Modificări

{{Mănăstire |nume=Mănăstirea Comana |Imagine= [[Imagine:Comana_monastery_church_1.jpg|250 px|Mănăstirea Comana]]|jurisdicţie= Mitropolia Munteniei şi și Dobrogei |tip=[[călugăr]]i |înfiinţată=1461 |ctitor=Domnii Ţării RomâneştiȚării Românești:<br>Vlad ŢepeşȚepeș<br>[[Radu Șerban]]<br>[[Șerban Cantacuzino]]|stareţ=[[Arhimandrit]] Mihail Muscariu |mărime aprox= |localizare=comuna Comana, judeţul județul Giurgiu, aprox. 30 km sud de Bucureşti București |limba liturgică=română |cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]] |schituri= Mironeşti şi Mironești și „Barbu Bellu” Gostinari |hramuri= [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]] |site=[http://www.manastireacomana.ro www.manastireacomana.ro ]|}} '''Mănăstirea Comana''' este o [[mănăstire]] de [[călugăr]]i situată în comuna Comana (județul Giurgiu), în Episcopia Giurgiului din Mitropolia Munteniei şi și Dobrogei. [[Ctitor]]ită de Domnul Țării Românești Vlad Țepeș, în anul 1461, ca o mănăstire-cetate, se ruinase până la sfârșitul secolului al XVI-lea, când a fost reclădită de Domnul Ţării Româneşti Țării Românești [[Radu ŞerbanȘerban]]. Mai târziu, marele boier [[Şerban Șerban Cantacuzino]] a restaurat-o în stil brâncovenesc şi și i-a adăugat noi contrucţiicontrucții. Înzestrată cu moşii moșii de voievozii români, Mănăstirea Comana era foarte bogată în secolul al XVII-lea, fiind considerată ca unul dintre principalele centre religioase ale ţăriițării. Deşi Deși a fost atacată de invadatori, incendiată şi și afectată de cutremure, nu a fost niciodată părăsită, în biserică fiind săvârşităsăvârșită, fără întrerupere, [[Sfânta Liturghie]]. După ce a fost închinată Sfântului Mormânt din [[Ierusalim]], şiși-a pierdut averile şi și a ajuns într-o stare avansată de degradare. Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti mănăstirești a devenit biserică parohială, fiind redeschisă ca mănăstire de călugări în 1992.

Unul dintre cele mai importante ansambluri monastice ale Ţării RomâneştiȚării Românești, Mănăstirea Comana este situată în marginea comunei cu acelaşi același nume, la 33 km de BucureştiBucurești. Ctitorită de domnitorul Ţării Româneşti Țării Românești Vlad ŢepeşȚepeș, în a doua sa domnie, este atestată documentar într-un hrisov, la 27 septembrie 1461. În acea perioadă mănăstirea era construită pe o insulă, înconjurată de apele Câlniştei şi Câlniștei și de mlaştinimlaștini, în apropierea pădurii, fiind greu de cucerit de invadatori. Este posibil să fi fost construită nu doar ca lăcaş lăcaș de închinăciune, ci şi și ca parte dintr-un sistem de apărare a ţăriițării, realizat de domnitorul Vlad ŢepeşȚepeș. Mănăstirea era aşezată așezată într-un punct strategic, pe vechiul drum comercial BraşovBrașov-BucureştiBucurești-Giurgiu- Istanbul, pe unde erau trimise bogăţiile ţării bogățiile țării către Turcia. Pe aici veneau domnii numiţi numiți în scaun, se refugiau voievozii alungaţi alungați din ţarățară, şi și treceau negustorii ţarigrădenițarigrădeni. <ref>Mihail Muscariu, protosinghel (coord.), ''Mănăstirea Comana. Istorie, legendă, spiritualitate'', Editura Episcopiei Giurgiului, 2012, pp.8-10. </ref>

Din modesta mănăstire ridicată în secolul al XV-lea nu s-a mai păstrat nimic până în prezent. Unele urme parţiale parțiale au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate aici în 1971-1972, în timpul lucrărilor de restaurare. Construită din lemn, biserica avea dimensiunile exterioare de 12 m lungime şi și 10 m lăţimelățime. Fundaţiile şi Fundațiile și pardoseală erau din cărămizi de calitate, legate cu mortar, iar partea superioară era din bârne. Era tencuită pe ambele feţefețe, iar interiorul era pictat în două culori, roşu şi roșu și albastru. Amplasată în mijlocul curţiicurții, biserica avea în jurul său chiliile mănăstirii, care erau construite din lemn. Înzestrată cu moşia moșia Călugăreni de Vlad al V-lea, în anul 1462, apoi cu moşia Tătărăşti moșia Tătărăști de domnitorul Neagoe Basarab, mănăstirea a durat până la sfârşitul sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind reparată de unii domnitori de mai multe ori. <ref>Ioan Brezoianu, ''Mănăstiri zise închinate şi și călugării străini'', Editura BucureştiBucurești, 1861, pp. 44-45. </ref>

