petru de la Argeş), domn al Ţării Româneşti între 1535-1545.

Mănăstirea Cozia în prezent

Note bibliografice

  1. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925
  2. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908

Surse

Legături externe