Modificări

În 1588, cel mai bogat boier din ținutul Vlașca, [[Radu Șerban]] (viitorul Domn al Țării Românești între 1602-1610), a început zidirea unui așezământ monahal în aceeași incintă, care se afla pe pământul moștenit de la mama sa. Urmaș al Craioveștilor, el era mare paharnic al lui Mihai Viteazul și avea reședința la Coiani (azi satul Mironești), la numai 8 km de Mănăstirea Comana. Ceea ce l-a determinat să facă această alegere au fost zidurile vechi, care erau încă destul de puternice ca să asigure protecția noului sfânt lăcaș. Radu Șerban a demolat în întregime vechea ctitorie a lui Vlad Ţepeș, care se ruinase, și a construit un așezământ monahal din cărămizi, pe o suprafață mult extinsă, care arăta ca o cetate de câmpie. Zidurile exterioare erau din piatră și cărămidă, iar în cele patru colțuri erau dispuse turnuri pentru apărare. De asemenea, avea un masiv turn de intrare care avea și funcția de clopotniță. Biserica ridicată atunci, cu [[hram]]ul [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]], a fost pictată în 1609, când ctitorul Radu Șerban era deja Domn al Ţării Românești, acesta apărând în tabloul votiv de la intrarea în [[pronaos]] împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. [[Pisanie|Pisania]] din 1609 nu s-a mai păstrat, aceasta fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului lui Radu Șerban, Șerban Cantacuzino,<ref>Nu trebuie confundat cu [[Șerban Cantacuzino]], Domnul Țării Românești (1678-1688). Este vorba despre altă persoană din influenta familie a Cantacuzinilor: boierul Șerban Cantacuzino, mare vornic, comis și paharnic, fiul lui Drăghici Cantacuzino, deci nepot de frate al voievodului Șerban Cantacuzino (care murise în 1688, cu 11 ani înainte de reclădirea Mănăstirii Comana)</ref> care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al sfântului lăcaș refăcut.<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-comana-67894.html CrestinOrtodox.ro: ''Manastirea Comana''], accesat 20 martie 2014.</ref> În jurul bisericii se aflau corpuri de chilii, clădiri cu destinație gospodărească și Casa Domnească, care era destinată adăpostirii ctitorilor când se aflau la mănăstire. Tot Radu Șerban a înzestrat Mănăstirea Comana cu moșiile Crețești, Piscul Danciului, Vadul Sării și Dadilov. Urmașii săi, dar și alți domnitori români au înfrumusețat-o și au înzestrat-o și ei cu moșii: Radu Mihnea i-a dăruit satele Gălășești, Buciumeni și Sobârcu, Alexandru Iliaș i-a dat satul Siminov, de la [[Matei Basarab]] a primit satul Budeni, [[Șerban Cantacuzino|Șerban Vodă Cantacuzino ]] a înzestrat-o cu satul Baldovinești, Constantin Brâncoveanu i-a dăruit o vie la Copăceni, iar domnița Ilinca, nepoata lui Radu Șerban, i-a dat moșia Mocești din ținutul Buzăului.