 În 1588, cel mai bogat boier din ţinutul Vlaşcaținutul Vlașca, [[Radu ŞerbanȘerban]] (viitorul Domn al Țării Românești între 1602-1610), a început zidirea unui aşezământ așezământ monahal în aceeaşi aceeași incintă, care se afla pe pământul moştenit moștenit de la mama sa. Urmaş Urmaș al CraioveştilorCraioveștilor, el era mare paharnic al lui Mihai Viteazul şi și avea reşedinţa reședința la Coiani (azi satul MironeştiMironești), la numai 8 km de Mănăstirea Comana. Ceea ce l-a determinat să facă această alegere au fost zidurile vechi, care erau încă destul de puternice ca să asigure protecţia protecția noului sfânt lăcaşlăcaș. Radu Şerban Șerban a demolat în întregime vechea ctitorie a lui Vlad ŢepeşȚepeș, care se ruinase, şi și a construit un aşezământ așezământ monahal din cărămizi, pe o suprafaţă suprafață mult extinsă, care arăta ca o cetate de câmpie. Zidurile exterioare erau din piatră şi și cărămidă, iar în cele patru colţuri colțuri erau dispuse turnuri pentru apărare. De asemenea, avea un masiv turn de intrare care avea şi funcţia și funcția de clopotniţăclopotniță. Biserica ridicată atunci, cu [[hram]]ul [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]], a fost pictată în 1609, când ctitorul Radu Şerban Șerban era deja Domn al Ţării RomâneştiȚării Românești, acesta apărând în tabloul votiv de la intrarea în [[pronaos]] împreună cu soția sa Elina și cu insemnele însemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. [[Pisanie|Pisania]] din 1609 nu s-a mai păstrat, aceasta fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului lui Radu Șerban, Șerban Cantacuzino,<ref>Nu trebuie confundat cu [[Șerban Cantacuzino]], Domnul Țării Românești (1678-1688). Este vorba despre altă persoană din influenta familie a Cantacuzinilor: boierul Șerban Cantacuzino, mare vornic, comis și paharnic, fiul lui Drăghici Cantacuzino, deci nepot de frate al voievodului Șerban Cantacuzino (care murise în 1688, cu 11 ani înainte de reclădirea Mănăstirii Comana)</ref> care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al sfântului lăcaș refăcut.<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-comana-67894.html CrestinOrtodox.ro: ''Manastirea Comana''], accesat 20 martie 2014.</ref> În jurul bisericii se aflau corpuri de chilii, clădiri cu destinaţie destinație gospodărească şi și Casa Domnească, care era destinată adăpostirii ctitorilor când se aflau la mănăstire. Tot Radu Şerban Șerban a înzestrat Mănăstirea Comana cu moşiile Creţeştimoșiile Crețești, Piscul Danciului, Vadul Sării şi și Dadilov. Urmaşii Urmașii săi, dar şi alţi și alți domnitori români au înfrumuseţatînfrumusețat-o şi și au înzestrat-o şi și ei cu moşiimoșii: Radu Mihnea i-a dăruit satele GălăşeştiGălășești, Buciumeni şi și Sobârcu, Alexandru Iliaş Iliaș i-a dat satul Siminov, de la [[Matei Basarab]] a primit satul Budeni, Şerban [[Șerban Cantacuzino|Șerban Vodă Cantacuzino ]] a înzestrat-o cu satul BaldovineştiBaldovinești, Constantin Brâncoveanu i-a dăruit o vie la Copăceni, iar domniţa domnița Ilinca, nepoata lui Radu ŞerbanȘerban, i-a dat moşia Moceşti moșia Mocești din ţinutul ținutul Buzăului.

