Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Mănăstirea Cozia: Diferență între versiuni

(redimensionare imagine)
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 40 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 +
{{Articol de calitate}}
 
{{Mănăstire
 
{{Mănăstire
 
|nume=Mănăstirea Cozia
 
|nume=Mănăstirea Cozia
|Imagine=[[Imagine:CoziaExterior20565.jpg|300 px|Mănăstirea Cozia]]
+
|Imagine=[[Imagine:CoziaExterior20565_better.jpg|340 px|Mănăstirea Cozia]]
 
|jurisdicţie= Mitropolia Olteniei
 
|jurisdicţie= Mitropolia Olteniei
 
|tip=[[călugăr]]i
 
|tip=[[călugăr]]i
|înfiinţată=1388
+
|înfiinţată=[[18 mai]] 1388
|ctitor=Mircea cel Bătrân
+
|ctitor=[[Mircea cel Bătrân]]
|stareţ=[[Arhimandrit|Arhim.]] Dr. Vartolomeu Androni
+
|stareţ=Veniamin Luca
|mărime aprox=35 [[călugăr]]i
+
|mărime aprox=25 [[călugăr]]i
|localizare= {{flag|Romania}} la circa 3 km de Călimăneşti, judeţul Vâlcea
+
|localizare= {{flag|Romania}} la circa 3 km de Călimănești, județul Vâlcea
|limba liturgică=română
+
|limba liturgică=[[limba română|română]]
 
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
 
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=
+
|schituri=Paraclisul [[Adormirea Maicii Domnului]]<br>Paraclisul [[Duminica Tuturor Sfinților]]
 
|hramuri= [[Sfânta Treime]]
 
|hramuri= [[Sfânta Treime]]
 
|site=
 
|site=
|}}
+
|}}'''Mănăstirea Cozia''' este o mănăstire ortodoxă din România situată pe Valea Oltului, în apropierea localității Călimănești, județul Vâlcea, aflată în [[arhiepiscop]]ia Râmnicului. Este o [[ctitor]]ie a marelui voievod al Țării Românești [[Mircea cel Bătrân]], datând din anul 1388.<br>
'''Mănăstirea Cozia''' este o mănăstire ortodoxă din România situată pe Valea Oltului, în apropierea localității Călimănești, județul Vâlcea, aflată în [[arhiepiscop]]ia Râmnicului. Este o [[ctitor]]ie a marelui voievod al Ţării Româneşti [[Mircea cel Bătrân]], datând din anul 1388.<br>
 
 
Mănăstirea are [[hram]]ul [[Sfânta Treime]].
 