Starea prosperă în care se afla mănăstirea la mijlocul secolului al XVII-lea a fost remarcată și de Paul de Alep, secretarul patriarhului [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei]], în călătoria pe care au făcut-o aici, în 1657:„''Ea este o mănăstire mare, trainică, închisă cu ziduri de piatră. În cele patru colțuri sunt patru turnuri cu galerii boltite de jur împrejur pentru înfrumusețarea aspectului și pentru plimbare.(…)Această mănăstire este așezată ca într-o insulă, fiind înconjurată de lacuri și de bălți, de ape și de mocirlă de nepătruns. Și nu este nici un drum care să ducă spre ea, noi înșine trecând prin ele cu corăbiile. Ei (călugării) spun că, dacă împăratul (sultanul) ar veni să poarte război împotriva ei cu întreaga lui armată, n-ar fi în stare să o biruie, lucru ce pare adevărat, căci poziția este foarte puternică și bine întărită, între locuri care nu îngheață niciodată, chiar în iarna cea mai aspră''”.<ref>''Călători străini despre Țările Române'', Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980, vol. VI</ref> Deosebit de bogată, dovadă fiind moşiile moșiile pe care le avea, mănăstirea a fost în timpul voievodului [[Matei Basarab]] (1632-1654) unul dintre principalele centre religioase ale ţăriițării. Aici a venit şi și Sfântul Ierarh [[Sava Brancovici]] care şiși-a completat învăţătura şi învățătura și a deprins rânduiala slujbelor, de la unchiul său, vlădica Longhin, mitropolit al Ineului, retras la Comana în acea perioadă. Mare apărător al credinţei credinței ortodoxe, Sava Brancovici a fost mitropolit al Transilvaniei aproape un sfert de veac, fiind întemniţat şi întemnițat și bătut cu toiege pentru că a refuzat să treacă la calvinism.

În perioada 1699-1703, mănăstirea a fost restaurată în stil brâncovenesc de [[Şerban Șerban Cantacuzino]], unul dintre marii dregători ai Ţării RomâneştiȚării Românești, care a fost mare comis, mare paharnic şi și mare vornic, în vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Strănepot al domnitorului Radu ŞerbanȘerban, el a zidit şi și a ajutat multe lăcaşuri lăcașuri sfinte, mai ales după ce au murit prima sa soţie şi soție și singurul lor copil. La Comana, Şerban Șerban Cantacuzino a reparat şi și a înălţat înălțat zidurile până la aproape 15 metri, a adăugat pridvorul şi și unele chilii noi, a construit un elegant foişor foișor brâncovenesc şi și a zidit în incintă paraclisul Sfinţii Sfinții Spiridon şi și Eftimie, din care însă nu s-a mai păstrat decât pisania. De asemenea, Şerban Șerban Cantacuzino a înzestrat mănăstirea cu mai multe vii şi moşiiși moșii, dar nu a avut niciun moştenitor moștenitor direct care să se îngrijească de mănăstire după moartea sa.

== Necropolă a domnitorului Radu ŞerbanȘerban==

Biserica Mănăstirii Comana a fost necropolă a domnitorului Radu Şerban şi Șerban și a familiei acestuia, precum şi și a Cantacuzinilor înrudiţi înrudiți cu ei. În 1640, la 20 de ani, după ce Radu Şerban Șerban a fost înmormântat în marea catedrală Sfântul Ştefan Ștefan din Viena, cele două fiice ale sale, Anca şi și Elina, i-au adus osemintele la Mănăstirea Comana, iar mai târziu au fost şi și ele îngropate tot aici. În biserică au mai fost înmormântaţi soţul înmormântați soțul Ancăi, Nicolae Pătraşcu Pătrașcu (care era fiul lui Mihai Viteazul), precum şi și fiul lor, Mihai PătraşcuPătrașcu. În secolul al XVIII-lea, Comana a devenit loc de înhumare a Cantacuzinilor: fiul Elinei, marele spătar Drăghici Catacuzino, a fost înmormântat aici, alături de cei doi fii ai săi, Constantin şi Şerbanși Șerban. Acesta din urmă a fost al treilea ctitor al mănăstirii şi și a fost îngropat în 1710, alături de prima lui soţie şi soție și fiica lor. De asemenea, aici a fost înhumat şi și marele boier Pârvu Cantacuzino, din neamul lui Drăghici Cantacuzino, după ce a fost ucis în luptele cu turcii, în 1769. El se afla atunci în fruntea unui detaşament detașament de voluntari români, care încercau să salveze mănăstirea, asediată timp de trei zile de turci, dar au pierit toţi toți în lupte. <ref>Constantin C. Giurescu, ''Istoria BucureştilorBucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă până în zilele noastre'', Ed. Pentru Literatură, BucureştiBucurești, 1966, p.98. </ref>Dealtfel, Mănăstirea Comana s-a aflat în centrul atentiei şi atenției și în timpul luptelor antiotomane din 1657-1662, iar în timpul războiului ruso-austro-turc din 1768-1774, a fost o perioadă scurtă închisoare pentru prizonierii de război.

== Legenda mormântului lui Vlad Ţepeş Țepeș ==

Despre domnitorul Vlad Ţepeş Țepeș se ştie știe că a fost ucis înainte de 10 ianuarie 1477, în urma unui complot al boierilor. Însă nu se cunoaşte cunoaște sigur locul unde s-a petrecut omorul şi și nici unde a fost înmormântat. Marele istoric Nicolae Iorga vorbea despre o tradiţietradiție, potrivit căreia domnitorul ar fi înmormântat în apropierea Mănăstirii Snagov, ctitorită de acesta, dar prof. univ. dr. Constantin Rezachevici, cercetător ştiinţific științific la Institutul de Istorie “Nicolae „Nicolae Iorga”, afirmă acum că cea mai plauzibilă ipoteză este aceea că Vlad Ţepeş Țepeș a fost ucis în apropierea Mănăstirii Comana, în timpul luptelor cu turcii care veneau dinspre Giurgiu şi și îl aduceau pe Basarab Laiotă la domnie. Iar trupul său, fără capul care a fost trimis la Poartă, nu putea fi înmormântat decât în cea mai apropiată ctitorie a voievodului, Mănăstirea Comana. Cercetările arheologice au descoperit un mormânt fără piatră funerară, pe latura sudică a bisericii din timpul lui Vlad ŢepeşȚepeș, care ar putea fi numai ipotetic atribuit domnitorului. Este posibil ca mormântul să fi fost dezafectat odată cu întreaga biserică la sfârşitul sfârșitul sec.al XVI-lea.

Declinul Mănăstirii Comana a început în 1728, când domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat a închinat-o Patriarhiei Sfântului Mormânt din Ierusalim, unde urma să ajungă o parte din venitul său, în schimbul întreţinerii lăcaşuluiîntreținerii lăcașului. Din acel an, aşezământul așezământul monahal a fost administrat de călugări greci, timp de 135 de ani, până la secularizarea averilor mănăstireştimănăstirești. Cu toate daniile de care a beneficiat din partea unor domnitori fanarioţifanarioți, mănăstirea a ajuns într-o stare foarte proastă şi și a început să-şi și piardă din averi şi moşiiși moșii. Grav afectată şi și de puternicul cutremur din 1802, mănăstirea nu a mai putut fi reparată, fiind refăcută din temelii în 1854. Au reclădit-o meşteri meșteri din Germania, după planul austriacului Johan Schlatter (numit şi și „arhitectul mănăstiresc”) care i-a schimbat aspectul din timpul lui Radu ŞerbanȘerban. Cu toate acestea, după doar şase șase ani, ministrul cultelor Cezar Bolliac, care a vizitat o serie de mănăstiri închinate, în vederea secularizării lor, vorbea despre „starea jalnică” în care se afla Mănăstirea Comana, deşi deși avea atunci 12 moşii moșii mari, trei vii şi și un venit mare:„''Am intrat singur în curtea mănăstirii, înconjurată de case mari, ce semănau nelocuite, cu grajduri cu bălegarul până la straşinăstreașină. Am ocolit curtea plină cu grămezi de moloz, de cărămizi, de gunoi şi și bălării. Am intrat în biserica deschisă, fără să văz nici un om. Nici o candelă aprinsă, o sărăcie lucie, vreo două cărţi greceşti cărți grecești prăfuite pe tripede şi și o lespede mare de marmură, sculptată admirabil, cu stema Domnilor ţăriițării, arată mormântul ctitorului''”.<ref>Cezar Bolliac, Mănăstirile din România, BucureştiBucurești, 1862, pp. 13-14</ref>

Odată cu secularizarea din 1863, mănăstirea a fost transformată în biserică parohială, toate moşiile moșiile pe care le mai avea au trecut în patrimoniul statului, iar ultimii călugări greci de aici au fost nevoiţi nevoiți să plece. A fost restaurată în 1908, dar după zece ani, mareşalul mareșalul german Mackensen care a venit aici vorbea despre „ruina unei mănăstiri”. El a vizitat atunci cimitirul unde erau îngropaţi soldaţi îngropați soldați germani, alături de români, bulgari şi și turci, căzuţi căzuți în luptele de pe Neajlov din Primul Război Mondial. În 1919 a vizitat mănăstirea marele istoric Nicolae Iorga, la indicaţia indicația sa fiind construit în 1932 Mausoleul Eroilor, unde au fost depuse osemintele a peste 750 de eroi, români şi și străini.