Mănăstirea are [[hram]]ul [[Sfânta Treime]].
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
 +
Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă.
 +
 +
Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul [[Mircea cel Bătrân]]. A fost [[Târnosire|sfințită]] la [[18 mai]] 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân care se spunea<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, București, 1925</ref><ref>[http://www.cimec.ro/scripts/ARH/RAn/sel.asp?descript=caciulata-oras-calimanesti-valcea-manastirea-cozia-de-la-caciulata-cod-sit-ran-167927.01 Ministerul Culturii și Patrimoniului Național - Repertoriul Arheologic Național (RAN)]</ref>:
 +
:„''...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.''”
 +
Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 - 1391.
 +
 +
Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt și Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>
 +
[[Imagine:Pisania_Cozia.jpg|left|thumb|320px|[[Pisanie|Pisania]] Mănăstirii Cozia]]
 +
[[Pisanie|Pisania]] bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele:
 +
:„''Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail''”.
 +
Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.<ref name="Xenopol"/>
 +
 +
Toate daniile primite au făcut din Cozia a doua mănăstire a țării (după [[Mănăstirea Tismana]]) în ce privește starea materială<ref name="Păcurariu">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>. Sfântul lăcaș a mai primit și alte donații din partea diferiților voievozi care au urmat pe tronul Țării Românești. Astfel, până la 1500 sunt date un număr de 16 asemenea hrisoave prin care voievozii întăresc posesiunile Mănăstirii Cozia. Dintre egumenii ei din a doua jumătate a secolului XV, se pare că trei au ajuns pe [[Mitropolia Ungro-Vlahiei|scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei]]: Iosif, Macarie și Ilarion. Acest fapt arată prestigiul deosebit de care se bucura Cozia între celelalte mănăstiri ale țării<ref name="Păcurariu" />.
 +
 +
Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca [[Neagoe Basarab]], Radu Paisie și [[Constantin Brâncoveanu]]. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă și acum numele (s-a păstrat pe aceasta și un fragment de inscripție), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit [[pridvor]]ul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat [[chilie|chiliile]] cu ceardacuri și s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din fața bisericii.
 +
 +
În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Țării Românești Gheorghe Bibescu (1843-1848) și Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit și două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reședință domnească de vară.
 +
 +
Mănăstirea Cozia a fost și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448, se atestă că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, dregător în timpul marelui voievod [[Mircea cel Bătrân]], care trecuse la viața [[monah]]ală cu numele [[Filotei]], a compus versuri și [[imn]]e religioase pentru Mănăstirea Cozia. Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 lexiconul slavo-român necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care spunea că a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”.<ref>Costea Marinoiu, ''Istoria cărții vâlcene'', Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pp. 12-16</ref>
 +
 +
În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie ''Umbra lui Mircea la Cozia'', una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.
 +
 +
Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaș a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile și cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat și după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului și ale starețului de atunci, Gamaliil Vaida.
  
 
==Arhitectonica Mănăstirii Cozia==
 
==Arhitectonica Mănăstirii Cozia==
 +
[[Imagine:Cozia.jpg|right|thumb|320px|Mănăstirea Cozia, văzută de pe celălalt mal al Oltului]]
 +
Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcașe de cult, construite în etape diferite și având ctitori diferiți:
 +
*Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are [[hram]]ul [[Sfânta Treime]], fiind o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân (1388).
 +
*Paraclisul din zid, cu hramul [[Adormirea Maicii Domnului]], situat în colțul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.
 +
*„Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul [[Duminica Tuturor Sfinților]], situat în colțul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite și un foișor. Datează din anii 1710-1711.
 +
 +
Tot de Mănăstirea Cozia aparținea și ''[[bolniță|Bolnița mănăstirii]]'', aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul [[Apostol|Sfinții Apostoli]] și a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit și Petru de la Argeș), fiu al lui [[Radu cel Mare]] și domn al Țării Românești între 1535-1545. Bisericuța are o formă treflată, stilul său arhitectonic fiind o expresie a stilului muntenesc. Biserica nu are [[pronaos]], astfel că din [[pridvor]]ul închis se intră direct în [[naos]]. Pictura nu a suferit renovări fundamentale, a mai fost doar consolidată, ca suport, pentru a nu se dezlipi fresca de perete și astfel pictura și-a păstrat expresivitatea. Bisericuța-bolniță, elegantă și zveltă, într-o deosebită armonie arhitecturală, este admirată de toți vizitatorii. În bisericuța-bolniță se oficiază doar [[Sfânta Liturghie]] în ziua [[hram]]ului [[Apostol|Sfinților Apostoli]], sau slujbe ocazionale de [[înmormântare]].<ref>[https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/manastirea-cozia-mirific-taram-cu-limpezimi-de-har-165072.html Mariana Borloveanu, ''Mănăstirea Cozia, mirific tărâm cu limpezimi de har''], 27 august 2021, ''Ziarul Lumina''</ref>
 +
 +
„Biserica mare” a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de meșteri aduși din Moravia, după modelul bisericii sârbești din Crușevaț, din piatră albă, între 1387-1391. Este  armonios proporționată, având o ornamentație bogată. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia și perfecțiunea realizării artistice.
 +
 +
Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor și pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab.
 +
 +
Catapeteasma originală din lemn, a ars și a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos și pronaos au fost dăruite mânăstirii de voievodul [[Constantin Brâncoveanu]].
  