După cel de-Al Doilea Război Mondial aşezământul așezământul monahal a căzut din nou în paragină. Grav afectată şi și de cutremurele din 1977 şi și 1986 biserica a fost consolidată în întregime, în perioada 1988-1990, iar în anii următori a fost pictată din nou. După aproape 130 de ani de la secularizarea făcută de Cuza, Mănăstirea Comana a fost redeschisă la 1 august 1992. Biserica a fost repictată şi înfrumuseţată și înfrumusețată cu mobilier, uşile ușile de la intrare au fost schimbate, incinta mănăstirii a fost înconjurată cu gard, a fost înnoită instalaţia instalația de încălzire în biserică. De asemenea a fost restaurată Casa Domnească, care de-a lungul vremii găzduise Şcoala Școala Generală, Prefectura judeţuluijudețului, fiind chiar şi și siloz de cereale pentru CAP-ul din comună, în perioada comunistă. La etajul clădirii se află acum Biblioteca şi și Sala Tronului, unde se găsesc obiectele de cult, icoanele vechi, cărţile cărțile de cult şi și celelalte artefacte descoperite aici. Beciurile spaţioasespațioase, dispuse pe toată suprafaţa suprafața Casei DomneştiDomnești, sunt singurele care se păstrează întregi din clădirea ridicată la începutul secolului al XVII-lea. Acestea au fost restaurate ca lapidariu, unde sunt expuse bucăţi bucăți de pietre tombale ale membrilor familiei ctitorilor înmormântaţi înmormântați aici, fragmente de coloane, pisanii foarte vechi, precum şi și armuri medivalemedievale, steaguri de luptă şi și portretele voievozilor şi și ctitorilor.

Monument istoric de importanţă naţionalăimportanță națională, Mănăstirea Comana se află din 2011 într-un amplu proces de restaurare, care se realizează printr-un proiect cofinanţat cofinanțat de Uniunea Europeană. Printre odoarele de preţ preț ale bisericii se află icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Nicolae, veche de peste 300 de ani, o raclă cu părticele din [[moaştemoaște]]le Sfintei Ecaterina, iar din 2012, o nouă raclă cu părticele din moaştele moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, şi și ale altor sfinţisfinți.

== Schituri dependente: Mironeşti şi Mironești și „Barbu Bellu” Gostinari==

Biserica Schitului MironeştiMironești, care îi are ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Nicolae şi și pe Sfânta Teodora Împărăteasa, este considerată unul dintre puţinele puținele monumente medievale din Câmpia Română care îşi își păstrează arhitectura originală. Sfântul lăcaş lăcaș a fost ridicat în anul 1669 de către domniţa domnița Ilinca Cantacuzino, fiica domnitorului Radu ŞerbanȘerban, împreună cu fiii săi, Constantin şi și Mihai. În 2010, Parohia Mironeşti Mironești a fost transformată în schit de maici cu viaţa viața monahală de obşteobște, dependent de Mănăstirea Comana, egumena fiind monahia Teodora Marinescu.

Biserica Schitului „Barbu Bellu” din comuna Gostinari a fost construită de vistiernicul Ştefan Ștefan Bellu în 1818. Cândva o construcţie construcție impunătoare prin stilul şi și masivitatea ei, biserica este astăzi o ruină. Totuşi Totuși în interior se mai pot vedea câteva din picturile de odinioară. Biserica nu a mai servit ca lăcaş lăcaș de cult din anul 1857. Schitul poartă numele lui Barbu Bellu, nepot al primul ctitor, un baron de origine aromâna, care a donat şi și terenul pe care s-a construit cimitirul Bellu din BucureştiBucurești.

* [http://www. crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-comana-67894.html Mănăstirea Comana]

* [http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-sava-brancovici Viaţa Viața Sfântului Ierarh Sava Brancovici, 20 aprilie 2012, ''doxologia.ro'']* [http://episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Giurgiu&page=spiritualitate Prof. Cornel Andrei:''Credinţă şi Credință și spiritualitate în Vlaşca Vlașca medievală'', Şcoala Școala ,,Constantin Spaneşteanu”Spaneșteanu”, Bulbucata]