 
==Mănăstirea Cozia în prezent==
 
==Mănăstirea Cozia în prezent==
 +
În corpul de clădiri de pe latura estică a mănăstirii este amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte și podoabe de cult. Printre acestea se pot menționa:
 +
* [[Epitaf]]ul din 1396
 +
* O [[Evanghelie]] din 1644 tipărită de [[mitropolit]]ul [[Varlaam al Moldovei]]
 +
* [[Psaltire]]a în versuri a lui [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] (1673)
 +
* Un [[veșminte|anteriu]] al [[preot]]ului Radu Șapcă (vestitul ''Popa Șapcă'', unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848, pe care ulterior Alexandru Ioan Cuza l-a numit curator-civil al Mănăstirii Cozia).
 +
În pronaosul mănăstirii se găsește [[înmormântare|mormântul]] voievodului Mircea cel Bătrân; piatra funerară este o copie a celei originale și datează din 1938. Tot aici se află și mormântul [[monah]]iei Teofana, mama lui [[Mihai Viteazul]], călugărită după moartea fiului ei și decedată în 1605.
 +
 +
Mănăstirea Cozia este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''VL-II-a-A-09697''.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 10 octombrie 2012</ref>
 +
 +
==Personalități care au avut legătură cu Mănăstirea Cozia==
 +
*Monahul [[Filotei]] imnograful
 +
*Sfântul [[Gavriil de la Cozia]]
 +
*[[Ieromonah]]ul [[Iustin Marchiș]]
 +
 +
==Note bibliografice==
 +
<references/>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[http://www.arhiram.ro/manastiri/manastirea-cozia Arhiepiscopia Râmnicului - Mănăstirea Cozia]
+
*[http://www.arhiram.ro/manastiri/manastirea-cozia Arhiepiscopia Râmnicului - Mănăstirea Cozia], accesat 6 febr. 2012
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Cozia Wikipedia.ro - Mănăstirea Cozia], accesat 6 febr. 2012
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
+
*[http://www.dtr.ro/valcea/calimanesti/manastirea-cozia Destinații turistice în România - Mănăstirea Cozia]
 +
* [http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/sase-secole-de-rugaciune-26597.htm ''Șase secole de rugăciune'', 6 martie 2006, Daniela Cârlea Șontică, ''Jurnalul Național'']
 +
* [http://www.adevarul.ro/actualitate/Biserica_din_Cozia_a_fost_minunea_Evului_Mediu_romanesc_0_741525978.html ''Biserica din Cozia a fost minunea Evului Mediu românesc'', 22 iulie 2012, Florin Mihai, ''Adevărul'']
 +
* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/1998/7/ Amprente ale spiritualității noastre - Cozia - Biserica Bolnița, 12 iunie 2002, ''Revista Magazin'']
  
 
[[Categorie:Mănăstiri din România|Cozia]]
 
[[Categorie:Mănăstiri din România|Cozia]]

Versiunea curentă din 6 martie 2024 22:26

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Mănăstirea Cozia
Mănăstirea Cozia
Jurisdicție Mitropolia Olteniei
Tip călugări
Înființată 18 mai 1388
Ctitori Mircea cel Bătrân
Stareț Veniamin Luca
Mărime aprox. 25 călugări
Localizare   la circa 3 km de Călimănești, județul Vâlcea
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii Paraclisul Adormirea Maicii Domnului
Paraclisul Duminica Tuturor Sfinților
Hramuri Sfânta Treime
Site web oficial

Mănăstirea Cozia este o mănăstire ortodoxă din România situată pe Valea Oltului, în apropierea localității Călimănești, județul Vâlcea, aflată în arhiepiscopia Râmnicului. Este o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân, datând din anul 1388.
Mănăstirea are hramul Sfânta Treime.

Istoric

Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă.

Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân care se spunea[1][2]:

...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.

Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 - 1391.

Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt și Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.[3]

 
Pisania Mănăstirii Cozia

Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele:

Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.

Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.[1]

Toate daniile primite au făcut din Cozia a doua mănăstire a țării (după Mănăstirea Tismana) în ce privește starea materială[4]. Sfântul lăcaș a mai primit și alte donații din partea diferiților voievozi care au urmat pe tronul Țării Românești. Astfel, până la 1500 sunt date un număr de 16 asemenea hrisoave prin care voievozii întăresc posesiunile Mănăstirii Cozia. Dintre egumenii ei din a doua jumătate a secolului XV, se pare că trei au ajuns pe scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei: Iosif, Macarie și Ilarion. Acest fapt arată prestigiul deosebit de care se bucura Cozia între celelalte mănăstiri ale țării[4].

Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă și acum numele (s-a păstrat pe aceasta și un fragment de inscripție), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit pridvorul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat chiliile cu ceardacuri și s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din fața bisericii.

În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Țării Românești Gheorghe Bibescu (1843-1848) și Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit și două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reședință domnească de vară.

Mănăstirea Cozia a fost și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448, se atestă că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, dregător în timpul marelui voievod Mircea cel Bătrân, care trecuse la viața monahală cu numele Filotei, a compus versuri și imne religioase pentru Mănăstirea Cozia. Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 lexiconul slavo-român necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care spunea că a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”.[5]

În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie Umbra lui Mircea la Cozia, una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.

Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaș a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile și cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat și după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului și ale starețului de atunci, Gamaliil Vaida.

Arhitectonica Mănăstirii Cozia

 
Mănăstirea Cozia, văzută de pe celălalt mal al Oltului

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcașe de cult, construite în etape diferite și având ctitori diferiți:

  • Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfânta Treime, fiind o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân (1388).
  • Paraclisul din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situat în colțul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.
  • „Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, situat în colțul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite și un foișor. Datează din anii 1710-1711.

Tot de Mănăstirea Cozia aparținea și Bolnița mănăstirii, aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul Sfinții Apostoli și a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit și Petru de la Argeș), fiu al lui Radu cel Mare și domn al Țării Românești între 1535-1545. Bisericuța are o formă treflată, stilul său arhitectonic fiind o expresie a stilului muntenesc. Biserica nu are pronaos, astfel că din pridvorul închis se intră direct în naos. Pictura nu a suferit renovări fundamentale, a mai fost doar consolidată, ca suport, pentru a nu se dezlipi fresca de perete și astfel pictura și-a păstrat expresivitatea. Bisericuța-bolniță, elegantă și zveltă, într-o deosebită armonie arhitecturală, este admirată de toți vizitatorii. În bisericuța-bolniță se oficiază doar Sfânta Liturghie în ziua hramului Sfinților Apostoli, sau slujbe ocazionale de înmormântare.[6]

„Biserica mare” a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de meșteri aduși din Moravia, după modelul bisericii sârbești din Crușevaț, din piatră albă, între 1387-1391. Este armonios proporționată, având o ornamentație bogată. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia și perfecțiunea realizării artistice.

Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor și pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab.

Catapeteasma originală din lemn, a ars și a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos și pronaos au fost dăruite mânăstirii de voievodul Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea Cozia în prezent

În corpul de clădiri de pe latura estică a mănăstirii este amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte și podoabe de cult. Printre acestea se pot menționa:

În pronaosul mănăstirii se găsește mormântul voievodului Mircea cel Bătrân; piatra funerară este o copie a celei originale și datează din 1938. Tot aici se află și mormântul monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei și decedată în 1605.

Mănăstirea Cozia este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare VL-II-a-A-09697.[7]

Personalități care au avut legătură cu Mănăstirea Cozia

Note bibliografice

  1. 1,0 1,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925
  2. Ministerul Culturii și Patrimoniului Național - Repertoriul Arheologic Național (RAN)
  3. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
  4. 4,0 4,1 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
  5. Costea Marinoiu, Istoria cărții vâlcene, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pp. 12-16
  6. Mariana Borloveanu, Mănăstirea Cozia, mirific tărâm cu limpezimi de har, 27 august 2021, Ziarul Lumina
  7. Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România, accesat 10 octombrie 2012

Surse

Legături externe